3r-177/26 — Contestarea actelor administrativ cu caracter normativ

La 29 iulie 2024, SRL „Crapul de Aur” s-a adresat cu acțiune în ordinea contenciosului administrativ către Consiliul local Trebisăuți și Primăria Trebisăuți, r-nul Briceni privind anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ și obligarea emiterii actului administrativ cu caracter normativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că SRL „Crapul de Aur” deține cu drept de proprietate o dambă care este obiectul principal al lacului cu nr. cadastral XXXXX , cu S-17.2728 ha, în sat. Trebisăuţi, r-nul Briceni, fapt confirmat prin certificatul Oficiului Cadastral Teritorial Briceni din 19.07.2024, pentru care a achitat impozit funciar în sumă de 115 lei anual pe un hectar de teren subacvatic.

În data de 02 februarie 2023, Consiliul sătesc Trebisăuţi adoptă decizia nr.2/1 prin care se stabilește cota impozitului funciar la obiectivele acvatice în mărime de 1500 lei/un ha. La 27 aprilie 2023, Consiliul sătesc Trebisăuţi adoptă decizia nr.3/1 prin care se modifică decizia nr.2/1 din 02.02.2023 şi se stabilește impozit funciar pe terenurile ocupate de iazuri în mărime de 1450 lei/un ha.

Drept urmare, reclamanta și-a exprimat dezacordul cu aceste decizii şi în repetate rânduri s-a adresat la Consiliul sătesc Trebisăuţi pentru a fi anulate, deoarece barajul lacului este proprietate privată şi practic lacul se formează numai datorită acestei dambe care costă mai mult de un milion de lei. Consideră că, Consiliul sătesc Trebisăuţi incorect a procedat stabilind o cotă de impozit funciar de 1500 lei, apoi micșorând-o la 1450 lei, or, ultimul era obligat să negocieze cu SRL „Crapul de Aur” referitor la modificarea cuantumului impozitului funciar pentru a ajunge la un numitor comun pentru ca ulterior să fie adoptată o decizie corectă. Totodată a remarcat că, autoritatea publică pârâtă a efectuat modificări la plățile fiscale fără a lua în considerație faptul că damba nu este proprietate publică, iar situația creată duce la încălcarea prevederilor art.58 din Constituția RM. 1

Cu toate acestea, reclamanta s-a adresat cu cerere prealabilă către Consiliul sătesc Trebisăuţi, solicitând anularea deciziei nr.3/1 din 27.04.2023, deoarece suma de 1450 lei/un ha pe an, poate crea o situație defavorabilă şi va duce societatea cu răspundere limitată la insolvabilitate; însă un răspuns nu a primit la cererea din 28 iunie 2024.

Inițial, reclamanta a solicitat anularea deciziei Consiliului sătesc Trebisăuţi nr.3/1 din 27 aprilie 2023 și obligarea Consiliul sătesc Trebisăuţi, r-nul Briceni de a soluționa cererea prealabilă cu adoptarea unei noi decizii de modificare a impozitului funciar subacvatic.

Ulterior, la 24 aprilie 2025, SRL „Crapul de Aur” a depus cerere de concretizare a pretențiilor prin care a solicitat: - anularea deciziei Consiliului sătesc Trebisăuţi nr.3/1 din 27.04.2023 „cu privire la notificarea Oficiului Teritorial Edineț al Cancelariei de Stat nr.1301/OT6/08 din 07.03.2023 asupra legalității deciziei nr.2/1 din 02.02.2023 „cu privire la modificarea deciziei nr.6/1 „cu privire la stabilirea cotelor impozitului funciar, impozitului bunurilor imobiliare pentru anul 2023”; - anularea deciziei Consiliului sătesc Trebisăuţi nr.9/2 din 11.12.2023 „cu privire la stabilirea cotelor impozitului pe bunurile imobiliare și impozitului funciar pentru anul 2024”; - anularea deciziei Consiliului sătesc Trebisăuţi nr.4/3 din 09.12.2024 „cu privire la stabilirea cotelor impozitului pe bunurile imobiliare și impozitului funciar pentru anul 2025”.

