3r-91/26 — Cu privire la anularea deciziei

La 05 iulie 2024, SRL „Vatsak” a depus cerere de chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Biroului Vamal Nord și Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea deciziei asupra cazului de contravenție vamală nr. 26/2024 din 09 aprilie 2024 emisă de Biroul Vamal Nord și încetarea procesului contravențional; anularea răspunsului nr. 28/11-6991 din 03 iunie 2024 emis de către Serviciul Vamal.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Vatsak” împotriva Biroului Vamal Centru și Serviciului Vamal, cu privire la anularea deciziei asupra cazului de contravenție vamală nr. 26/2024 din 09 aprilie 2024, încetarea procesului contravențional și anularea răspunsului la cererea prealabilă ca fiind neîntemeiată.

La 11 noiembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, avocatul Mariana Cociorvei în interesele SRL „Vatsak”, a depus în interiorul termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, cerere de apel (nemotivată), împotriva hotărârii din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Prin încheierea din 03 martie 2026 a Curții de Apel Nord, în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibil apelul depus de SRL „Vatsak” reprezentată de avocatul Mariana Cociorvei, împotriva hotărârii din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, pe motiv că apelantul nu a prezentat motivarea apelului în termenul prevăzut la art. 232 alin. (2) din Cod administrativ.

La 20 martie 2026, prin intermediul poștei electronice, avocatul Mariana Cociorvei în interesele SRL „Vatsak” a depus recurs împotriva încheierii din 03 martie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea 1 acestuia, casarea încheierii contestate, repunerea recurentei SRL „Vatsak” în termenul de motivare a apelului, ca urmare a lipsei notificării legale, cu remiterea cauzei spre rejudecare, pentru examinarea apelului în fond.

În susținerea recursului reprezentantul recurentei a indica că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele privind notificarea și curgerea termenelor procedurali.

Reprezentantul recurentei a menționat că verificând poșta electronică mariana.cociorvei@gmail.com nu a depistat că în rubrica „Inbox” sau „Intrări” să fi fost recepționată hotărârea din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central. De asemenea, a fost verificată rubrica „Spam”, unde de asemenea nu a fost depistată hotărârea motivată. Respectiv, reprezentantul SRL „Vatsak”, avocatul Mariana Cociorvei, nu a luat cunoștință cu hotărârea motivată din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, deoarece nu a fost recepționată pe adresa de email.

Totodată, a indicat că instanța de apel eronat a considerat că termenul de motivare a apelului a început să curgă de la data de 13 ianuarie 2026, presupunând că hotărârea motivată a fost comunicată prin poștă electronică. Această concluzie este nefondată și lipsită de suport probator ori, reprezentantul recurentei nu a recepționat efectiv hotărârea, nu există dovada recepționării efective.

Consideră că instanța de apel a echivalat în mod nelegitim expedierea unui e-mail cu notificarea legală a actului procedural, ori conform art. 97 din Codul administrativ notificarea presupune comunicarea efectivă a actului, iar nu simpla transmitere formală. De asemenea, art. 1101 din Codul administrativ impune condiții cumulative pentru comunicarea electronică; transmiterea în formă de document electronic autentic, aplicarea semnăturii electronice, asigurarea trasabilității și certitudinii recepționării.

În speță, instanța nu a verificat și nu a constatat existența semnăturii electronice, dovada livrării, confirmarea recepționării. Prin urmare, nu există o notificare legală în sensul legii. În lipsa notificării legale, termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ nu a început să curgă. Aceasta este o regulă de ordine publică procesuală. Sarcina probei privind notificarea legală a actului revine instanței și autorității care pretinde efectuarea acesteia. Simpla mențiune a expedierii unui email nu echivalează cu dovada notificării în sensul legii. În lipsa unei dovezi certe a recepționării, orice prezumție în defavoarea justițiabilului este inadmisibilă și contrară principiului securității juridice.

Instanța de apel nu a analizat în mod efectiv existența notificării, limitându-se la o simplă afirmație privind expedierea acesteia. Lipsa unei 2 analize asupra condițiilor legale ale notificării echivalează cu o motivare formală și insuficientă, contrară exigențelor unui act de justiție.

Astfel, instanța de apel a aplicat sancțiunea decăderii din drept fără existența premiselor legale, ceea ce constituie o aplicare eronată a legii materiale și procedurale. Respectiv, inadmisibilitatea apelului reprezintă cea mai severă sancțiune procedurală, care este contrară principiilor stabilite în art. 39 și 40 din Codul administrativ. LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

Articolul 241 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „(1) Încheierile primei instanțe şi ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.”

