3ra-734/23 — Cu privire la anularea deciziei, obligarea emiterii actului administrativ individual privind admiterea în profesia de avocat cu eliberarea licenței

La 02 martie 2022, Alexandr Diulgher a depus o acțiune în contencios administrativ împotriva Uniunii Avocaților din Moldova, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 22/2/2022 din 08 februarie 2022, obligarea emiterii actului administrativ individual privind admiterea în profesia de avocat, cu eliberarea licenței.

În motivarea acțiunii reclamantul Alexandr Diulgher a indicat că 05 iulie 2021, în baza prevederilor alin. (2) art. 10, lit. b), f) alin. (1), lit. a), b) alin. (3) art. 21 din Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002, a depus cererea nr. 1729/2021 privind admiterea în calitate de avocat către Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova.

Reclamantul a menționat că a prezentat dovada vechimii în muncă în calitate de procuror, carnetul de muncă, ordinul privind eliberarea din funcţia de procuror. A susținut că potrivit documentelor prezentate, se confirmă că a ocupat funcţia de procuror o perioada de 21 ani.

A mai indicat reclamantul că a achitat suma de 15 000 lei, în calitate de taxă pentru examinarea dosarului. Astfel, prin decizia nr. 22/2/2022 din 08 februarie 2022, semnată de către Preşedintele Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii nr. 1729/2021 din 05 iulie 2021 privind admiterea în profesia de avocat, iar în motivarea soluţiei, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a invocat modificarea alin. 2, art. 10 din Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002, publicate la 25 ianuarie 2022, prin care s-a modificat condiţia favorabilă a petentului, Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 23 mai 2002, privind neretroactivitatea legii, precum și prevederile art. 7 ale Codului jurisdicţiei constituţionale, prin care pretind la constituţionalitatea Legii din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură (publicată la 25 ianuarie 2022).

Consideră că decizia contestată este ilegală, iar dreptul său este indiscutabil, ori a demisionat din organele procuraturii la 01 iulie 2021 și a depus cerere privind admiterea în profesia de avocat la 05 iulie 2021.

A susținut că potrivit lit. b) alin. (2) art.10 Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură (în vigoare de până la 25 ianuarie 2022), petentul se bucura de condiţii favorabile în procedura de admitere în profesia de avocat, fiind scutit 1 de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare. Astfel, urma să fie doar o simplă verificare a documentelor ce confirmă dreptul petentului invocate în baza lit. b) alin. (2) art. 10 Legii nr. 1260/2002.

Potrivit alin. (2) art. 22 al Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură, licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează de către Ministerul Justiţiei în termen de 10 zile de la data depunerii cererii. Astfel, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, în baza lit. d) alin. (3) art. 43 în context cu prevederile alin. (2) art. 22 a Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură, urma, în termene rezonabile să convoace comisia şi să emită decizia privind admiterea petentului în profesia de avocat, însă, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, în mod abuziv, a stabilit examinarea cererii petentului din 05 iulie 2021 doar la 25 ianuarie 2022, depăşind 7 luni procedura de examinare şi încâlcind prevederile alin. (2) art. 22 al Legii în cauză.

Reclamantul consideră că starea epidimiologică nu poate fi invocată ca motiv justificativ, deoarece procedura admiterii în profesia de avocat a petentului permitea examinarea cererii în baza documentelor depuse, fără participarea petentului şi convocarea comisiei cu ajutorul reţelelor de socializare sau a reţelelor electronice de comunicare (on-line adunare). A constatat o tărăgănare nemotivată a examinării cererii petentului din 05 iulie 2021 şi lipsa de bună credinţă a membrilor Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica Moldova. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica Moldova a fost convocată la 23 decembrie 2021, însă în detrimentul petentului, cererea din 05 iulie 2021 nu a fost inclusă în ordinea de zi, iar prin prizma prevederilor lit. d) alin. (3) art. 43 alin. (2) art. 22 a Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură, art. 22 alin. (1) art. 43 din Constituţia Republicii Moldova, alin. (6) art.72, alin. (3), (4) art.73 a Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, alin. (1) art. (7) din Codul Civil şi alin. (1) art. 6 din Codul muncii în context cu art. 4 din Codul civil şi lit. a), h) art. (4) din Codul muncii, a viciat drepturile fundamentale a reclamantului Alexandr Diulgher. În acest context, a făcut referire la pct. 74 din decizie Curţii Constituţionale nr. 14 din 12 mai 2015 şi hotărârea CEDO în cauza Stoianova şi Nedelcu vs. România, prin care s-a constatat: „carenţele autorităţilor nu pot fi imputabile reclamanţilor şi nu trebuie să-i pună într-o situaţie defavorabilă”.