Iar, la data de 09 iunie 2025, SRL „Crapul de Aur” a depus cerere suplimentară prin care și-a concretizat pretențiile, solicitând: - anularea parțială a deciziei Consiliului sătesc Trebisăuţi nr.3/1 din 27.04.2023 „cu privire la notificarea Oficiului Teritorial Edineț al Cancelariei de Stat nr.1301/OT6/08 din 07.03.2023 asupra legalității deciziei nr.2/1 din 02.02.2023 „cu privire la modificarea deciziei nr.6/1 „cu privire la stabilirea cotelor impozitului funciar, impozitului bunurilor imobiliare pentru anul 2023”; - anularea parțială a deciziei Consiliului sătesc Trebisăuţi nr.9/2 din 11.12.2023 „cu privire la stabilirea cotelor impozitului pe bunurile imobiliare și impozitului funciar pentru anul 2024”; - anularea parțială a deciziei Consiliului sătesc Trebisăuţi nr.4/3 din 09.12.2024 „cu privire la stabilirea cotelor impozitului pe bunurile imobiliare și impozitului funciar pentru anul 2024”. 2

Concomitent, la data de 06.08.2024 și ulterior la 18.02.2025, Consiliul local Trebisăuți a depus referință pe marginea cererii de chemare în judecată, prin care a invocat că, pretenția de anulare a deciziei nr.3/1 din 27.04.2023 o consideră neîntemeiată și nefondată, deoarece Consiliul local Trebisăuţi, ca autoritate reprezentativă și deliberativă, prin decizia nr.3/1 din 27.04.2023 a modificat decizia nr.6/1 din 02.02.2023 prin care a majorat cotele impozitului funciar, impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2023, având la bază legislația în vigoare la acel moment. Totodată în baza art.14 alin.(2) lit. a) Legea nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală, la stabilirea cotei concrete a impozitului funciar, pentru terenurile ocupate de obiecte acvatice de la 115 lei/ha la 1450 lei/ha, autoritatea publică s-a condus de principiul previzibilității, transparenței decizionale, precum și achitabilității (proporționalității) în raporturile dintre interesele unității administrativ-teritoriale și ale contribuabilului, reieșind din prevederile legale ale art.280 alin.(3) lit. a)-c) al Codului fiscal a Republicii Moldova, astfel încât, fiind asigurat și respectat la maxim proporționalitatea (echitabilitatea) între interesele colectivității locale și ale contribuabililor, nefiind întreprinse careva acțiuni în exces sub pretextul atingerii interesului public/colectivității locale.

La fel, Consiliul local Trebisăuți a invocat că, potrivit art.280 alin.(5) Codul fiscal „Cancelaria de Stat, prin intermediul oficiilor sale teritoriale, supune controlului de legalitate deciziile autorităților deliberative ale administrației publice locale privind stabilirea cotei concrete a impozitului, în scopul asigurării respectării prevederilor alin.(3) și (4)”. Mai mult, la adoptarea Deciziei nr.3/1 din 27.04.2023 în cadrul ședinței Consiliului local Trebisăuţi, au fost prezenți șeful Oficiului Teritorial Edineţ a Cancelariei de Stat, domnul Mogorean Eugeniu şi domnul Ţentiu Vitalie, specialist principal jurist din cadrul Oficiului Teritorial Edineţ a Cancelariei de Stat, prin care au confirmat legalitatea adoptării deciziei.

Suplimentar, autoritatea publică locală consideră că acțiunea depusă de SRL „Crapul de Aur” privind anularea deciziei Consiliului local Trebisăuţi nr.3/1 din 27.04.2023, este înaintată tardiv, fiind depusă după expirarea termenului prevăzut de legislația în vigoare.

