2rac-38/26 — Repararea prejudiciului material și moral

La 16 decembrie 2024, ÎI „Alex-Sapaniuc” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției, solicitând recuperarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilegale a agentului constatator.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 30 iulie 2021, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Rezina, Victor Dubniuc, a întocmit în privința ÎI „Alex-Sapaniuc” procesul-verbal cu privire la contravenție nr. xxxx, în temeiul art. 357 alin. (1) din Codul contravențional, reținând că, la 30 iunie 2021, în intervalul orelor 00:00–02:00, în localul „Café-Extrim” ar fi fost difuzată muzică la volum ridicat, fiind astfel tulburată liniștea și ordinea publică a lui Sergiu Gușilă și a altor locuitori ai or. Rezina. Prin decizia agentului constatator din 30 iulie 2021, ÎI „Alex-Sapaniuc” a fost sancționată cu amendă în mărime de 90 unități convenționale.

A menționat că, la 12 august 2021, a încheiat cu avocatul Aurel Goncear un contract de asistență juridică în vederea reprezentării intereselor sale în cauza contravențională, achitând pentru serviciile juridice suma de 500 de lei, fapt confirmat prin bonul de plată seria QL nr. 474171 din aceeași dată.

La 19 august 2021, prin intermediul avocatului Aurel Goncear, a contestat procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 6 decembrie 2021, devenită definitivă, contestația a fost admisă, iar procesul contravențional a fost încetat din motivul lipsei faptului contravenției în acțiunile ÎI „Alex-Sapaniuc”.

Reclamantul a susținut că, prin acțiunile pe care le consideră ilicite ale agentului constatator, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, manifestat prin stări de neliniște și afectarea reputației sale. A afirmat că atragerea neîntemeiată la răspundere contravențională i-ar fi afectat inclusiv activitatea de întreprinzător și relațiile cu clienții localului.

Totodată, a invocat că acțiunile întreprinse de reprezentanții Inspectoratului de Poliție Rezina ar fi avut un caracter tendențios, susținând că acestea ar fi fost determinate de plângerile formulate anterior de acesta împotriva unor factori de decizie din cadrul inspectoratului, făcând referire și la sesizarea adresată de poliție autorității publice locale în luna septembrie 2023, prin care au fost semnalate 1 pretinse încălcări în activitatea barului „Extrim”, acțiuni care, au determinat restricționarea activității localului după ora 24:00 și i-au afectat activitatea de întreprinzător.

A solicitat încasarea de la Inspectoratul General al Poliției, în beneficiul său, a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și a sumei de 9 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 7 februarie 2025, Inspectoratul General al Poliției a depus referință, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe motiv că nu sunt întrunite condițiile reparării prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545/1998, reclamantul neprobând caracterul ilicit al acțiunilor agentului constatator, existența prejudiciului moral și legătura de cauzalitate dintre acestea și prejudiciul pretins. De asemenea, a apreciat ca nejustificate cuantumul prejudiciului moral solicitat și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 500 de lei, menționând că bonul de plată a fost emis pe numele lui Alexandru Sapaniuc, iar nu al ÎI „Alex-Sapaniuc”. Totodată, a solicitat atragerea în proces, în calitate de intervenienți accesorii, a lui Victor Dubniuc și a Ministerului Justiției.

Prin încheierea protocolară din 18 februarie 2025, Victor Dubniuc și Ministerul Justiției au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii.

La 24 martie 2025, Ministerului Justiției a depus referință, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La 29 mai 2025, ÎI „Alex-Sapaniuc” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 30 aprilie 2025, solicitând casarea acesteia în partea respingerii pretenției privind repararea prejudiciului moral și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încasată suma de 9 000 de lei, cu menținerea hotărârii în rest.

Prin decizia Curții de Apel Nord din 4 decembrie 2025, apelurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și ÎI „Alex-Sapaniuc” au fost respinse, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 30 aprilie 2025.

Instanța de apel a reținut că, prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 6 decembrie 2021, a fost admisă contestația ÎI „Alex-Sapaniuc” împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție din 30 iulie 2021 și a deciziei de sancționare, cu încetarea procesului contravențional din motivul lipsei faptei contravenției.