A susținut că, prin acţiunile Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica Moldova petentul a fost defavorizat, procedura admiterii în profesie fiind nemotivat examinată cu întârziere. A indicat că cu referire la aplicarea prevederilor alin. (2) art. 10 al Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură în redacţia din 25 ianuarie 2022, în context cu data depunerii cererii (05 iulie 2021) şi tărăgănarea procedurii de admitere în profesie, observă o încălcarea gravă a prevederilor alin. (6) art. 72, alin. (3), (4) art. 73 a Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele 2 normative, alin. (1) art. 7 din Codul civil şi alin. (1) art. 6 din Codul muncii în context cu art. 4 din Codul civil şi lit. a) și h) art. 4 din Codul muncii, or, stabilește o afectare principiului securităţii juridice din partea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica Moldova, de ultima fiind respins totalmente principiul neretroactivităţii legii.

A afirmat că trimiterea la prevederile art. 7 din Codul jurisdicţiei constituţionale nu are nici o relevanţă la aplicarea principiului neretroactivităţii, fiind doar stabilit regimul juridic a unui act normativ, fără a fi respinse/anulate prevederile art. 22 din Constituţia Republicii Moldova. Or, Legea nr. 13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr. 1260/2002, nu a dispus excluderea principiului neretroactivităţii, pentru a fi contestată prin sesizarea adresată către Curtea Constituţională, impilicând doar regulile noi de admiterea în profesia de avocat începând cu data de 25 ianuarie 2022. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa sa, (cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979) importanţa respectării principiului securităţii juridice, considerat ca fiind în mod necesar inerent atât dreptului Convenţiei, cât şi dreptului comunitar. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest principiu este consacrat în mod explicit în legătură cu unul dintre drepturile fundamentale reglementate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil în numeroase cauze (de exemplu cauza Brumărescu împotriva României), CEDO a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care impune, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv de către tribunale unui litigiu să nu fie repusă în discuţie. Fără a neglija importanţa acestei dimensiuni a principiului securităţii juridice, care priveşte stabilitatea situaţiilor juridice şi a raporturilor consfinţite prin hotărâri judecătoreşti, din motive de spaţiu afectat prezentului studiu, dar şi în considerarea obiectivului principal propus la elaborarea sa, ne vom îndrepta atenţia către dimensiunea aceluiaşi principiu care priveşte activitatea de elaborare, modificare, abrogare, corelare şi sistematizare a actelor normative. Sub acest din urmă aspect, principiul securităţii juridice cuprinde, în principal, următoarele exigenţe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea şi previzibilitatea legii, asigurarea interpretării unitare a legii.

Reclamantul a susținut că în prezentul caz, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova în mod abuziv, având că prin Legea nr. 13 din 21 ianuarie 2022 nu s-a exclus principiul neretroactivităţii legii, a admis încălcarea prevederilor art. 22 din Constituţia Republicii Moldova. Prin dispoziţiile sale din 08 februarie 2022 privind aplicarea alin. (2) art. 10 din Legea nr. 13 din 21 ianuarie 2022 modificată, se desfiinţează şi se modifica situaţia juridică anterioare, existentă ca o consecinţă a unor acte normative preconstituţionale, ar însemna să se încalce principiul constituţional al neretroactivităţii legii. Prin actul administrativ individual contestat sa propus contestarea acestuia în termen de 3 30 de zile în instanţa judecătorească, fapt de care se foloseşte petentul. Prin decizia contestată sunt vătămate drepturile la muncă ale petentului şi afectat principiul securităţii juridice.

Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție, relevă că, hotărârea motivată a fost expediată participanților la proces cu scrisoarea de însoțire nr. 14461-14463 din 30 august 2022 (f.d. 37), iar cererea de apel motivată a fost depusă la data de 02 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice. (f.d. 38-43) Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de avocatul Ion Cerga, în interesele lui Alexandr Diulgher, împotriva hotărârii din 30 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel stabilind starea de fapt și de drept, verificând în raport cu prevederile cadrului legal pertinent legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe a constatat că aceasta este legală şi fondată.

Probatoriul cauzei denotă că prin ordinul Procuraturii Republicii Moldova nr. 1016-p din 23 iunie 2021 s-a dispus eliberarea lui Alexandr Diulgher din funcția de procuror în Procuratura raionului Taraclia, pe motivul demisiei din Procuratură în baza raportului depus de la 01 iulie 2021. 4

Instanța a reținut că la 05 iulie 2021, Alexandr Diulgher a depus în adresa Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaților din Republica Moldova, cerere privind admiterea în profesia de avocat.

Prin hotărârea Uniunii Avocaților din Republica Moldova nr. 22/2/2022 din 08 februarie 2022 s-a respins ca neîntemeiată cerere lui Alexandr Diulgher privind admiterea în profesia de avocat, înregistrată sub nr. 1729/2021 din 05 iulie 2021.

Instanţa de apel a reţinut că în temeiul prevederilor cu art. 43 alin. (3) lit. d) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260-XV din 19 iulie 2002, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat: a) adoptă hotărâri privind admiterea la examene; b) organizează examenele de admitere la stagiu şi de calificare; c) aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi adoptă hotărâri privind admiterea la stagiul profesional; d) aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adoptă hotărâri privind admiterea în profesie.

