2ra-21/26 — Încasarea pensiei de intretinere a parintelui inapt de munca

La 10 octombrie 2023, Vladimir Caciurianț a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Caciurianț, solicitând încasarea pensiei de întreținere a părintelui inapt de muncă în cuantum de 3 000 de lei lunar.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, timp de mai mulți ani, s-a aflat în relație de concubinaj cu Zinaida Caciureanț, iar în anul 1982 s-au căsătorit și au locuit împreună până la 21 februarie 2001. La 15 aprilie 1983 s-a născut fiul lor, Victor Caciurianț. Ulterior, căsătoria a fost desfăcută, iar fiul a întrerupt relațiile cu tatăl său.

Reclamantul a susținut că este pensionar și persoană cu grad de dizabilitate, iar veniturile obținute din pensie sunt insuficiente pentru asigurarea mijloacelor necesare traiului și procurarea medicamentelor de care are nevoie.

A menționat că și-a întreținut și crescut fiul, asigurându-i cele necesare, iar în prezent, având în vedere situația sa materială și starea de sănătate, necesită sprijin financiar din partea acestuia.

Instanța de apel a constatat că Victor Caciurianț este fiul major al lui Vladimir Caciurianț, iar acesta din urmă este pensionar și beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu stagiu incomplet, reținând incidența art. 80 din Codul familiei, potrivit căruia copiii majori apți de muncă sunt obligați să își întrețină părinții inapți de muncă care necesită sprijin material.

Instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe privind existența obligației lui Victor Caciurianț de a contribui la întreținerea tatălui său, reținând că nu au fost stabilite circumstanțe care să justifice scutirea acestuia de obligația de întreținere.

În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, instanța de apel a apreciat că prima instanță nu a ținut seama în mod corespunzător de toate circumstanțele relevante pentru stabilirea acesteia. A reținut, în special, situația materială a părintelui, precum și situația familială și obligațiile financiare ale lui Victor Caciurianț față de propria familie.

De asemenea, instanța de apel a reținut că Vladimir Caciurianț nu și-a întreținut fiul după împlinirea vârstei de 16 ani și nu a participat activ la educația și instruirea acestuia. Or, această împrejurare, deși nu constituie un temei pentru scutirea lui Victor Caciurianț de obligația de întreținere, este relevantă la stabilirea cuantumului acesteia.

Prin urmare, raportând situația materială a părintelui la posibilitățile financiare și responsabilitățile familiale ale fiului și aplicând principiile echității și proporționalității, instanța de apel a considerat excesiv cuantumul de 1 250 de lei lunar stabilit de prima instanță și a dispus reducerea pensiei de întreținere la 800 de lei lunar, începând cu 10 octombrie 2023. Totodată, a reținut că argumentele invocate nu justifică respingerea integrală a acțiunii, întrucât Victor Caciurianț nu este scutit de obligația de a contribui la întreținerea părintelui său inapt de muncă.

În susținerea recursului, Victor Caciurianț a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând, în esență, că instanțele au apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate și nu au ținut seama de circumstanțele relevante pentru soluționarea cauzei.

Recurentul a susținut că instanțele nu au luat în considerare faptul că, în anul 2015, în cadrul procedurii de stabilire a pensiei în Ucraina, lui Vladimir Caciurianț i-ar fi fost recalculat stagiul de cotizare pentru activitatea desfășurată în calitate de miner, acesta constituind 39 de ani, 3 luni și 15 zile. De asemenea, a invocat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale, potrivit căruia Vladimir Caciurianț beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă al cărei cuantum ar fi superior minimului de existență stabilit pentru anii 2023–2024, susținând că această împrejurare nu a fost apreciată corespunzător la stabilirea necesității acordării pensiei de întreținere.

Recurentul a mai susținut că din materialele cauzei rezultă că Vladimir Caciurianț s-a eschivat de la întreținerea fiului său după desfacerea căsătoriei cu Zinaida Caciurianț și nu a participat la întreținerea, educarea și instruirea acestuia. În acest sens, a invocat inclusiv declarațiile reclamantului din fața instanței de apel referitoare la relațiile dintre acesta și fiul său.