Articolul 242 din Codul administrativ statuează că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Articolul 243 alin. (2) din Codul administrativ indică că: „(2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Articolul 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ stipulează că: (1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: b) respinge recursul.”

Articolul 231 alin. (1) din Codul administrativ relevă că: „(1) Hotărârile judecătoriilor adoptate în contenciosul administrativ pot fi contestate cu apel.”

Articolul 232 alin. (1) și (2) din Codul administrativ prevede că: „(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanței de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.”

Articolul 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ reglementează că: „(2) Apelul se declară inadmisibil în special când: e) motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Articolul 195 din Codul administrativ statuează că: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă remarcă că: 3 „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces şi alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă menționează că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 237 alin. (1) și (2) din Codul administrativ reglementează că: „(1) Prevederile art. 65 alin. (1)–(3) şi (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel şi în termenul de prezentare a motivării apelului. (2) Încheierea instanței de apel prin care este respinsă cererea de repunere în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată cu recurs. Încheierea instanței de apel prin care s-a făcut repunerea în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată doar odată cu fondul.”

Articolul 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ indică că: „(1) Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. (2) Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.”

Articolul 33 din Codul administrativ statuează că: „Comunicarea interinstituțională şi comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.), acordându-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate şi economie de costuri, în special mijloacelor electronice de comunicație.”

Articolul 223 din Codul administrativ indică că: „Hotărârile şi alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum şi numirea ședințelor şi citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96–114.”

Articolul 96 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: (1) Notificările şi comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură.”

Articolul 97 alin. (3) din Codul administrativ statuează că: „(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Articolul 1101 alin. (1), (5) din Codul administrativ prevede că: „(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul 4 autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. (5) Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea.”

Art. 18 din Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „comunicarea electronică după puterea juridică şi puterea doveditoare se echivalează cu informaţia în formă scrisă. În cazul în care legea prevede ca informaţia să fie prezentată în scris, această cerinţă se consideră executabilă prin comunicarea electronică, cu condiţia că informaţia ce se conţine în ea este accesibilă pentru utilizare repetată. Comunicarea electronică nu poate fi lipsită de putere juridică sau de putere doveditoare numai din motivul că este întocmită în formă electronică. Responsabilitatea pentru conţinutul comunicării electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la informaţia ce se conţine în comunicarea electronică şi de protecţie a acesteia se stabileşte prin lege”.

Art. 21 alin.(1) Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „comunicarea electronică se consideră comunicare a alcătuitorului, dacă a fost expediată nemijlocit de alcătuitor; de persoana autorizată să acţioneze în numele alcătuitorului comunicării electronice, inclusiv de intermediarul în comerţul electronic; prin sistemul informaţional al alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce funcţionează în regim automat

Articolul art. 47 alin. (2), (3), (4), (6) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere prevede că: (2) Documentul electronic se expediază într-un mod ce permite păstrarea şi utilizarea acestuia de către destinatar. (3) În cazul în care semnatarul sau creatorul sigiliului electronic şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră expediat dacă: a) este expediat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către un intermediar în circulația electronică a documentelor, care acționează în numele semnatarului sau al creatorul sigiliului electronic, sau prin sistemul informațional utilizat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic; b) este adresat în mod corespunzător sau este direcționat în sistemul informațional indicat de destinatar; c) este redat într-o formă ce permite prelucrarea acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar; d) intră într-un sistem informațional ce nu este controlat de către semnatar sau de către creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (4) În cazul în care semnatarul şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice; b) intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv. (6) Documentul electronic nu se consideră recepționat dacă persoana care l-a recepționat nu este destinatarul preconizat al acestuia.” 5

Articolul 48 alin. (1) și (2) din Legea nr. 124/2022 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere relevă că: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Articolul 114 din Codul administrativ statuează că: „Dacă o notificare a înscrisului, care îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.”

Articolul 102 alin. (6) din Codul de procedură civilă statuează că: „(6) Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces.”

Articolul 24 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „(1) Participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligațiile cu bună- credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.” MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:

Cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Nord a emis încheierea contestată la 03 martie 2026.

Din actele cauzei rezultă că copia încheierii instanței de apel a fost expediată la 05 martie 2026, la adresa electronică a recurentei SRL „Vatsak” și avocatului Mariana Cociorvei „vatsakmoldova@gmail.com” și „mariana.cociorvei@gmail.com”, fapt ce rezultă din scrisoarea anexată la materialele cauzei. (f.d. 231)

Astfel, recursul declarat la 20 martie 2026, prin intermediul poștei electronice, de reprezentantul SRL „Vatsak”, avocatul Mariana Cociorvei, a fost depus în interiorul termenului legal prevăzut la art. 242 din Codul administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că în prezenta speță obiectul de examinare în ordine de recurs vizează legalitatea încheierii din 03 martie 2026 a Curții de Apel Nord, prin care în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, a fost declarat inadmisibil apelul 6 depus de SRL „Vatsak” reprezentată de avocatul Mariana Cociorvei, din considerentul că apelanta nu a depus motivarea apelului în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii integrale prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

Completul de judecată reține că termenele legale sunt termene prestabilite de către legislator, la caz, de Codul administrativ, reglementate în mod exhaustiv, conținute și în normele legislației procesual-civile, care nu pot fi modificate prin voința subiecților relațiilor procesuale.