La 11 decembrie 2025, reprezentantul pârâților Consiliului local Trebisăuț și Primăria sat. Trebisăuț, avocatul Berzoi Ruslan a depus cerere de inadmisibilitate a acțiunii, în care a menționat că, deciziile Consiliului local Trebisăuţi nr.3/1 din 27.04.2023, nr.9/2 din 11.12.2023 și nr.4/1 din 09.12.2024, nu mai sunt valabile fiind consumate prin expirarea timpului conform art.139 alin.(3) Cod administrativ, or, fiecare din ele stabileau mărimea impozitului 3 pentru anul în curs. Un alt temei de inadmisibilitate a acțiunii, partea pârâtă a invocat că reclamantul nu a respectat procedura prealabilă, iar conform art.207 alin.(2) lit.f) Cod administrativ, instanța de judecată urmează să emită о încheiere judecătorească prin care să declare inadmisibile cererile SRL „Crapul de Aur”, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art.208. Reieșind din cele menționate supra, partea pârâtă decelează că, instanța de judecată în temeiul prevederilor art.207 alin.(1), (2) lit.d) și f) din Codul administrativ, urmează să emită о încheiere prin care să declare inadmisibilă acțiunea formulată de SRL „Crapul de Aur”.

Iar, la 13 ianuarie 2026, SRL „Crapul de Aur” a depus obiecții în formă scrisă la cererea de inadmisibilitate formulată de autoritatea publică pârâtă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată; totodată reiterând argumentele cererii de chemare în judecată.

Ulterior, la 20 ianuarie 2026, prin intermediul poștei electronice a instanței de apel, avocatul Berzoi Ruslan în interesele Consiliului local Trebisăuț și Primăria sat. Trebisăuț a depus referință pe marginea cererii de chemare în judecată, de modificare/concretizare a acțiunii, solicitând respingerea acesteia sau declararea inadmisibilă; concomitent reiterând argumentele cererii de declararea inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că potrivit Titlului de autentificare a dreptului asupra pământului din 14.09.2004, eliberat deținătorului Asociației piscicole „Rechin” SA conform hotărârii Guvernului nr.182 din 16 mai 1972, ultimului i s-a repartizat în folosință pământul cu suprafața totală de 17.2728 ha în hotarele indicate în plan, scopul repartizării terenului fiind fondul apelor, trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr.19987 din 01 aprilie 2004, (f.d.216 vol. I). 4

Astfel, conform hotărârii adunării generale anuale a acționarilor SA „Rechin” din 09 decembrie 2016, în rezultatul reorganizării prin dezmembrare (separarea patrimoniului), s-a efectuat transmiterea drepturilor (patrimoniului) și a obligațiilor de la SA „Rechin” către SRL „Crapul de Aur”, fapt confirmat prin Actul de transmitere din 2016, anexat la dosar (f.d.212-213 vol. I).

Drept urmare, la 23 iunie 2017, SRL „Crapul de Aur”, în temeiul Actului de transmitere-primire din 09.12.2016 și a Deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 05.05.2017, și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra construcțiilor (construcții hidraulice) cu nr. cadastrale XXXXX, XXXXX și XXXXX, amplasate pe terenul cu nr. cadastral XXXXX care aparține cu drept de proprietate Republicii Moldova, cu modul de folosință – fondul apelor, (f.d.214 vol. I).

În atare ordine de idei, instanța de judecată a subliniat faptul că, prin actul de transmitere-primire menționat supra se atestă că, SA „Rechin” a deținut doar dreptul de folosință asupra obiectului litigiului, nu și de dispoziție (dreptul de a decide soarta juridică a bunului), care aparține cu drept de proprietate statului. Prin urmare, o entitate nu poate transmite mai multe drepturi decât deține însăși. Orice modificare a dreptului de folosință asupra unui iaz aflat în proprietatea statului se poate face exclusiv de către proprietar sau reprezentantul legal al acestuia.