Potrivit art. 1 din Legea pentru modificarea Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură nr. 13 din 21 ianuarie 2022, art. 10 alin. (2), va avea următorul cuprins „Sunt scutite de efectuarea stagiului profesional persoanele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror, dacă, în termen de 6 luni de la demisia din funcţia respectivă, au solicitat participarea la examenul de calificare”.

Potrivit art. II alin. (1) și (2) al Legii nr. 13/2022, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi faţă de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1260/2002 cu privire la avocatură până la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă o decizie pe marginea acestor cereri nu a fost luată până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Prin urmare, instanţa de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe potrivit căreia scutirea de la efectuarea stagiului profesional, nu garantează existența unui drept absolut de obținere a licenței de avocat, or Comisia de licenţiere a profesiei de avocat: aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adoptă hotărâri privind admiterea în profesie.

Astfel, instanţa de apel a constatat lipsa temeiului legal care să permită admiterea în profesia de avocat, fără susținerea examenului de calificare, din care considerente întemeiat a respins cererea lui Alexandr Diulgher.

Totodată, instanţa a precizat că argumentele invocate în suportul acțiunii și în cererea de apel nu sunt susceptibile să determine anularea hotărârii Comisiei de Licențiere a Profesiei de Avocat nr. 22/2/2022 din 08 februarie 2022, care a fost emisă în corespundere cu legea și este întemeiată pe fond. Or, de către autoritatea pârâtă/intimată a fost respectată procedura de emitere a actului administrativ și ultima este emisă în corespundere cu 5 normele legii materiale aplicabile speței, instanța nu a constatat admiterea a careva abateri la emiterea actului administrativ individual, legalitatea acestuia nefiind pusă la îndoială de către instanță, or, contrariul nu a fost demonstrat.

În susținerea recursului reprezentantul recurentului a indicat motivele în fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță cât și în instanța de apel, suplimentar a menționat că instanța de apel contrar prevederilor art. 373 alin. (5) din Codul de procedură civilă nu și-a motivat soluția, nu a dat apreciere juridică a tuturor circumstanțelor invocate de către petiționar, or, neexpunerea asupra unei cerințe, se egalează cu faptul că nu au fost auzite părțile. Conform practicii CEDO (art. 6) în cauza Fomin.c Moldova cererea nr. 36755/06, Curtea a statuat că rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților posibilitatea de a contesta precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate, poate avea loc un control public al administrației Justiției (cauza Hirvisaari v Findland, nr. 49684/99, parag. 30, din 27 septembrie 2001). Instanța de fond a ignorat argumentele expuse de către petentul și nu a dispus o respingere a acestora bazându-se doar pe poziția propusă de către Uniunea Avocaților din Moldova (modificarea condițiilor de admitere a profesiei de avocat).

Totodată, instanța de apel a ignorat și temeiurile art. 386 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 387 lit. a), c) din Codul de procedură civilă invocate în apel, fapt ce a viciat soluția adoptată. Iar ignorarea argumentelor și temeiurilor invocate în apel se egalează cu faptul că nu a fost auzită partea.

La 07 septembrie 2023, avocatul Ion Cerga, în interesele lui Alexandr Diulgher a depus suplimenta la recurs,

La 12 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare în adresa intimatei, copia cererii de recurs, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la materialele dosarului. (f.d. 79)

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevedea următoarele: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanţei de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerinţelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) şi (2) şi art. 234 alin. (2) şi recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiţie.”

Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 14 martie 2023. (f.d. 58)

Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat avocatului Ion Cerga care reprezintă interesele lui Alexandr Diulgher, prin intermediul poștei electronice la data de 21 martie 2023. (f.d. 64) Recursul nemotivat a fost depus la 16 martie 2023, de către avocatul Ion Cerga în interesele lui Alexandr Diulgher prin intermediul poștei electronice. (f.d. 65)

Decizia motivată din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost notificată avocatului Ion Cerga care reprezintă interesele lui Alexandr Diulgher, la fel, prin intermediul poștei electronice, la data de 28 iunie 2023 (f.d. 70)

Prin urmare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează că avocatul Ion Cerga în interesele lui Alexandr Diulgher, s-a conformat prevederilor legale şi a depus motivarea recursului la 30 iunie 2023 în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023).

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că în conformitate cu art. 246 alin. (l) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate şi în acelaşi timp oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă şi care pe cale de consecinţă nu pot însuşi un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie retine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile 8 Curţii de apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă şi din particularităţile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ şi anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacţia în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanţele menţionate, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocatul Ion Cerga în interesele lui Alexandr Diulgher, or, redarea circumstanțelor de fapt și de drept în recurs nu poate constituit temei de admisibilitate. 9

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Ion Cerga în interesele lui Alexandr Diulgher. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor 10