Hotărâre nr. 26 din 12.12.2024

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional, ridicate din oficiu de un complet de judecători format din dnii Ștefan Starciuc, Grigori Colev și Dmitrii Fujenco, în cauzele contravenționale nr. 13r-1/2024, nr. 13r-2/2024 și nr. 13r-3/2024, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Comrat, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, căruia i-a atribuit numărul 116g/2024.

Prin decizia Curții Constituționale din 26 septembrie 2024, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale, Avocatului Poporului și Institutului de Reforme Penale.

În ședința publică a Curții, Parlamentul a fost reprezentat de dna Victoria Cașu, consultant principal în cadrul Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională. Guvernul a fost reprezentat de dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiției. ÎN FAPT

La 4 aprilie 2024, un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Comrat a depus la Judecătoria Comrat trei demersuri de autorizare a ridicării informațiilor privind conversațiile telefonice de la S.A. „Orange", S.A. „Moldcell" și, respectiv, S.A. „Unite". Agentul constatator a susținut că ridicarea informațiilor privind convorbirile telefonice, pe baza articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional, este necesară pentru a găsi un telefon pierdut. Demersurile în discuție au fost formulate într-o cauză contravențională de sustragere în proporții mici din avutul proprietarului, care face incident articolul 105 din Codul contravențional.

Prin încheieri din aceeași dată, Judecătoria Comrat, sediul central, a respins demersurile în discuție. Nefiind de acord cu încheierile pronunțate, agentul constatator le-a contestat cu recurs în fața Curții de Apel Comrat.

În cadrul examinării recursurilor, completul de judecători format din dnii Ștefan Starciuc, Grigori Colev și Dmitrii Fujenco au ridicat din oficiu excepțiile de neconstituționalitate a articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional.

La 30 aprilie 2024, prin trei încheieri separate, completul de judecători de la Curtea de Apel Comrat a trimis sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, în vederea examinării acestora. A. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative. Articolul 30 Secretul corespondenței „(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile când această derogare este necesară în interesele securității naționale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în scopul prevenirii infracțiunilor."

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele: Articolul 427 Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau documente „[...] (2) Ridicarea documentelor conținând informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar, ridicarea informației privind convorbirile telefonice se efectuează cu autorizaţia judecătorului de instrucție. [...]." ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepțiilor de neconstituționalitate

În sesizări, autorul excepțiilor susține că textul „ridicarea informației privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin. (2) din Codul contravențional este neclar, pentru că nu stabilește condițiile în care poate fi dispusă ridicarea informației și nici categoriile de informații care pot fi ridicate. Astfel, acest procedeu probatoriu, care poate fi aplicat în privința tuturor categoriilor de contravenții, reprezintă o ingerință neprevăzută de lege în dreptul la secretul corespondenței, în sensul articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, autorul afirmă că, în lipsa categoriilor precise de informații, ridicarea poate viza toate informațiile prevăzute la articolul 138 4 din Codul de procedură penală. Totuși, articolul 138 4 din Codul de procedură penală reglementează o măsură specială de investigație care poate fi dispusă doar ca o măsură ultima ratio, necesară și proporțională și doar dacă există o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave. Pe de altă parte, controlul judecătoresc al ridicării informației privind convorbirile telefonice vizează doar proporționalitatea procedeului probatoriu.

Autorul susține că argumentele Curții Constituționale din Hotărârea nr. 22 din 19 decembrie 2023 referitoare la garanțiile ridicării informațiilor privind conversațiile telefonice sunt relevante și în privința articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional. Astfel, în opinia autorului, deși ridicarea informațiilor privind conversațiile telefonice de către agentul constatator poate constitui un mijloc util de descoperire a contravențiilor, accesul la informațiile în discuție trebuie să fie însoțit de garanțiile aplicabile măsurilor speciale de investigație.

