2ra-300/24 — Anularea parțială a certificatului de moștenitor testamentar, obligarea pârâtului sa nu creeze obstacole și sa reamplaseze lada pentru gunoi, construcția pentru depozitarea porumbului siiac și ocolul pentru pasari

La 5 februarie 2010, Valeriu Bîcos a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Morozan Sergiu, solicitând anularea parțială a certificatului de moștenitor testamentar nr. ***** din 18 mai 2010, eliberat de notarul public Alexandru Untură pe numele lui Sergiu Morozan, revendicarea bunurilor și înlăturarea obstacolelor.

Reclamantul a invocat că, în anul 2009, în procesul stabilirii hotarului dintre terenurile părților din s. *****, r. *****, s-a constatat necorespunderea dintre hotarul existent în fapt și datele din titlurile de autentificare a dreptului deținătorilor de teren. A menționat că, prin actul de constatare din 15 decembrie 2009 întocmit de comisia constituită de Consiliul com. *****, s-a stabilit că linia de hotar dintre terenuri, care potrivit titlurilor urma să fie dreaptă, era în realitate frântă și pătrundea pe terenul său, micșorând dimensiunile lotului de teren ce îi aparține.

La 10 noiembrie 2010, Valeriu Bîcos a depus cerere de concretizare a pretențiilor, invocând că OCT Cimișlia, în baza deciziei Consiliului com. Albina nr. ***** din 9 aprilie 2010, ulterior anulată, a întocmit planul cadastral al terenului lui Sergiu Morozan cu suprafața de 0,4175 ha, majorând ilegal suprafața terenului acestuia din contul terenului reclamantului. A susținut că, în temeiul planului cadastral întocmit la 13 aprilie 2010, notarul public Alexandru Untură a eliberat certificatul de moștenitor testamentar suplimentar nr. ***** din 18 mai 2010 pe numele lui Morozan Sergiu.

Reclamantul a mai invocat că punctele de cotitură indicate în planul cadastral depășeau dimensiunile reale și erau amplasate pe terenul său, micșorând suprafața acestuia.

În cadrul examinării cauzei, Valeriu Bîcos a depus cerere privind micșorarea pretențiilor, invocând suplimentar că Sergiu Morozan a amplasat coteț pentru porcine, ladă pentru gunoi, depozit pentru porumb și ocol pentru păsări la o distanță de aproximativ 2 metri de casa sa de locuit, contrar normelor sanitar- epidemiologice și prescripțiilor Centrului de Sănătate Publică. 1

Valeriu Bîcos a solicitat anularea parțială a certificatului de moștenitor testamentar, revendicarea bunurilor, înlăturarea obstacolelor și repararea prejudiciului moral.

La 18 iulie 2016, Sergiu Morozan a depus cerere reconvențională împotriva lui Valeriu Bîcos, Primăriei com. Albina și Agenției Servicii Publice, solicitând anularea parțială a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. ***** eliberat pe numele lui Bîcos Valeriu, constatarea hotarului istoric dintre terenurile litigioase, revendicarea porțiunii de teren pretins ocupate abuziv și anularea parțială a înregistrării dreptului de proprietate.

Reclamantul reconvențional a invocat că terenul și casa de locuit le-a moștenit de la părinții săi și că hotarul dintre terenuri era istoric drept. A susținut că Valeriu Bîcos ar fi mutat gardul existent și ar fi ocupat o porțiune din terenul său în perioada anilor 1999-2000, profitând de faptul că el nu locuia în gospodăria părintească.

Sergiu Morozan a mai invocat că, potrivit dosarului tehnic întocmit de Î.S. „Cadastru” filiala Cimișlia la 1 decembrie 2014, planul cadastral nu corespundea amplasării reale a terenurilor, iar necorespunderile se datorau schimbării samavolnice a hotarelor și nerespectării procedurii de stabilire a hotarelor noi. A susținut că terenul său avea în realitate o suprafață mai mică decât cea moștenită și că lipsa de suprafață nu putea fi imputată lui.

La 3 mai 2017, Sergiu Morozan a depus cerere de concretizare a acțiunii reconvenționale, reiterând solicitările privind anularea parțială a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat pe numele lui Valeriu Bîcos, constatarea hotarului istoric și revendicarea porțiunii de teren pretins ocupate abuziv.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 6 septembrie 2019, au fost respinse atât cererea principală depusă de Valeriu Bîcos, cât și cererea reconvențională depusă de Sergiu Morozan, ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 11 martie 2020, hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 6 septembrie 2019 a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt relevante și a apreciat corespunzător probele administrate în cauză, concluziile hotărârii fiind conforme materialului probator existent la dosar.

