2r-255/26 — Încasarea pensiei alimentare

La 26 decembrie 2023, Tatiana Moldovan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Moldovan Fiodor privind încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă.

La 25 februarie 2025, Moldovan Fiodor a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 20 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a solicitat repunerea în termen a cererii de apel, admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 09 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 septembrie 2025, s-a restituit cererea de apel depusă de Moldovan Fiodor.

La 31 decembrie 2025, Moldovan Fiodor a depus o cerere de apel repetată împotriva hotărârii din 20 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a solicitat repunerea în termen a cererii de apel, admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 01 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea depusă de Moldovan Fiodor cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit apelul declarat de Moldovan Fiodor împotriva hotărârii din 20 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 16 iunie 2026, Moldovan Fiodor a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 01 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu restituirea cauzei spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

În susținerea cererii de recurs s-a reiterat că, cererea de apel a fost depusă în interiorul termenului prevăzut la art. 402 din Codul civil. 1

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.” 2

Art. 116 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”.

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: 3 a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Art. 402 alin. (1) și (2) din Codul civil: „(1) Dacă instanţa de judecată a restituit cererea, a scos cererea de pe rol sau a anulat ordonanţa judecătorească, cursul prescripţiei extinctive care a început pînă la intentarea acţiunii continuă fără întrerupere. (2) Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data cînd a devenit irevocabilă încheierea de restituire a cererii, de scoatere a cererii de pe rol sau de anulare a ordonanţei, depune o nouă acţiune, prescripţia este considerată întreruptă prin acţiunea precedentă cu condiţia ca noua acţiune să fie admisă.”

Studiind materialele dosarului, precum și argumentele recurentului invocate în cererea de recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

Completul de judecată apreciază că, argumentul recurentului este neîntemeiat, întrucât dispozițiile art. 402 din Codul civil nu sunt aplicabile situației juridice deduse judecății.

Or, norma invocată reglementează exclusiv efectele restituirii cererii de chemare în judecată, scoaterii cererii de pe rol sau anulării ordonanței judecătorești asupra cursului prescripției extinctive.

Astfel, potrivit art. 402 alin. (1) din Codul civil, în cazul restituirii cererii, cursul prescripției extinctive care a început până la intentarea acțiunii continuă fără întrerupere, iar alin. (2) al aceluiași articol instituie o regulă specială privind întreruperea prescripției în situația în care, în termen de 6 luni de la data la care a devenit irevocabilă încheierea de restituire, reclamantul depune o nouă acțiune, cu condiția admiterii acesteia.

Corespunzător, art. 402 din Codul civil vizează un raport juridic distinct, și anume efectele actelor procesuale asupra curgerii prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, și nu reglementează termenul 4 procedural pentru exercitarea căii de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.

În speță, problema dedusă examinării nu ține de curgerea sau întreruperea termenului de prescripție extinctivă, ci de respectarea termenului procedural pentru declararea apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie 2024.

Iar, acest termen este reglementat de normele Codului de procedură civilă, inclusiv de art. 362 alin. (1), și nu poate fi extins ori reînnoit prin aplicarea unei norme de drept material care reglementează prescripția extinctivă.

De asemenea, este lipsită de relevanță juridică susținerea recurentului potrivit căreia depunerea repetată a cererii de apel, după restituirea primei cereri, ar beneficia de termenul de 6 luni prevăzut la art. 402 alin. (2) din Codul civil. Această dispoziție nu instituie un termen în interiorul căruia poate fi exercitată o cale de atac și nici nu produce efectul repunerii în termenul procedural de apel. Termenul de 6 luni prevăzut de norma respectivă nu poate fi aplicat prin analogie asupra termenului de exercitare a apelului.

Odată ce termenul prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă a expirat, exercitarea ulterioară a apelului este posibilă numai în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzute de lege pentru repunerea în termen.

Prin urmare, dispozițiile art. 402 din Codul civil nu pot constitui temei pentru considerarea cererii de apel repetate ca fiind depusă în termen.

În consecință, invocarea art. 402 din Codul civil nu este susceptibilă să înlăture tardivitatea cererii de apel repetate și nu poate servi drept temei pentru repunerea părții în termenul procedural de apel.

Astfel, argumentul recurentului referitor la aplicabilitatea art. 402 din Codul civil urmează a fi respins ca neîntemeiat, întrucât norma respectivă reglementează efectele procesuale asupra prescripției extinctive, iar nu termenul și condițiile exercitării căii de atac.

Prin urmare, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea instanței de apel este legală și întemeiată, iar argumentele invocate de către Moldovan Fiodor sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierea contestată, care face obiectul prezentului recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, 5