3r-132/26 — Anularea actului administrativ

La 15 martie 2023, Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” a depus acțiune în ordinea contenciosului administrativ împotriva Biroului Vamal Nord al Serviciului Vamal RM, persoană terță Societatea cu Răspundere Limitată „Reglatrans”, cu privire la anularea proceselor-verbale cu privire la contravenție nr.2121/22 din 28 decembrie 2022 și nr.2123/22 din 28 decembrie 2022, deciziilor asupra cazurilor de contravenții vamale cu răspundere materială nr.2121/22 din 28 decembrie 2022 și nr.2123/22 din 28 decembrie 2022, a răspunsului la cererea prealabilă nr.28/11-2039 din 09 februarie 2023.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc”.

La 21 noiembrie 2025 Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” a depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

Ulterior, la 2 aprilie 2026, Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc”, a depus la Curtea de Apel Nord cerere de atragere în proces, în calitate de terț a Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

Prin încheierea din 2 aprilie 2026 a Curții de Apel Nord a fost respinsă cererea Cooperativei de Întreprinzător „Agrostoc”, privind atragerea în proces în calitate de terț a Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

La 29 aprilie 2026, prin intermediul oficiului poștal, Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 2 aprilie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii contestate și pronunțarea unei noi încheieri de admitere a cererii privind atragerea în proces a Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

În esență, în argumentarea recursului a indicat că instanța de apel neîntemeiat a respins cererea de atragere în proces a Agenției Naționale pentru Siguranța 1 Alimentelor, întrucât actele și acțiunile acestei autorități au avut un rol determinant în generarea situației litigioase.

Recurentul a susținut că sancționarea sa a fost determinată de refuzurile Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, care au împiedicat depunerea în termen a declarațiilor vamale, deși notificările către agenție au fost depuse în termen. Refuzurile de import emise de Agenție la 14 ianuarie 2022 au fost motivate prin pretinsa lipsă a înregistrării produselor în Registrul de stat al fertilizanților, constatare infirmată ulterior de Centrul de Stat pentru Atestarea și Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar și a Fertilizanților, care a confirmat că produsele erau înregistrate, iar ulterior Agenția a emis notificări cu statut „admis”.

A precizat că însăși instanța de fond a constatat că omiterea termenului de depunere a declarației vamale a avut loc din cauza neobținerii permisului de import din partea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. Astfel, potrivit recurentului, atât poziția instanței de fond, conform căreia termenul a fost depășit ca urmare a neobținerii permisului de import, cât și poziția sa, potrivit căreia refuzul neîntemeiat al Agenției a generat imposibilitatea depunerii în termen a declarației vamale, vizează direct Agenția, a cărei participare în proces este indispensabilă.

Cu referire la art. 205 din Codul administrativ, recurentul a susținut că Agenția a participat indirect, dar determinant, la raportul juridic litigios, iar instanțelor le revenea obligația de a stabili cercul persoanelor ale căror drepturi sunt afectate de litigiu și de a atrage această autoritate în proces. Totodată, prin prisma caracterului devolutiv al apelului și a prevederilor art. 194 și art. 231 alin. (2) din Codul administrativ, Curtea de Apel Nord urma să înlăture omisiunea primei instanțe și să asigure examinarea completă, în fapt și în drept, a cauzei.

În opinia recurentului, soluția cauzei depinde de aprecierea legalității și temeiniciei acțiunilor Agenției și de existența unei legături directe între actele acesteia și contravenția imputată, această situație neputând fi clarificată complet și obiectiv fără participarea acesteia în calitate de terț.

A mai susținut că participarea Agenției nu poate fi suplinită prin audierea reprezentanților acesteia în calitate de martori, întrucât statutul de martor nu permite exercitarea drepturilor procesuale proprii unui participant la proces.

De asemenea, recurentul a considerat că neatragerea în proces a tuturor subiecților raportului juridico-public litigios afectează echitabilitatea și contradictorialitatea procesului, precum și egalitatea părților în drepturile procedurale, invocând în acest sens art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: b) respinge recursul.”