Curtea de apel a constatat că probele administrate confirmă existența neconcordanțelor dintre hotarele reale ale terenurilor și datele înscrise în documentația cadastrală, iar soluția instanței de fond privind anularea parțială a certificatului de moștenitor testamentar în partea ce afecta dreptul de proprietate al lui Valeriu Bîcos este întemeiată.

Instanța de apel a reținut că apelantul Sergiu Morozan nu a prezentat probe concludente care să infirme constatările primei instanțe privind amplasarea hotarelor și încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului.

Totodată, Curtea de Apel a considerat întemeiată soluția privind obligarea lui Sergiu Morozan de a înlătura obstacolele create prin amplasarea cotețului pentru porcine, lăzii pentru gunoi, depozitului pentru porumb și ocolului pentru păsări la o distanță necorespunzătoare față de casa de locuit a lui Bîcos Valeriu.

Instanța de apel a apreciat că argumentele invocate în apel reprezintă, în esență, o reiterare a susținerilor formulate în prima instanță, care au fost examinate și apreciate corespunzător de judecătoria de fond, fără a fi prezentate circumstanțe noi sau probe capabile să determine o altă soluție în cauză. 3

În esență, motivarea recursului conține aceleași argumente de fapt și de drept care au fost expuse în cererea reconvențională și în apel.

Recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă și a susținut că instanțele ierarhic inferioare au apreciat eronat probele și au aplicat greșit normele de drept material și procedural, iar concluziile hotărârilor contestate contravin circumstanțelor reale ale cauzei.

Sergiu Morozan a invocat că hotarul istoric dintre terenuri și dimensiunile reale ale terenului său rezultă din planul întocmit de OCT Cimișlia la 13 aprilie 2005 și din titlul provizoriu eliberat pe numele tatălui său, Morozan Daniil, susținând că Bîcos Valeriu ar fi ocupat abuziv o porțiune din terenul său prin mutarea gardului în baza unei hotărâri judecătorești pretins neclare.

Recurentul a invocat că instanțele au ignorat argumentele și probele prezentate în susținerea acțiunii reconvenționale privind anularea parțială a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat pe numele lui Bîcos Valeriu, constatarea hotarului istoric dintre terenuri și revendicarea porțiunii de teren pretins ocupate abuziv.

Totodată, Sergiu Morozan a susținut că instanța de apel a respins neîntemeiat cererea privind anexarea fotografiilor și înscrisurilor prezentate în apel, prin care, în opinia sa, se demonstra că obiectele a căror mutare a fost dispusă de instanța de fond nu mai existau în gospodăria sa.

Recurentul a mai invocat că instanța de apel a acordat prioritate unor hotărâri judecătorești pronunțate anterior și a apreciat eronat concluziile specialistului cadastral privind suprafața terenului, susținând că diferențele de suprafață rezultau din măsurările efectuate ulterior cu mijloace tehnice moderne. 4

De asemenea, recurentul a susținut că soluția privind anularea parțială a certificatului de moștenitor testamentar este neîntemeiată, deoarece testamentul viza întreaga avere succesorală, iar suprafața terenului indicată în certificatul de moștenitor ar fi fost determinată ulterior în procedura cadastrală.

Totodată, Sergiu Morozan a contestat concluziile instanțelor privind existența obstacolelor și încălcarea normelor sanitar-epidemiologice, invocând că instalațiile și construcțiile indicate de reclamant nu mai existau la momentul examinării cauzei.

La 24 iulie 2024, avocatul Vladislav Berezovschi, în interesele lui Valeriu Bîcos a depus referință la cererea de recurs, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. 5 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.

În speță, recurentul a invocat temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea normelor de drept de către instanțele ierarhic inferioare ar contraveni jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, că admiterea recursului ar contribui la consolidarea jurisprudenței în asemenea categorii de cauze, precum și că hotărârile contestate ar fi arbitrare și întemeiate pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Analizând conținutul cererii de recurs, completul de judecată constată că aceasta nu conține critici reale de nelegalitate raportate la considerentele deciziei instanței de apel. Recurentul a reiterat, în esență, aceleași împrejurări de fapt și aceleași susțineri formulate în cererea reconvențională și în apel, insistând asupra pretinsului hotar istoric dintre terenuri, asupra modului de apreciere a probelor cadastrale, asupra pretinsei ocupări abuzive a unei porțiuni de teren și asupra inexistenței unor construcții sau instalații a căror mutare a fost dispusă.

O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra- 183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025).