Relevant este și faptul că, potrivit informației nr.11-07/1287 din 12.05.2025 eliberate de Ministerul Mediului al Republicii Moldova se atestă că, Ministerul Mediului este responsabil de administrarea terenurilor fondului apelor și a construcțiilor hidrotehnice proprietate a statului, iar IP Administrația Națională „Apele Moldovei” gestionează terenurile și construcțiile hidrotehnice respective. Potrivit datelor Registrului bunurilor imobile, terenul cu nr. cadastral XXXXX face parte din categoria de destinație al fondul apelor, proprietate publică a statului, înregistrat cu drept de folosință după SA „Rechin”, iar dreptul de proprietate asupra construcțiilor cu nr. cadastrale XXXXX – XXXXX, amplasate pe terenul respectiv, este înregistrat după SRL „Crapul de Aur”. Astfel, potrivit datelor stocate de Ministerul Mediului și IP Administrația Națională „Apele Moldovei” se atestă că, la momentul actual IP Administrația Națională „Apele Moldovei” nu are încheiat careva contract de superficie sau locațiune, atât cu SA „Rechin”, cât și cu SRL „Crapul de Aur”, (f.d.217 vol. I).

Prin notificarea Agenției Proprietății Publice nr.03-04-2183 din 28.03.2025 se atestă că, terenul cu nr. cadastral XXXXX, situat în r-nul Briceni, 5 sat. Trebisăuți, extravilan, cu suprafața de 17,2728 ha, cu modul de folosință „fondul apelor” este înregistrat cu drept de proprietate a statului (f.d.219 vol. I).

Examinând prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ la circumstanțele de fapt relatate, instanța de judecată atestă că, actele administrative normative contestate nu afectează drepturile SRL „Crapul de Aur”, or, aceasta nu a demonstrat că deține dreptul de folosință a iazului și a terenului subacvatic, adică un drept valabil real în folosința lacului care ar fi fost înregistrat în Registrul public în temeiul căruia ar putea pretinde la diminuarea cuantumului impozitului funciar stabilit anual de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă a administrației publice locale (drept acordat AAPL conform art.280 Cod funciar).

Reieșind din cele expuse mai sus, Colegiul judiciar a concluzionat că, acțiunea înaintată de SRL „Crapul de Aur” către Consiliul local Trebisăuți și Primăria Trebisăuți, r-nul Briceni, privind anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ și obligarea emiterii actului administrativ cu caracter normativ, nu corespunde exigențelor de admisibilitate, motiv din care urmează a fi declarată inadmisibilă în temeiul art.207 alin.(2) lit. e) din Codul administrativ.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că în Registrul de Stat a persoanelor juridice nr. 46582 este indicat că, persoana juridică fondată SRL „Crapul de Aur” este succesor a drepturilor şi obligațiunilor al persoanei juridice reorganizate conform actului de transmitere a drepturilor (patrimoniului) şi obligațiunilor. Astfel, ce deținea SA „Rechin” a trecut în gestiunea SRL „Crapul de Aur”. Conform certificatului Serviciului Cadastral Teritorial Briceni din 04.09.2024, SRL „Crapul de Aur” a devenit proprietar cotă 1.0 a trei imobile cu nr. cad. XXXXX01 şi 02 şi 03. Acestea sunt trei baraje de la bazinul acvatic cu S-17.2728 ha pe care îl gestionează SRL-ul. Nu s-a expus instanţa cu privire la aceste documente care sunt anexate ca probă la cauza dată, cu atât mai mult că este indicat că proprietarul a trei baraje este SRL „Crapul de Aur”.

Prin scrisoarea nr. 1107/1287 din 31 martie 2025, Ministerul Mediului confirmă că terenul nr. cadastral XXXXX face parte din fondul apelor şi este 6 proprietate publică a Statului, înregistrat cu drept de folosință după SA „Rechin” iar dreptul de proprietate cu nr. cad. XXXXX -XXXXX amplasate pe terenul respectiv este înregistrat după SRL „Crapul de Aur”. Agenţia Proprietății Publice RM, prin scrisoarea nr. 03-04-2183 din 28.03.2025 de asemenea confirmă că terenul nr. cad. XXXXX este înregistrat cu drept de proprietate a statului şi pe aceste terenuri sunt amplasate trei construcții nr. cad. XXXXX -XXXXX , care aparțin SRL „Crapul de Aur”.