În fine, autorul conchide că prevederea contestată este contrară articolelor 8, 23 și 30 din Constituție. II. Argumentele autorităților și ale organizațiilor care și-au prezentat opiniile

Președintele Republicii susține că, în Hotărârea nr. 22 din 19 decembrie 2023, Curtea Constituțională a examinat un text de lege similar celui contestat în aceste sesizări, însă care viza procesul penal. Astfel, Curtea Constituțională a recunoscut constituțional textul „precum și ridicarea informației privind convorbirile telefonice" din articolul 126 alin. (2) din Codul de procedură penală, în măsura în care acestei proceduri îi sunt aplicabile condițiile și garanțiile măsurilor speciale de investigație. Totodată, Curtea a emis o Adresă către Parlament prin care i-a solicitat să modifice legislația, inclusiv articolul 427 din Codul contravențional, în conformitate cu raționamentele sale din această hotărâre. În acest sens, Președintele Republicii notează că Ministerul Justiției a elaborat un proiect de lege pentru modificarea Codului contravențional, prin care se propune excluderea textului contestat în sesizări.

În opinia prezentată de Parlament se menționează că autorul sesizărilor a enumerat doar articole din Constituție, fără a le argumenta incidența. Astfel, Parlamentul invită Curtea să declare sesizările inadmisibile. Totuși, dacă Curtea va considera sesizările admisibile, Parlamentul consideră relevante pentru examinarea fondului cauzei atât constatările, cât și soluția Curții din Hotărârea nr. 22 din 19 decembrie 2023.

Parlamentul afirmă că procesul contravențional se poate desfășura inclusiv pe baza prevederilor Codului de procedură penală. În acest sens, Parlamentul notează că informațiile vizate de prevederea contestată sunt aceleași informații care pot fi obținute pe baza colectării de informații de la furnizorii de servicii de comunicații electronice prevăzute de articolul 138 4 din Codul de procedură penală. Aceste informații sunt stocate de furnizorul de rețele și/sau servicii de comunicații electronice, care sunt obligate să le prezinte, în condițiile legii, organelor competente de investigație.

Astfel, Parlamentul consideră că criticile privind neclaritatea prevederii contestate pot fi înlăturate prin aplicarea, mutatis mutandis , a condițiilor și a garanțiilor măsurii speciale de investigație prevăzute de articolele 135, 136 și 138 4 din Codul de procedură penală.

În opinia prezentată Curții, Guvernul menționează că argumentele Curții Constituționale din Hotărârea nr. 22 din 19 decembrie 2023 sunt valabile și în această cauză. Totodată, Guvernul susține că a inițiat, la 24 februarie 2024, elaborarea unui proiect de lege pentru a pune în executare această Hotărâre. Acest proiect de lege este înregistrat la Cancelaria de Stat și se află la etapă avizării de către autorități. Una dintre modificările pe care le propune acest proiect de lege constă în excluderea textului „ridicarea informației privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin. (2) din Codul contravențional.

În opinia prezentată de Procuratura Generală se subliniază că textul „ridicarea informației privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin. (2) din Codul contravențional nu vizează informații privind conținutul convorbirilor. Aceste informații reprezintă date generale privind utilizarea serviciilor de comunicații electronice, în sensul articolului 20 alin. (3) lit. c) din Legea comunicațiilor telefonice, i.e. date de transfer și de localizare. Totodată, Procuratura notează că informațiile privind convorbirile telefonice pot fi obținute în cadrul procedurii contravenționale doar potrivit articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional. În acest sens, articolele 1 alin. (3) și 23 din Constituție nu sunt incidente, autorul invocând o problemă de interpretare și aplicare a legii.

Avocatul Poporului consideră că norma contestată reprezintă o ingerință în exercițiul dreptului la secretul corespondenței, în sensul articolului 8 din Convenția Europeană. De asemenea, Avocatul Poporului susține că textul „ridicarea informației privind convorbirilor telefonice" din norma contestată este neclar, pentru că nu stabilește condițiile în care poate fi dispusă ridicarea informației și nici categoriile de informații care pot fi ridicate. Mai mult, nu există claritate nici cu privire la mecanismele care să limiteze durata aplicării, să protejeze datele colectate sau să asigure distrugerea acestora după utilizare. Acest fapt subminează încrederea publicului în sistemul de justiție. În fine, în opinia Avocatului Poporului, ridicarea informației privind convorbirile telefonice pe baza normei contestate trebuie să fie însoțită de garanții echivalente celor aplicabile măsurilor speciale de investigație.

