2ra-664/25 — Încasarea prejudiciului material

La 17 mai 2024, Viorel Cușnir a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vento-Retail” privind încasarea prejudiciului material și cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a invocat că, la 29 aprilie 2023, la stația PECO „Vento” din Sîngera, autoturismul de model Toyota Prius, cu numărul de înmatriculare xxxx, a fost alimentat, din eroarea angajaților pârâtei, cu motorină în loc de benzină, fapt care a determinat defectarea mijlocului de transport.

Potrivit devizului de reparație nr. 216491, pentru remedierea defecțiunilor au fost efectuate lucrări de reparație, inclusiv schimbarea uleiului și curățarea pieselor de combustibilul alimentat eronat, suportând în acest sens cheltuieli în cuantum de 7 150 de lei.

La 18 aprilie 2024, s-a adresat SRL „Vento-Retail” cu o cerere prin care a solicitat recuperarea cheltuielilor suportate, însă, deși cererea a fost recepționată, aceasta a rămas fără răspuns.

Reclamantul a solicitat încasarea de la SRL „Vento-Retail” a sumei de 7 150 de lei, reprezentând cheltuielile suportate pentru repararea autoturismului, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Centru din 28 mai 2025, s-a respins apelul declarat de Viorel Cușnir și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 5 decembrie 2024.

Instanța de apel a reținut că Viorel Cușnir pretinde repararea prejudiciului material în cuantum de 7 150 de lei, susținând că acesta a fost cauzat prin alimentarea autoturismului său Toyota Prius, cu numărul de înmatriculare xxxx, cu motorină în loc de benzină, la stația PECO „Vento” din Sîngera.

Curtea de apel a constatat că reclamantul nu a prezentat probe pertinente și concludente care să confirme că, la 29 aprilie 2023, autoturismul a fost alimentat anume la stația PECO „Vento” din Sîngera, gestionată de SRL „Vento-Retail”, precum și că alimentarea necorespunzătoare ar fi determinat defectarea acestuia.

Instanța de apel a reținut că bonul fiscal și devizul de reparație, care atestă suportarea unor cheltuieli în cuantum de 7 150 de lei pentru deservirea tehnică a autoturismului, nu demonstrează existența legăturii de cauzalitate dintre pretinsa alimentare cu combustibil necorespunzător și defecțiunile constatate.

Instanța de apel a mai constatat că între data pretinsei alimentări, 29 aprilie 2023, și data adresării la service-ul auto, 16 mai 2023, a existat un interval de timp în privința căruia nu s-a demonstrat dacă autoturismul a mai fost alimentat și nici care era starea tehnică a acestuia anterior pretinsei alimentări necorespunzătoare, împrejurări care generează incertitudine asupra raportului de cauzalitate invocat.

Instanța de apel a apreciat că reclamantul nu și-a îndeplinit sarcina probațiunii și nu a demonstrat întrunirea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii delictuale a SRL „Vento-Retail”, în special existența faptei ilicite imputabile pârâtei și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciul pretins.

În esență, motivarea recursului conține aceleași argumente de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată și în apel. Recurentul a susținut că, la 29 aprilie 2023, autoturismul său de model Toyota Prius, cu numărul de înmatriculare xxxx, a fost alimentat, la stația PECO „Vento” din Sîngera, cu motorină în loc de benzină, iar această alimentare necorespunzătoare a determinat defectarea autoturismului.

Potrivit devizului de reparație nr. 216491, întocmit de „Avalon Club”, pentru remedierea defecțiunilor autoturismului a suportat cheltuieli în cuantum de 7 150 de lei. De asemenea, recurentul a susținut că SRL „Vento-Retail” nu a 2 prezentat bonul fiscal corespunzător datelor indicate pe tichetul său, existând diferențe de 20 de litri și 6 minute, fapt ce, denotă intenția intimatei de a ascunde alimentarea necorespunzătoare.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.

Analizând conținutul cererii de recurs, completul de judecată constată că aceasta nu conține critici reale de nelegalitate raportate la considerentele deciziei instanței de apel. Recurentul a reiterat, în esență, aceleași împrejurări de fapt și aceleași susțineri formulate în cererea de apel.

O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra- 183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025).

Completul de judecată constată că susținerile recurentului privind alimentarea, la 29 aprilie 2023, a autoturismului Toyota Prius cu motorină în loc de benzină la stația PECO „Vento” din Sîngera și defectarea ulterioară a acestuia au fost examinate de instanța de apel. Aceasta a reținut că nu au fost prezentate probe pertinente și concludente care să confirme că autoturismul a fost alimentat, la data indicată, anume la stația PECO gestionată de SRL „Vento-Retail” și că pretinsa alimentare necorespunzătoare a cauzat defecțiunile invocate.

Recurentul nu combate raționamentul instanței de apel privind lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată SRL „Vento-Retail” și prejudiciul pretins, ci reiterează susținerile referitoare la alimentarea cu combustibil necorespunzător și la cheltuielile de reparație în cuantum de 7 150 de lei.

Argumentele privind neprezentarea de către SRL „Vento-Retail” a bonului fiscal corespunzător datelor indicate pe tichetul recurentului exprimă propria apreciere a recurentului asupra probelor, fără a demonstra o eroare de drept a instanței de apel. Bonul fiscal și devizul de reparație confirmă doar cheltuielile suportate pentru deservirea autoturismului, fără a dovedi legătura de cauzalitate dintre pretinsa alimentare necorespunzătoare și defecțiunile acestuia, inclusiv în raport cu intervalul dintre data pretinsei alimentări și cea a adresării la service-ul auto.

În aceste condiții, susținerile recurentului urmăresc, în esență, o nouă apreciere a circumstanțelor cauzei și a probelor administrate, în sensul confirmării propriei versiuni asupra faptelor, fără a evidenția o eroare de drept săvârșită de instanța de apel. 4

Completul de judecată reține că, potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă și se demonstrează incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Or, recurentul nu indică probe concrete ignorate în mod vădit și nici contradicții evidente în raționamentul instanței de apel care ar demonstra o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Instanțele inferioare au analizat în mod detaliat și exhaustiv toate argumentele de fapt și de drept invocate, iar criticile formulate în recurs nu sunt de natură să răstoarne constatările instanței de apel, acestea limitându-se, în esență, la exprimarea unui simplu dezacord față de aprecierea probelor și soluțiile pronunțate în cauză, fără a evidenția veritabile motive de nelegalitate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În concluzie, Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de Viorel Cușnir este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici substanțiale deciziei instanței de apel.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Viorel Cușnir. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 5