Curtea de Apel a reținut că ÎI „Alex-Sapaniuc” nu constituie o persoană juridică distinctă, fiind legată direct de persoana fizică a titularului său, Alexandru Sapaniuc. Prin urmare, prejudiciul moral invocat, constând în pretinsa lezare a drepturilor personale nepatrimoniale, urma a fi raportat la persoana titularului întreprinderii, iar nu la întreprinderea individuală ca entitate separată.

Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel a reținut că acordarea despăgubirilor presupune dovedirea existenței prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre acțiunea ilicită și prejudiciul pretins. În speță, susținerile privind suferințele psihice, stresul și afectarea emoțională nu au fost susținute prin probe suficiente, simpla anulare a procesului-verbal contravențional nefiind suficientă pentru acordarea despăgubirilor solicitate.

Instanța de apel a apreciat că încetarea procesului contravențional pentru lipsa faptei contravenției constituie, în circumstanțele cauzei, o satisfacție morală suficientă, menținând soluția primei instanțe de respingere a pretenției privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 9 000 de lei.

Referitor la cheltuielile de asistență juridică, instanța a considerat justificată încasarea sumei de 500 de lei, respingând argumentul Inspectoratului General al Poliției că bonul de plată a fost emis pe numele lui Alexandru Sapaniuc, întrucât întreprinderea individuală nu este o entitate juridică distinctă de titularul său.

Recurentul a susținut că instanțele inferioare au aplicat eronat normele de drept material, iar concluziile acestora nu corespund circumstanțelor cauzei, invocând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 și 6 din Legea nr. 1545/1998 pentru angajarea răspunderii statului, cazurile de reparare a prejudiciului fiind expres și limitativ prevăzute de lege.

A susținut că întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție constituie exercitarea unei atribuții legale a agentului constatator, iar anularea 3 ulterioară a acestuia și încetarea procesului contravențional nu demonstrează, prin ele însele, caracterul ilicit al acțiunilor agentului constatator și nu determină automat angajarea răspunderii statului.

Totodată, recurentul a invocat lipsa legăturii de cauzalitate dintre acțiunile agentului constatator și prejudiciul pretins, susținând că nu au fost demonstrate afectarea activității economice, pierderea clientelei ori alte consecințe prejudiciabile invocate de reclamant.

Cu referire la suma de 500 de lei acordată cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, recurentul a susținut că bonul de plată a fost emis pe numele lui Alexandru Sapaniuc, iar nu al ÎI „Alex-Sapaniuc”, și că nu au fost prezentate înscrisuri suficiente pentru a demonstra necesitatea și caracterul rezonabil al acestor cheltuieli.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.” 4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Nord, întrucât acestea se întemeiază pe interpretarea corectă a normelor de drept incidente cauzei și pe circumstanțele stabilite în baza probelor administrate.

Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, care a examinat cauza prin raportare la efectele hotărârii definitive prin care au fost anulate procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare, iar procesul contravențional a fost încetat din motivul lipsei faptei contravenției. Aceste 5 constatări justifică repararea prejudiciului material suportat în legătură cu procesul contravențional, în condițiile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Critica recurentului potrivit căreia anularea actelor contravenționale nu ar echivala cu constatarea caracterului ilicit al acțiunilor agentului constatator nu justifică îndepărtarea de la raționamentul instanței de apel. Curtea de Apel Nord a răspuns acestei obiecții, reținând că procesul contravențional a fost încetat printr- o hotărâre definitivă din motivul lipsei faptei contravenției.

Această abordare corespunde practicii recente a Curții Supreme de Justiție, inclusiv în cauzele nr. 2ra-467/25, nr. 2ra-751/25 și nr. 2ra-762/25, în care au fost declarate inadmisibile recursuri întemeiate pe critici similare privind aplicarea Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 în cazul anulării sancțiunilor contravenționale.

Completul de judecată consideră întemeiat și raționamentul instanței de apel referitor la suma de 500 de lei, reprezentând cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza contravențională. Achitarea acestei sume a fost confirmată prin bonul de plată, iar faptul că acesta a fost emis pe numele lui Alexandru Sapaniuc nu infirmă suportarea cheltuielilor de către ÎI „Alex-Sapaniuc”, având în vedere că întreprinderea individuală nu constituie o persoană juridică distinctă de titularul său.

Prin urmare, argumentele recursului nu relevă o problemă de legalitate care să se încadreze în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ci exprimă dezacordul Inspectoratului General al Poliției cu soluția pronunțată de instanța de apel. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a acesteia.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 6