2ra-175/24 — Radierii din Registrul bunurilor imobile a mențiunii privind dreptul de proprietate

La 16 mai 2022, Albina Silvestrova a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Servicii Publice și a lui Serghei Taran, solicitând încuviințarea radierii din Registrul bunurilor imobile a mențiunii privind dreptul de proprietate al lui Serghei Taran asupra bunurilor imobile cu numerele cadastrale xxxx, xxxx, xxxx, situate în xxxx.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 13 martie 2000, a cumpărat casa de locuit compusă din două odăi, cu suprafața totală de 56,1 m² și construcțiile accesorii, situată în xxxx, contractul de vânzare-cumpărare fiind înregistrat la organul cadastral teritorial la 14 martie 2000. Prin Decizia Primăriei com. Bubuieci nr. 8.7 din 16 decembrie 2003, i-a fost atribuit în proprietate privată terenul cu suprafața de 0,1522 ha, cu numărul cadastral xxxx, aferent casei de locuit. Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren a fost eliberat la 14 martie 2005 și înregistrat la organul cadastral la 26 octombrie 2005.

La 26 aprilie 2004, a înregistrat căsătoria cu Marin Taran. Ulterior, prin Dispoziția primarului com. Bubuieci nr. 217 din 20 octombrie 2006, a fost aprobat procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor de replanificare efectuate la casa de locuit, fiind consemnat că imobilul era proprietatea sa în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 13 martie 2000 și era amplasat pe terenul cu numărul cadastral xxxx.

A susținut că, în urma înregistrării actelor respective, a figurat în Registrul bunurilor imobile drept unic proprietar al bunurilor cu numerele cadastrale xxxx, xxxx, xxxx.

La 25 aprilie 2020, Marin Taran a decedat. Potrivit certificatului de moștenitor în caz de comoștenitori, eliberat de notarul Vitalii Pistruga, Albina Silvestrova a moștenit 1/4 din patrimoniul succesoral, iar Serghei Taran – 3/4 din acesta.

La 23 martie 2021, în baza certificatului de moștenitor, Serghei Taran a fost înscris în Registrul bunurilor imobile în calitate de titular al dreptului de proprietate 1 asupra bunurilor litigioase, deși, acestea îi aparțineau în proprietate exclusivă și nu făceau parte din masa succesorală a defunctului Marin Taran. Potrivit certificatului din Registrul bunurilor imobile din 14 aprilie 2021, Albina Silvestrova și Serghei Taran figurau în calitate de coproprietari ai bunurilor respective.

La 12 mai 2021, Albina Silvestrova a solicitat Serviciului cadastral teritorial Chișinău nr. 1 rectificarea înscrierii din Registrul bunurilor imobile, însă, prin decizia registratorului din 25 mai 2021, cererea sa a fost respinsă.

A susținut că bunurile litigioase constituie proprietatea sa exclusivă, întrucât casa de locuit a fost dobândită anterior încheierii căsătoriei, iar terenul i-a fost atribuit în proprietate printr-un act administrativ, indicând că nu există probe care să ateste contribuția lui Marin Taran la sporirea valorii bunurilor în timpul căsătoriei și că acesta nu a solicitat înregistrarea vreunui drept de proprietate asupra imobilelor litigioase, susținând că bunurile nu puteau fi calificate drept proprietate comună în devălmășie a soților și, ulterior, incluse în masa succesorală.

De asemenea, a susținut că înscrierea, la 23 martie 2021, a dreptului de proprietate al lui Serghei Taran în baza certificatului de moștenitor nu corespunde situației juridice reale, întrucât, la data decesului lui Marin Taran, acesta nu deținea un drept de proprietate asupra bunurilor litigioase, iar, certificatul de moștenitor nr. 1-312 din 17 noiembrie 2020 nu putea constitui temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate al lui Serghei Taran asupra acestor bunuri.

La 27 iunie 2022, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință, prin care a solicitat respingerea acțiunii.

La 14 iulie 2022, Serghei Taran, reprezentat de avocatul Andrei Crasnostan, a depus referință, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că Albina Silvestrova a dobândit casa de locuit situată în xxxx, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 13 martie 2000, înregistrat cadastral la 14 martie 2000. Totodată, prin Decizia Primăriei com. Bubuieci nr. 8.7 din 16 decembrie 2003, acesteia i-a fost atribuit în proprietate privată terenul aferent, cu suprafața de 0,1522 ha și numărul cadastral xxxx.

Curtea de apel a constatat că atât casa de locuit, cât și terenul aferent au fost dobândite de Albina Silvestrova anterior încheierii căsătoriei cu Marin Taran, la 26 iunie 2004. În acest sens, a apreciat că înregistrarea terenului la OCT Chișinău la 26 octombrie 2005 nu reprezintă momentul dobândirii dreptului de proprietate, întrucât acesta fusese constituit anterior, prin atribuirea terenului și înscrierea lui în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la 16 decembrie 2003.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului potrivit căruia bunurile litigioase ar fi dobândit regimul proprietății comune în devălmășie a soților ca urmare a înregistrării cadastrale ulterioare căsătoriei și a lucrărilor de replanificare efectuate în anul 2006. Curtea a reținut că recepționarea replanificărilor nu constituie un temei de dobândire sau de transmitere a dreptului de proprietate și nu justifică înscrierea lui Marin Taran în calitate de coproprietar.