Prin scrisoarea Ministerului Finanţelor nr. 26-4/12-13/49674 din 26.03.2025 s-a confirmat că potrivit art. 277 din Codul fiscal, faptul nedeținerii a unor documente ce ar afecta drepturile de proprietate asupra bunului imobil, precum şi a faptei neînregistrării a drepturilor patrimoniale nu conține temei pentru nerecunoașterea a persoanelor ca subiect al impunerilor pentru bunurile imobile (impozit funciar).

Dreptul de proprietate a SRL „Crapul de Aur” asupra construcțiilor indicate se dovedește şi prin contractul de vânzare-cumpărare din 30.05.2018 prin care Puiu Valeriu a cumpărat 34,28 % din cota de participare a capitalului social SRL „Crapul de Aur”.

Probele administrate de Curtea de Apel nu se află într-o relație de compatibilitate cu exigența unui proces echitabil. Instanţa de apel a concluzionat că acțiunea SRL „Crapul de Aur” constituie o contestație a actului normativ. O astfel de cauză, același complet de judecată a CA Nord a examinat SA „Piscicultorul”, dosar nr. 3a-141/25 din 26.03.2026 a Curţii de Apel Nord care deţine două baraje şi a contestat actul administrativ iar Colegiul civil a examinat cauza în fond şi a concluzionat că a fost contestat un act administrativ individual. Aceeași instanţă în același complet de judecători emit două hotărâri diametral opuse. Aceasta este o încălcare gravă a Convenţiei Europene (cauza Tudor Tudor c/România din 24.03.2009) Curtea Europeană a constatat că nu pot fi admise interpretări contradictorii şi divergente de interpretare a unelor şi aceleași instanţe pe unele şi aceleași cauze.

SRL „Crapul de Aur” deţine şi a prezentat contract de vânzare-cumpărare a trei imobile - baraje şi a prezentat în instanţă certificat de la Serviciul Cadastral Teritorial Briceni din 04.09.2024 unde este indicat la subcapitolul II dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu nr. XXXXX, proprietar este Republica Moldova, iar bunul imobil cu nr. XXXXX ; XXXXX; XXXXX proprietar este SRL „Crapul de Aur”. 7

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe şi ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 243 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătoreşti, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: c) anulează încheierea şi adoptă o nouă încheiere. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.”

Art. 3 din Codul administrativ, stabilește că: ,,Legislaţia administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activităţii administrative şi a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor şi a libertăţilor prevăzute de lege ale persoanelor fizice şi juridice, ţinându-se cont de interesul public şi de regulile statului de drept.”

Art. 5 din Codul administrativ, reglementează că: „Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.”

Art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, stabilește că: „(2) Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanţei de judecată competente.” 8

Art.12 din Codul administrativ, prevede că: ,,Un act administrativ normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituţionale sau legale, care nu se supune controlului constituţionalităţii şi stabileşte reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situaţii identice.”

Art.17 din Codul administrativ, reglementează că: „Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”

Art. 20 din Codul administrativ, prevede că: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acţiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanţele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, stabilește că: „Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”

Art. 191 alin. (2) Cod administrativ, prevede că: ,,Curţile de apel soluţionează în primă instanţă acţiunile în contencios administrativ împotriva actelor administrative normative, care nu se supun controlului de constituţionalitate.”

Art. 206 alin.(1) lit. e) din Codul administrativ: „(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă: pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).”

Art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, prevede că: „Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.”

Art. 2 din Legea nr. 100/2017cu privire la actele normative: „Act normativ este act juridic adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică, care are caracter public, obligatoriu, general şi impersonal şi care stabileşte, modifică ori abrogă norme juridice care reglementează naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice şi care sunt aplicabile unui număr nedeterminat de situaţii identice.”

Art. 4 din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative: 9 „Actul normativ are caracter public, obligatoriu, general şi impersonal. Prevederile actului normativ sunt executorii, opozabile tuturor subiecţilor de drept şi, în caz de necesitate, sunt impuse prin forţa de constrângere a statului.”

