3r-182/26 — Controlul legalitătii actelor administrative

La 10 decembrie 2024, Iusiumbeli Anna s-a adresat cu acțiunea în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 553ef din 05 noiembrie 2024 ,,cu privire la sancționarea disciplinară a șefului Secției coordonare operațională a Inspectoratului de Poliție Taraclia, comisar principal Iusiumbeli Anna” în partea aplicării sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 27 noiembrie 2025, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de Iusiumbeli Anna.

La 6 ianuarie 2026, Iusiumbeli Anna a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 27 noiembrie 2025, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a stabilit apelantei Iusiumbeli Anna, un termen de 7 zile calendaristice de la data notificării prezentei încheieri, pentru prezentarea dovezii achitării taxei de timbru în sumă de 200 lei.

La 20 februarie 2026, apelanta Iusiumbeli Anna a prezentat dovada achitării taxei de timbru în sumă de 200 lei.

Ulterior, prin încheierea din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a declarat inadmisibilă cererea de apel depusă de Iusiumbeli Anna asupra hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 27 noiembrie 2025, pe motiv că, apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1) Cod administrativ. 1

La data de 01 iulie 2026, Iusiumbeli Anna a depus recurs împotriva încheierii din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a încheierii cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Centru pentru examinarea apelului în fond (f.d. 110-113).

În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanța de apel a manifestat un formalism excesiv și a încălcat dreptul la acces efectiv la justiție. Referitor la curgerea termenului de apel din data pronunțării dispozitivului hotărârii, regulă existentă în Codul administrativ, recurenta a enunțat că aceeași reglementare permite și repunerea în termen atunci când respectarea termenului a avut loc din motive independente de voința sa.

În același sens, recurenta a menționat că instanța de apel a aplicat norma privind termenul într-o manieră rigidă, fără a da eficiență normelor privind repunerea în termen și fără a asigura un echilibru just între disciplina procedurală și dreptul fundamental la examinarea cauzei de către instanță.

Mai mult, recurenta a adăugat că, faptul neprezentării la pronunțarea dispozitivului din motive de sănătate, primind ulterior hotărârea și că, în aceeași perioadă, copilul său minor a fost grav bolnav constituie împrejurări obiective, reale și serioase, care trebuiau apreciate de instanță conform art. 65 și 237 din Codul administrativ.

Art. 63 alin.(1) din Codul administrativ: „(1) Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 383-390 din Codul civil.”

Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ prevede că: 2 „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acțiunile omise”.

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Prin prisma art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art. 169–171.”

Art. 232, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanţei de apel.”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ prevede că: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele: „Încheierile primei instanțe şi ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.”

Art. 241, alin. (3) din Codul administrativ stabileşte că: „Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătoreşti se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.” 3

Art. 243 alin. (1) lit. b) și (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul Instanţa competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanţa competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 389 din Codul civil: „Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sâmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligaţiei este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.”

Art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data şi ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen.”

Din materialele cauzei rezultă că recurenta a expediat cererea de recurs prin intermediul oficiului poștal la data de 29 iunie 2026 (f.d. 122), fapt confirmat prin ștampila aplicată pe plic, iar cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Centru la data de 1 iulie 2026 (f.d. 110). Astfel, având în vedere data expedierii cererii de recurs prin intermediul serviciului poștal, instanța constată că aceasta a fost depusă în termenul legal.

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentei invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele considerente.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 27 noiembrie 2025, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de Iusiumbeli Anna (f. d. 82). 4

Iusiumbeli Anna a recepționat dispozitivul hotărârii la data de 8 decembrie 2025, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 88).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 6 ianuarie 2026, Iusiumbeli Anna a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 27 noiembrie 2025, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f.d. 89-90).

Prin încheierea din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul declarat de Iusiumbeli Anna, pe motiv că, apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ (f.d. 101-103).

Iusiumbeli Anna a criticat soluția instanței de apel, susținând că la pronunțarea dispozitivului nu a fost prezentă, deoarece era bolnavă, iar hotărârea i-a fost comunicată ulterior, aproximativ până la data de 10 decembrie 2025, și anume din acel moment a luat cunoștință efectiv de conținutul soluției.

De asemenea, recurenta a indicat că faptul neprezentării la pronunțarea dispozitivului din motive de sănătate, primind ulterior hotărârea și că, în aceeași perioadă, copilul său minor a fost grav bolnav constituie împrejurări obiective, reale și serioase, care trebuiau apreciate de instanță conform art. 65 și 237 din Codul administrativ.

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, or, în corespundere cu art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1).