Art. 205 alin. (1) - (4) din Codul administrativ: (1) La examinarea acţiunii în contencios administrativ, instanţa de judecată poate atrage în proces, din oficiu sau la cerere, persoane ale căror drepturi sînt afectate de litigiul în cauză. (2) Dacă un terţ participă la raportul juridic litigios în aşa fel încît hotărîrea instanţei de judecată ar interveni direct în drepturile lui, atunci această persoană terţă trebuie atrasă în proces. Această prevedere se aplică, în special, cînd: a) o persoană contestă actul administrativ individual favorabil eliberat unui terţ sau cere constatarea nulităţii acestuia; b) o persoană contestă un act administrativ individual defavorabil emis la cererea unui terţ sau cere constatarea nulităţii acestuia; c) o persoană înaintează acţiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorităţi publice să emită un act administrativ individual defavorabil pentru un terţ; d) o persoană înaintează acţiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorităţi publice să emită un act administrativ individual favorabil pentru ea şi favorizarea poate fi acordată numai o singură dată sau doar pentru un număr limitat de persoane. (3) Dacă o persoană înaintează acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorități publice să emită un act administrativ individual şi emiterea acestuia necesită încuviințarea unei alte autorități publice, atunci ultima este atrasă în proces. (4) Încheierea judecătorească prin care este atras în proces un terţ se notifică tuturor participanților la proces. Instanţa de judecată indică motivul atragerii în proces şi expediază terțului atras în proces o copie a înscrisurilor depuse până la acel moment în instanţa de judecată. Încheierea judecătorească cu privire la atragerea unui terţ în proces nu este susceptibilă de recurs. Încheierea judecătorească prin care se refuză atragerea în proces a unui terţ poate fi contestată separat cu recurs.”

Art. 203 din Codul administrativ: „Participanți la proces sunt: a) părțile; b) persoanele atrase în proces de instanța de judecată; c) alți subiecți investiți de lege cu drept de sesizare.”

Art. 204 din Codul administrativ: „Părți în procedura de contencios administrativ pot fi persoanele fizice sau juridice și autoritățile publice în sensul art. 7.”

Art. 17 din Codul administrativ: „Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând legalitatea actului judecătoresc contestat, prin prisma cadrului legal enunțat, a concluziilor indicate de instanța ierarhic inferioară și a argumentelor invocate de recurent, precum și reieșind din materialele cauzei, conchide că Curtea de Apel Nord întemeiat a respins cererea privind atragerea în proces în calitate de terţ a Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

Din sensul normelor citate în pct. 18 al prezentei încheieri rezultă că atragerea unui terț în proces nu este determinată de simpla existență a unor raporturi juridice sau factuale între acesta și unul dintre participanții la proces și nici de împrejurarea că actele ori conduita sa prezintă relevanță pentru stabilirea circumstanțelor cauzei. Condiția determinantă este ca hotărârea ce urmează a fi pronunțată să afecteze drepturile terțului, iar în ipoteza prevăzută de art. 205 alin. (2) din Codul administrativ – să intervină direct în drepturile acestuia.

În speță, după cum a reținut și instanța de apel, obiectul acțiunii îl constituie anularea proceselor-verbale cu privire la contravenție nr. 2121/22 și nr. 2123/22 din 28 decembrie 2022, a deciziilor asupra cazurilor de contravenții vamale cu răspundere materială, precum și a răspunsului la cererea prealabilă nr. 28/11-2039 din 9 februarie 2023, toate fiind acte emise de Biroul Vamal Nord al Serviciului Vamal al Republicii Moldova.

Din conținutul actelor administrative contestate rezultă că acestea vizează raporturile juridice dintre Biroul Vamal Nord și Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” referitoare la sancționarea acesteia pentru nedeclararea în termenul stabilit a mărfurilor de import. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor nu este emitentul actelor administrative contestate, iar situația juridică a acestei autorități nu constituie obiect al actelor a căror legalitate urmează a fi verificată în prezentul litigiu.

Cu referire la argumentul recurentului potrivit căruia necesitatea atragerii Agenției respective rezultă din faptul că refuzurile inițiale ale acestei autorități ar fi determinat imposibilitatea depunerii în termen a declarațiilor vamale, completul de judecată îl apreciază ca neîntemeiat. Circumstanțele referitoare la notificările depuse la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, refuzurile de import din 14 ianuarie 2022 și emiterea ulterioară a notificărilor cu statut „admis” au fost invocate de recurent tocmai pentru a demonstra lipsa culpei sale în nerespectarea termenului imputat. Aceste împrejurări pot prezenta relevanță la examinarea fondului litigiului și pot fi apreciate de instanța de apel în raport cu probele administrate, însă, prin ele însele, nu demonstrează că hotărârea pronunțată asupra legalității actelor emise de Biroul Vamal Nord va interveni direct în drepturile Agenției. 4

Totodată, argumentul potrivit căruia Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor ar fi participat „indirect, dar determinant” la raportul juridic litigios nu este suficient pentru aplicarea art. 205 alin. (2) din Codul administrativ. Norma impune ca hotărârea instanței să intervină direct în drepturile terțului, iar nu doar ca activitatea acestuia să aibă legătură factuală cu împrejurările care au precedat emiterea actelor administrative contestate.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată conchide că instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 205 din Codul administrativ și justificat a constatat lipsa temeiurilor pentru atragerea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor în proces în calitate de terț. Or, argumentele invocate în recurs exprimă dezacordul recurentului cu soluția adoptată, însă nu răstoarnă concluzia instanței de apel potrivit căreia drepturile și interesele Agenției nu sunt afectate de prezentul litigiu.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,