Curtea de apel a mai reținut că certificatul de moștenitor nr. 1-312 din 17 noiembrie 2020 confirmă calitatea de moștenitor și cotele succesorale ale Albinei Silvestrova și ale lui Serghei Taran, fără a stabili componența concretă a masei succesorale. Prin urmare, a respins susținerea potrivit căreia radierea dreptului de proprietate al lui Serghei Taran ar fi fost posibilă numai după anularea certificatului de moștenitor. Totodată, a constatat că înscrierea, la 23 martie 2021, a dreptului de proprietate al lui Serghei Taran asupra bunurilor imobile cu numerele cadastrale xxxx a fost efectuată eronat, întrucât Marin Taran nu deținuse asupra acestor bunuri un drept de proprietate susceptibil de a fi transmis prin succesiune.

În motivarea recursului, recurentul a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele au interpretat legea contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar hotărârile contestate sunt arbitrare și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Recurentul a susținut că instanța de apel nu a examinat efectiv argumentele și probele invocate în apel, limitându-se, în esență, la preluarea considerentelor primei instanțe.

Acesta a invocat că terenul cu numărul cadastral xxxx a dobândit caracterul de proprietate comună în devălmășie, întrucât dreptul asupra lui a fost înscris în Registrul bunurilor imobile după încheierea căsătoriei dintre Albina Silvestrova și Marin Taran. Cu privire la casa de locuit și construcția accesorie, a susținut că lucrările de construcție și replanificare efectuate în timpul căsătoriei, precum și recepționarea acestora în anul 2006, au determinat includerea acestor bunuri în proprietatea comună în devălmășie a soților.

Recurentul a mai susținut că certificatele de moștenitor din 17 noiembrie 2020 sunt valabile și necontestate, iar înscrierea dreptului său de proprietate la 23 martie 2021 a fost efectuată legal. Astfel, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 504 și 505 din Codul civil pentru rectificarea Registrului bunurilor imobile, iar radierea dreptului său de proprietate constituie o ingerință nejustificată în dreptul garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; 4 c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.

În speță, recurentul a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat normele aplicabile dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și au apreciat vădit nerezonabil probele.

Examinând conținutul cererii de recurs, Completul de judecată constată că recurentul nu a formulat critici apte să demonstreze incidența art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. Deși recurentul a susținut că interpretarea legii din hotărârile contestate ar fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, aceasta nu a indicat o hotărâre concretă a Curții Supreme de Justiție, 5 pronunțată în circumstanțe juridice similare, de la care instanța de apel s-ar fi abătut.

Simpla prezentare a unei interpretări proprii asupra momentului dobândirii dreptului de proprietate și a situației juridice a bunurilor litigioase nu este suficientă pentru a atrage incidența art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. Acest temei presupune existența unei contradicții reale între interpretarea legii din hotărârea contestată și jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție, iar nu simplul dezacord al recurentului cu soluția pronunțată.

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, completul de judecată reține că recurentul nu a demonstrat că decizia instanței de apel ar fi arbitrară sau că s-ar întemeia în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Instanța de apel a constatat că Albina Silvestrova a dobândit casa de locuit și terenul aferent anterior încheierii căsătoriei cu Marin Taran, iar înregistrarea ulterioară a terenului și lucrările de replanificare efectuate în timpul căsătoriei nu au determinat dobândirea de către acesta a unui drept de proprietate asupra bunurilor litigioase. Totodată, a reținut că certificatul de moștenitor din 17 noiembrie 2020 stabilește calitatea de moștenitor și cotele succesorale, fără a determina componența concretă a masei succesorale. Prin urmare, în lipsa unui drept de proprietate al lui Marin Taran asupra bunurilor litigioase, susceptibil de a fi transmis prin succesiune, instanța de apel a considerat eronată înscrierea dreptului de proprietate al lui Serghei Taran asupra acestora.

Argumentele recurentului privind momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, efectele lucrărilor de replanificare și certificatul de moștenitor tind, în esență, la o nouă apreciere a circumstanțelor cauzei și a actelor examinate de instanțele ierarhic inferioare.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, raportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În prezenta cauză, o asemenea situație nu a fost demonstrată. Instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe înscrisurile administrate în cauză și a expus 6 raționamentul pentru care a considerat că bunurile litigioase au fost dobândite de Albina Silvestrova anterior încheierii căsătoriei cu Marin Taran și nu au făcut parte din patrimoniul succesoral al acestuia.

Completul de judecată constată că instanța de apel a examinat argumentele esențiale formulate de apelant cu privire la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor litigioase, efectele juridice ale replanificării construcțiilor și temeiurile înscrierii dreptului de proprietate al lui Serghei Taran în Registrul bunurilor imobile. Faptul că instanța de apel a dat argumentelor recurentului o soluție nefavorabilă nu echivalează cu lipsa examinării acestora și nici cu pronunțarea unei decizii arbitrare.

În aceste condiții, Completul de judecată constată că recursul nu relevă o problemă de drept care să impună intervenția Curții Supreme de Justiție și nu demonstrează existența unei interpretări contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție ori a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor.

Pentru motivele descrise, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, fiind vădit neîntemeiată.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Serghei Taran, reprezentat de avocatul Andrei Crasnostan. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 7