Completul de judecată evidențiază că articolul 232, alin. (1) din Codul administrativ prevede expres că apelul se depune în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Cu referire la norma legală enunțată, instanța de recurs constată că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost pronunțat la 27 noiembrie 2025. Prin urmare, termenul de 30 zile pentru depunerea cererii de apel, prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ, a început să curgă începând 5 cu ziua următoare celei în care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii, respectiv la data de 28 noiembrie 2025, și urma să expire la data de 27 decembrie 2025.

Întrucât ultima zi a termenului a fost o zi de sâmbătă, în conformitate cu art. 389 din Codul civil, termenul a expirat în următoarea zi lucrătoare, respectiv la data de 29 decembrie 2025.

Cu toate acestea, apelul împotriva hotărârii din 27 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost depus de către Iusiumbeli Anna abia la 6 ianuarie 2026, prin urmare cu depășirea termenului legal.

Astfel, este în afara oricărui dubiu că Iusiumbeli Anna nu a depus apelul în termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, deși, de la momentul pronunțării dispozitivului hotărârii a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a prezenta apelul în interiorul termenului legal.

Totodată, instanța de recurs menționează că este lipsită de relevanță susținerea recurentei precum că nu a fost prezentă la pronunțarea hotărârii din motive de sănătate, că a primit hotărârea ulterior și că, în aceeași perioadă, copilul său minor a fost grav bolnav constituind împrejurări obiective, care trebuiau apreciate de instanță conform art. 65 și 237 din Codul administrativ.

În acest sens, instanța de recurs apreciază ca întemeiată poziția instanței de apel, potrivit căreia, prin apelul depus, Iusiumbeli Anna nu a formulat o cerere privind repunerea în termenul de declarare a apelului. În lipsa unei asemenea cereri, instanța de apel nu era învestită cu examinarea chestiunii repunerii în termen și, prin urmare, nu putea dispune repunerea în termen din oficiu.

Instanța de recurs reține că, potrivit art. 65 alin. (1) din Codul administrativ, repunerea în termen poate fi dispusă doar la cererea persoanei care, din motive independente de voința sa, nu a putut respecta termenul legal. Totodată, în conformitate cu art. 65 alin. (2) din Codul administrativ, cererea de repunere în termen urmează a fi depusă în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului, cu anexarea probelor care confirmă faptele invocate și cu recuperarea acțiunii omise.

Prin urmare, raportând aceste prevederi la circumstanțele cauzei, instanța de recurs constată că din actele dosarului nu rezultă că recurenta 6 Iusiumbeli Anna ar fi formulat, odată cu cererea de apel, o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului. Mai mult, împrejurările invocate de recurentă referitoare la starea sa de sănătate, la faptul că nu a fost prezentă la pronunțarea hotărârii, precum și la starea de sănătate a copilului său minor au fost invocate pentru prima dată în cererea de recurs, iar nu în fața instanței de apel, în cadrul unei cereri de repunere în termen.

În aceste condiții, instanța de recurs nu poate reține aceste împrejurări ca temei pentru repunerea recurentei în termenul de declarare a apelului, întrucât, potrivit art. 65 alin. (1) și art. 237 alin. (1) din Codul administrativ, repunerea în termen se dispune la cererea persoanei interesate, iar o asemenea cerere nu a fost formulată în fața instanței de apel.

Astfel, instanța de recurs constată că instanța de apel a examinat în mod corect chestiunea respectării termenului de declarare a apelului și, în lipsa unei cereri de repunere în termen, nu era ținută să aprecieze din oficiu împrejurările invocate de apelantă prin prisma art. 65 și art. 237 din Codul administrativ. În consecință, argumentul recurentei referitor la necesitatea aprecierii acestor împrejurări ca motive obiective pentru depășirea termenului de apel nu poate fi reținut ca fiind întemeiat.

Iar solicitarea formulată în recurs privind repunerea de către instanța de recurs a apelului în termen, completul de judecată reține dispozițiile art. 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă, coroborate cu art.195 din Codul administrativ, potrivit cărora competența de soluționare a unei asemenea cereri aparține instanței care urmează să efectueze actul de procedură, respectiv Curții de Apel Centru, care a fost învestită cu examinarea admisibilității apelului declarat de Iusiumbeli Anna.

În urma celor constatate completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen. Recurentul/apelant nu a solicitat repunerea în termen a apelului la etapa depunerii lui.

Astfel, soluția instanței de apel, de a declara apelul inadmisibil, este în concordanță cu prevederile art. 236 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, or termenul de depunere a apelului este imperativ, iar prelungirea acestuia prin 7 explicarea unor lacune sau omisiuni ale reclamantei, ar încălca principiul securității raporturilor juridice.

Din aceste considerente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Iusiumbeli Anna, cu menținerea încheierii contestate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul cu art.243 alin.(1) lit. b) și alin.(2) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Iusiumbeli Anna împotriva încheierii din 11 martie 2026 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ana Cucerescu 8