Pornind de la prevederile legale precitate supra, termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Din actele cauzei rezultă că la 13 octombrie 2025, Judecătoria Bălți, sediul Central a pronunțat hotărâre, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ depusă de SRL „Vatsak”.

La 11 noiembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, reprezentantul SRL „Vatsak” avocatul Mariana Cociorvei, a depus în interiorul termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, cerere de apel (nemotivată), împotriva hotărârii din 13 octombrie 2025, Judecătoria Bălți, sediul Central. (f.d. 204-207)

La 13 ianuarie 2026, 10:16, Judecătoria Bălți, sediul Central a expediat copia hotărârii integrale din 13 octombrie 2025, la adresa electronică a SRL „Vatsak” (vatsakmoldova@gmail.com), precum și la adresa electronică a avocatului Mariana Cociorvei (mariana.cociorvei@gmail.com) indicat în mandatul avocațional Seria MA nr. 2110978 din 22 aprilie 2024 (f.d. 2)

Se remarcă că avocatul Mariana Cociorvei în cererea de chemare în judecată, în cererea de apel precum și în cererea de recurs a indicat adresa electronică mariana.cociorvei@gmail.com, prin intermediul căreia a expediat cererile în adresa instanțelor de judecată.

Cele menționate supra atestă faptul că s-a îndeplinit corespunzător obligația pozitivă de notificare a actului judecătoresc participanților la proces, inclusiv reclamantei SRL „Vatsak”, cât și avocatului Mariana Cociorvei, iar termenul de 30 de zile prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării apelului, a început să curgă din 14 ianuarie 2026, ziua imediat următoare de la data notificării a hotărârii integrale (motivate) a primei instanțe, care a expirat în ziua lucrătoare – 12 februarie 2026 (joi) inclusiv. 7

Drept consecință, prin încheierea din 03 martie 2026, Curtea de Apel Nord, în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, a declarat inadmisibil apelul depus de SRL „Vatsak”, reprezentată de avocatul Mariana Cociorvei împotriva hotărârii din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, din cauza că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii integrale prevăzut la art. 232 alin. (2) lit. e) din Cod administrativ.

Analizând circumstanțele cauzei în raport cu argumentele recursului și cadrul legal aplicabil speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră justă soluția instanței de apel emisă în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ de declarare ca inadmisibilă a cererii de apel depusă de SRL „Vatsak”, reprezentată de avocatul Mariana Cociorvei, întrucât apelanta nu s-a conformat prevederilor legale și nu a prezentat instanței de apel în interiorul termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, cererea de apel motivată, care să conțină temeiurile de fapt și de drept, pe care se întemeiază apelul după cum prevede legislația în vigoare.

Or, după cum s-a menționat supra, hotărârea motivată a primei instanțe a fost notificată atât SRL „Vatsak”, cât și reprezentantului avocatul Mariana Cociorvei încă la data de 13 ianuarie 2026, însă până la expirarea termenului-limită (12 februarie 2026 (joi) inclusiv), apelanta nu a prezentat Curții de Apel Nord apelul motivat, fapt ce a generat drept consecință declararea acestuia ca inadmisibil în conformitate cu art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Rezumând cele menționate, reiese că SRL „Vatsak” și reprezentantul avocatul Mariana Cociorvei, începând cu 14 ianuarie 2026 – până la 12 februarie 2026 inclusiv, au dispus de suficient timp de a-și valorifica dreptul de a depune motivarea apelului în interiorul termenului legal prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La acest capitol sunt relevante prevederile art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, care cert statuează că participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să-și exercite drepturile şi să îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de apel prevăzut la caz la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, astfel că, nerespectarea acestuia atrage drept consecință decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Contrar celor enunțate recurenta/apelanta SRL „Vatsak”, reprezentată de avocatul Mariana Cociorvei, fiind interesată de soluționarea prezentului litigiu în ordine de apel, (având în vedere că încă la data de 11 noiembrie 2025 a fost depus un apel nemotivat), pentru intentarea procedurii de apel, nu a depus maximă diligența ca să-și îndeplinească obligațiile sale 8 procedurale cu bună-credință, în vederea depunerii apelului motivat în interiorul termenului legal, cu solicitarea, după caz, repunerea în termenul de prezentare a motivării apelului.