Susținerile recurentului vizează, în principal, situația de fapt și modul în care instanțele ierarhic inferioare au apreciat probele administrate. Aceste aspecte au fost examinate de prima instanță și verificate de instanța de apel, care a reținut că soluția primei instanțe este conformă probatoriului administrat și că apelantul nu a prezentat argumente apte să răstoarne concluziile instanței de fond. 6

Completul de judecată subliniază că simplul dezacord al părții cu soluția instanței de apel, cu modul de interpretare a probelor ori cu concluziile trase din ansamblul materialului probator nu echivalează cu existența unui temei de recurs. Pentru a depăși filtrul de admisibilitate, recurentul trebuie să indice o problemă concretă de legalitate, care s-ar încadra în art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar nu să solicite o nouă apreciere a circumstanțelor de fapt.

Cu privire la temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, completul de judecată reține că acestea nu au fost motivate corespunzător. Recurentul nu a indicat o jurisprudență uniformă concretă a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în circumstanțe similare, de la care instanța de apel s-ar fi abătut. Totodată, recurentul nu a demonstrat existența unei probleme de drept care ar impune schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție.

Mai mult, în jurisprudența Curții Supreme de Justiție s-a reținut că temeiurile stabilire la art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc. (încheierea nr. 2ra- 883/24, §61). Primul presupune existența unei jurisprudențe uniforme deja conturate, pretins ignorate de instanța de apel, iar al doilea presupune necesitatea intervenției Curții Supreme de Justiție pentru schimbarea sau consolidarea unei orientări jurisprudențiale.

În prezenta cauză, recurentul nu a demonstrat nici una dintre aceste ipoteze. Invocarea generală a necesității ca hotărârile judecătorești să fie clare, certe și susceptibile de executare nu este suficientă pentru admiterea recursului, în lipsa indicării unor hotărâri relevante ale Curții Supreme de Justiție și a unei comparații juridice concrete între acele soluții și cauza dedusă judecății.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, completul de judecată reține că recurentul nu a demonstrat caracterul arbitrar al deciziei instanței de apel și nici faptul că aceasta s-ar întemeia determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Criticile formulate exprimă, în realitate, dezacordul recurentului cu concluziile instanțelor asupra hotarului dintre terenuri, asupra întinderii dreptului de proprietate și asupra efectelor actelor cadastrale și notariale.

Noțiunea de hotărâre arbitrară presupune lipsa unei motivări reale, ignorarea vădită a unor probe esențiale, concluzii incompatibile cu materialul cauzei sau o soluție lipsită de fundament juridic. În cauză, instanța de apel a examinat argumentele apelantului, a făcut trimitere la hotărârile judecătorești anterioare relevante, la înscrisurile cadastrale, la certificatul de moștenitor testamentar, la prescripțiile Centrului de Sănătate Publică și la concluziile primei instanțe, explicând motivele pentru care a menținut hotărârea contestată. 7

Faptul că recurentul apreciază diferit aceste probe nu conferă deciziei caracter arbitrar. Instanța de recurs nu este competentă să substituie propria apreciere asupra probelor celei realizate de instanțele de fond și de apel, decât în ipoteza excepțională în care aprecierea probelor este vădit nerezonabilă și determinantă pentru soluție. O asemenea ipoteză nu a fost demonstrată în prezenta cauză.

Completul de judecată reține că, potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă și se demonstrează temeinic incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Recurentul nu a indicat probe concrete ignorate în mod vădit, contradicții evidente în raționamentul instanței de apel sau concluzii incompatibile cu materialul probator.

Critica privind respingerea cererii de anexare a fotografiilor și înscrisurilor în apel nu schimbă această concluzie. Recurentul a susținut că aceste înscrisuri ar fi demonstrat inexistența unor construcții sau instalații, însă nu a arătat în ce mod refuzul instanței de apel de a le anexa ar constitui o încălcare procesuală de natură să atragă incidența art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Dezacordul cu administrarea sau aprecierea probelor nu poate fi convertit automat într-un temei de recurs.

În același sens, argumentele referitoare la hotarul istoric, suprafața terenului moștenit, valabilitatea certificatului de moștenitor testamentar și pretinsa ocupare abuzivă a unei porțiuni de teren au fost puse în discuție în fața instanțelor inferioare. Acestea țin de fondul cauzei și de probatoriul administrat, iar recursul nu evidențiază o problemă distinctă de legalitate care să justifice intervenția Curții Supreme de Justiție.

Prin urmare, cererea de recurs nu pune în discuție o veritabilă problemă de drept, dar urmărește, în esență, reexaminarea situației de fapt și reaprecierea probelor. O asemenea finalitate este incompatibilă cu natura recursului, care este o cale extraordinară de atac, destinată verificării legalității hotărârii contestate în limitele expres prevăzute de lege.

În aceste condiții, completul de judecată constată că recursul declarat de Sergiu Morozan este vădit neîntemeiat, întrucât nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, iar criticile formulate nu justifică examinarea cauzei în fond de către Curtea Supremă de Justiție.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, 8 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Sergiu Morozan. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 9