Art. 277 alin. (1) lit. c) și (2) din Codul fiscal: „(1) Subiecţi ai impunerii sunt persoanele juridice şi persoanele fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova: a) proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova; b) arendaşii care arendează un bun imobiliar agricol proprietate privată, dacă contractul de arendă nu prevede altfel; c) deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune şi/sau de folosinţă) asupra bunurilor imobiliare proprietate publică de pe teritoriul Republicii Moldova; d) arendaşii sau locatarii bunurilor imobiliare ale autorităţilor publice şi ale instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile; e) locatarii bunurilor imobiliare – în cazul contractului de leasing financiar; f) arendaşii sau locatarii bunurilor imobiliare proprietate privată a nerezidenţilor Republicii Moldova, dacă contractul de arendă/locaţiune nu prevede altfel. Autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile sînt obligate să prezinte gratuit subiecţilor impunerii, în termen de pînă la data de 25 mai a anului fiscal în curs, informaţia privind valoarea estimată/valoarea contabilă a bunurilor imobiliare transmise în arendă sau locaţiune. (2) Faptul că persoanele specificate la alin.(1) nu deţin un document ce ar atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare, precum şi faptul neexecutării obligaţiei de înregistrare a drepturilor patrimoniale prevăzute de legislaţie nu pot constitui temei pentru nerecunoaşterea acestor persoane în calitate de subiecţi ai impunerii privind bunurile imobiliare respective, în cazul în care aceste persoane exercită, de fapt, dreptul de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra acestor bunuri.”

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, SRL „Crapul de Aur” declarând recursul la 9 iulie 2026 (f.d. 71 Vol. II), s-a conformat prevederilor legale și a respectat termenul instituit de legislator la art. 242 din Codul administrativ, pentru demararea căii de atac în ordine de recurs.

Instanța de recurs, examinând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei și normele de drept pertinente, consideră necesară admiterea 10 recursului, casarea încheierii contestate și restituirea cauzei instanței de apel la etapa soluționării admisibilității acțiunii, din următoarele considerente.

Potrivit art. 17, art. 39 alin. (2), art. 189 alin. (1) și art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, pentru declararea acțiunii inadmisibile pe acest temei este necesar ca reclamantul să nu poată revendica încălcarea unui drept propriu, stabilit de lege, prin activitatea administrativă. Prin urmare, la etapa verificării admisibilității urmează a fi stabilit dacă, din susținerile reclamantului și circumstanțele invocate, rezultă existența unui drept subiectiv susceptibil de a fi afectat prin actul contestat, fără a se prejudeca asupra temeiniciei pretențiilor.

În speță, Curtea de Apel Nord a reținut că terenul cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața de 17,2728 ha, este proprietate publică a statului, iar dreptul de folosință asupra acestuia figurează în Registrul bunurilor imobile după SA „Rechin”. Totodată, instanța a constatat că dreptul de proprietate asupra construcțiilor hidrotehnice cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX și XXXXX, amplasate pe terenul respectiv, este înregistrat după SRL „Crapul de Aur”.

Pornind de la aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că recurenta nu deține un drept de folosință asupra terenului și, în lipsa unui asemenea drept înregistrat, actele normative privind stabilirea impozitului funciar nu îi afectează drepturile.

În conformitate cu art. 277 alin. (1) din Codul fiscal, subiecți ai impunerii sunt, între altele, deținătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune şi/sau de folosință) asupra bunurilor imobiliare proprietate publică de pe teritoriul Republicii Moldova.

Iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, faptul că persoanele specificate la alin.(1) nu deţin un document ce ar atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare, precum şi faptul neexecutării obligaţiei de înregistrare a drepturilor patrimoniale prevăzute de legislaţie nu pot constitui temei pentru nerecunoaşterea acestor persoane în calitate de subiecţi ai impunerii privind bunurile imobiliare respective, în cazul în care aceste persoane exercită, de fapt, dreptul de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra acestor bunuri.