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114.

Sub acest, aspect, instanţa de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, reglementează modalitatea de comunicare a actelor judecătorești prin mijloace electronice. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

Prin urmare, luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la materialele cauzei de către reprezentantul instanței de fond demonstrează incontestabil că hotărârea motivată din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a fost notificată recurentei SRL „Vatsak” și avocatului Mariana Cociorvei la data de 13 ianuarie 2026, prin intermediul poștei electronice a acestora și se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

În acest context, instanța de recurs menționează că, în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică, notificarea se consideră ajunsă la destinatar când poate fi accesată de către destinatar. Or, ține de responsabilitatea destinatarului de a verifica poșta electronică, mai cu seamă când este de interesul său să prezinte un act.

În cauză, reprezentantul recurentei avocatul Mariana Cociorvei a folosit constant adresa de e-mail – mariana.cociorvei@gmail.com, pentru corespondență cu instanțele, ceea ce atrage obligația acesteia de a verifica periodic căsuța poștală electronică. Comunicarea actului procedural s-a realizat la adresa indicată, ceea ce este suficient pentru a considera hotărârea comunicată potrivit legii. 9

Comunicarea prin e-mail este valabilă și nu este condiționată de semnătura electronică calificată decât în relația dintre autorități și persoanele care nu sunt parte în dosar sau nu au confirmat adresa de corespondență.

Nu pot fi reținute argumentele avocatului Mariana Cociorvei care a acționat în interesele SRL „Vatsak”, care în esență sunt declarative și vin în contradicție cu suportul probator din dosar, precum că verificând poșta electronică mariana.cociorvei@gmail.com nu a depistat că în rubrica „Inbox”, „Intrări” sau „Spam” să fi fost recepționat hotărârea din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central. Respectiv, reprezentantul SRL „Vatsak”, avocatul Mariana Cociorvei nu a luat cunoștință cu hotărârea din 13 octombrie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, deoarece nu a fost recepționată pe adresa de email, în contextul în care la materialele cauzei nu este anexat nici un mesaj de la operatorul poștal care ar indica cauza care a stat la baza returnării, ori expeditorul nu a primit un mesaj separat de la „Mail delivery system”.

Alte argumente invocate de recurent sunt irelevante în măsura în care nu justifică în niciun fel neîndeplinirea actului de procedură în interiorul termenului prevăzut de lege, în condițiile în care participanților la proces le revine obligația pozitivă de a se interesa de soarta procesului, care au fost înștiințate despre inițierea şi desfășurarea acestuia, întru protejarea drepturilor sale de acces la instanță.

Urmare a evenimentelor enunțate, rezultă că reprezentantul SRL „Vatsak”, avocatul Mariana Cociorvei, nu a prezentat probe incontestabile ce ar indica aflarea s-a într-o veritabilă imposibilitate de a efectua actul de procedură în interiorul termenului legal prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

În speță, Completul de judecată a constatat că instanța de fond a notificat hotărârea motivată din 13 octombrie 2025 și la adresa electronică a SRL „Vatsak”, care nemijlocit, este interesată de soluționarea pozitivă a litigiului, iar prevederile art. 47 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă indică că în pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuşi acţiuni procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat. Astfel, instanța a reținut că nici SRL „Vatsak” nu a depus maximă diligență de a îndeplini obligațiile sale procedurale.

Respectarea termenelor legale constituie o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna funcționare a justiției, iar admiterea spre examinare a unui apel tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Cele menționate, denotă ca fiind întemeiată soluția instanței de apel cu privire la declararea apelului depus de SRL „Vatsak” reprezentată de avocatul Mariana Cociorvei ca inadmisibil în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) 10 din Codul administrativ, or, exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din acest drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

În susținerea opiniei enunțate, Completul de judecată precizează că art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.

În practica sa constantă, Curtea a reiterat că „dreptul la instanță”, la fel ca și dreptul de acces, nu are un caracter absolut. În această privință Curtea Europeană, în multe cauze similare, nu exclude ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev vs. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania), în care CEDO a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Din considerentele menționate și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de avocatul Mariana Cociorvei în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Vatsak”. Menține încheierea din 03 martie 2026 a Curții de Apel Nord, în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Vatsak” împotriva Biroului Vamal Nord și Serviciului Vamal, cu privire la anularea deciziei asupra cazului de contravenție vamală nr. 26/2024 din 09 aprilie 2024, încetarea procesului contravențional și anularea răspunsului la cererea prealabilă. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 11