Totodată, a susținut că afirmațiile reclamantului referitoare la starea sa de sănătate și existența unui grad de dizabilitate nu au fost confirmate prin probe, iar în cadrul examinării cauzei în apel s-a constatat că Vladimir Caciurianț nu are un grad de dizabilitate și nu necesită îngrijiri sau cheltuieli suplimentare de întreținere.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 3 e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.

În speță, Victor Caciurianț a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele nu au apreciat corespunzător probele administrate și circumstanțele relevante pentru stabilirea obligației de întreținere, critici susceptibile de a fi examinate prin prisma art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Examinând cererea de recurs, Completul de judecată constată că criticile formulate vizează, în esență, aceleași aspecte examinate de instanța de apel: situația materială și starea de sănătate a lui Vladimir Caciurianț, necesitatea acordării acestuia a sprijinului material, precum și conduita reclamantului față de fiul său în perioada minoratului acestuia. Aceste susțineri nu identifică erori concrete de interpretare sau de aplicare a legii în considerentele decisive ale deciziei contestate și nici nu demonstrează caracterul arbitrar ori vădit nerezonabil 4 al raționamentului instanței de apel, ci exprimă, în esență, dezacordul recurentului cu aprecierea probelor și cu soluția pronunțată.

O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra- 183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025).

Cu privire la temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, invocate de Victor Caciurianț, completul de judecată reține că acestea nu au fost motivate corespunzător. Recurentul nu a indicat o jurisprudență uniformă concretă a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în circumstanțe similare, de la care instanța de apel s-ar fi abătut și nici nu a identificat o problemă de drept care ar impune schimbarea sau consolidarea jurisprudenței instanței supreme.

Temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă se exclud reciproc: primul presupune existența unei jurisprudențe uniforme deja conturate, pretins ignorate de instanța de apel, iar al doilea presupune necesitatea schimbării sau consolidării unei orientări jurisprudențiale (încheierea CSJ nr. 2ra-883/24, §61). În prezenta cauză, recurentul nu a demonstrat existența niciuneia dintre aceste ipoteze.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată reține că recurentul nu a indicat probe decisive ignorate de instanța de apel, contradicții evidente în raționamentul acesteia ori concluzii incompatibile cu materialele cauzei. Decizia contestată conține o motivare coerentă și raportată la probele administrate, astfel încât nu poate fi calificată drept arbitrară și nici întemeiată în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că instanța de apel, aplicând prevederile art. 80 din Codul familiei, a reținut obligația lui Victor Caciurianț de a contribui la întreținerea tatălui său, Vladimir Caciurianț, pensionar. La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere situația materială a părintelui, posibilitățile financiare și responsabilitățile familiale ale fiului, precum și faptul că reclamantul nu și-a întreținut fiul după împlinirea vârstei de 16 ani și nu a participat activ la educația și instruirea acestuia. Apreciind ca fiind excesiv cuantumul pensiei de întreținere de 1 250 de lei lunar, stabilit de prima instanță, și l-a redus la 800 de lei lunar, reținând că împrejurările invocate nu justifică înlăturarea obligației de întreținere. 5

Faptul că recurentul apreciază în mod diferit situația materială și starea de sănătate a reclamantului, precum și circumstanțele referitoare la relațiile dintre tată și fiu, nu conferă deciziei contestate caracter arbitrar și nu demonstrează că aceasta s-ar baza pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Criticile formulate urmăresc, în realitate, o nouă valorificare a acelorași probe și circumstanțe, fără a demonstra caracterul vădit nerezonabil al aprecierii efectuate de instanța de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Centru, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Prin urmare, Completul de judecată constată că recursul declarat nu pune în discuție o problemă reală de legalitate, ci urmărește reevaluarea circumstanțelor de fapt și a probelor administrate.

În aceste condiții, recursul declarat de Victor Caciurianț, reprezentat de avocata Angela Corjan, este vădit neîntemeiat și nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Victor Caciurianț, reprezentat de avocata Angela Corjan. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 6