Or, în speță, instanța de apel a stabilit că, conform hotărârii adunării generale anuale a acționarilor SA „Rechin” din 09 decembrie 2016, în rezultatul reorganizării prin dezmembrare (separarea patrimoniului), s-a efectuat 11 transmiterea drepturilor (patrimoniului) și a obligațiilor de la SA „Rechin” către SRL „Crapul de Aur”, fapt confirmat prin Actul de transmitere din 2016.

La fel, instanța de apel a reținut că, la data de 23 iunie 2017, SRL „Crapul de Aur”, în temeiul Actului de transmitere-primire din 09.12.2016 și a Deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 05.05.2017, și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra construcțiilor (construcții hidraulice) cu nr. cadastrale XXXXX, XXXXX și XXXXX, amplasate pe terenul cu nr. cadastral XXXXX care aparține cu drept de proprietate Republicii Moldova, cu modul de folosință – fondul apelor.

În aceste condiții, împrejurarea că SRL „Crapul de Aur” nu dispune de un contract de superficie sau că dreptul său nu figurează în Registrul bunurilor imobile ca drept de folosință asupra terenului nu este suficientă pentru a concluziona asupra inexistenței unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ. Cu atât mai mult, această împrejurare nu poate fi examinată în abstract, fără a se ține cont de faptul că recurenta este proprietarul construcțiilor hidrotehnice amplasate pe terenul pentru care autoritatea publică locală a stabilit cota impozitului contestată.

De altfel, Completul de judecată al Curţii Curtea Supremă de Justiție statuează că prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ urmează a fi aplicate în coroborare cu art. 17, 20, 39 și 189 din același Cod, iar revendicarea dreptului propriu trebuie dedusă din susținerile reclamantului și circumstanțele invocate prin acțiune.

În prezenta cauză, recurenta nu invocă un interes general sau o simplă nemulțumire față de activitatea autorității publice, ci contestă concret cota impozitului funciar stabilită pentru terenul fondului apelor aferent construcțiilor hidrotehnice aflate în proprietatea sa, susținând că impozitul funciar stabilit prin actele administrative normative contestate îi afectează drepturile, adică sarcina fiscală nu poate fi îndeplinită. Prin urmare, există o legătură directă între actele administrative normative contestate și sfera juridică proprie a reclamantei.

Totodată, chestiunea dacă recurenta deține efectiv și în ce întindere un drept de folosință asupra terenului, dacă sunt întrunite condițiile legale pentru instituirea sau legalizarea superficiei, precum și dacă stabilirea cotelor de impozitare este legală și proporțională constituie chestiuni ce țin de fondul litigiului și nu pot servi, la această etapă, drept temei pentru declararea acțiunii inadmisibile. 12

În acest context, Completul de judecată constată că instanța de apel a dat o interpretare excesiv de restrictivă condiției prevăzute la art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, asimilând lipsa unui drept de folosință înregistrat cu inexistența oricărui drept susceptibil de a fi vătămat prin actele contestate.

Or, existența dreptului pretins vătămat rezultă, cel puțin la nivelul necesar pentru trecerea testului de admisibilitate, din calitatea SRL „Crapul de Aur” de proprietar al construcțiilor hidrotehnice amplasate pe terenul fondului apelor și din faptul că actele contestate stabilesc tocmai regimul fiscal aplicabil terenului respectiv. Prin urmare, recurenta poate revendica încălcarea unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ.

În consecință, Completul de judecată conchide că nu este întrunit temeiul de inadmisibilitate prevăzut de art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, iar încheierea Curții de Apel Nord din 7 mai 2026 urmează a fi casată.

Ținând cont de cele expuse şi în conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de SRL „Crapul de Aur”. Anulează încheierea din 7 mai 2026 a Curții de Apel Nord, în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată formulată de SRL „Crapul de Aur” către Consiliul local Trebisăuți și Primăria Trebisăuți, r-nul Briceni, privind anularea parțială a actului administrativ cu caracter normativ și obligarea emiterii actului administrativ cu caracter normativ. Restituie cauza Curţii de Apel Nord în același complet de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ana Cucerescu 13