În opinia prezentată de Institutul de Reforme Penale se menționează că ridicarea informațiilor privind convorbirile telefonice reprezintă o ingerință în exercițiul dreptului la secretul corespondenței. Totodată, această ingerință nu este previzibilă, pentru că norma contestată nu stabilește contravențiile pentru care poate fi dispusă ridicarea convorbirilor telefonice, condițiile și subiecții în privința cărora aceasta ar putea fi aplicată. Mai mult, Institutul consideră că ingerința nu urmărește un scop legitim, pentru că ridicarea convorbirilor telefonice reprezintă o măsură specială de investigație care nu poate fi dispusă în privința contravențiilor. În concluzie, Institutul consideră că norma contestată este neconstituțională. III. Aprecierea Curții Constituționale A. Admisibilitatea

Prin Decizia sa din 26 septembrie 2024, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudența sa constantă.

Curtea a menționat că, în conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea a observat că excepțiile de neconstituționalitate, ridicate de un complet de judecători, sunt formulate de subiectul căruia îi este conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul sesizărilor îl constituie articolul 427 alin. (2) din Codul contravențională. Curtea a notat că această prevedere nu a făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cadrul procedurii de autorizare a ridicării informației privind convorbirile telefonice de la trei operatori de telefonie, pe baza articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional. Așadar, Curtea a admis că prevederea contestată ar putea fi aplicată la soluționarea cauzelor.

În sesizări, autorul excepțiilor afirmă că articolul 427 alin. (2) din Codul contravențional contravine articolelor 8 ( respectarea dreptului internațional şi a tratatelor internaționale ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ) și 30 ( secretul corespondenței ) din Constituție.

Cu privire la articolul 8 din Constituție, Curtea a notat că acesta comportă un caracter general și nu poate constitui un reper individual și separat (a se vedea HCC nr. 27 din 14 septembrie 2021, § 21).

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolul 23 din Constituție nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi incident, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței Curtea poate aplica prevederile acestui articol (DCC nr. 54 din 13 aprilie 2021, § 26; DCC nr. 161 din 29 noiembrie 2022, § 12).

Cu privire la incidența articolului 30 din Constituție, Curtea a reținut că acesta garantează caracterul secret al scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.

Totodată, articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului îi garantează persoanei dreptul la respectarea vieții sale private, de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.

Curtea a reținut în jurisprudența sa că articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, împreună cu jurisprudența care-l dezvoltă, stă la baza interpretării articolului 28 din Constituție (a se vedea HCC nr. 29 din 12 decembrie 2019, § 39; HCC nr. 14 din 8 august 2023, § 40). Deși aspectele privind respectarea secretului corespondenței intră în câmpul de aplicare al dreptului la respectarea vieții private, Constituția Republicii Moldova garantează un drept separat la articolul 30. Prin urmare, Curtea a analizat dacă problema de constituționalitate ridicată de autorul sesizării face incident dreptul la respectarea secretului corespondenței, așa cum este garantat de articolele 30 din Constituție și 8 din Convenție (a se vedea HCC nr. 22 din 19 decembrie 2023, § 48).

În Hotărârea sa nr. 22 din 19 decembrie 2023, Curtea a examinat constituționalitatea unui text similar, prevăzut de Codul de procedură penală, care permitea ridicarea informației privind conversațiile telefonice în scopul investigării tuturor categoriilor de infracțiuni. Prin trimitere la jurisprudența Curții Europene din cauzele Malone v. Regatul Unit, 2 august 1984, Iordachi și alții v. Republica Moldova , 10 februarie 2009 și Savotchko v. Republica Moldova , 28 martie 2017, Curtea a menționat că comunicațiile electronice, inclusiv informația referitoare la conversațiile telefonice, în special momentul în care au fost efectuate și durata acestora, precum și numerele apelate, cad sub incidența noțiunii de corespondență și sunt protejate de articolul 30 din Constituție și 8 din Convenția Europeană. Mai mult, Curtea a notat că informațiile privind conversațiile telefonice pot include datele de transfer sau datele de localizare care sunt stocate de furnizorii de rețele şi/sau servicii de comunicații electronice în mod obligatoriu, pe baza articolului 20 alin. 3) lit. c) din Legea comunicațiilor electronice nr. 241 din 15 noiembrie 2007 (a se vedea §§ 49-52 din Hotărâre).

Așadar, pentru că textul contestat din articolul 427 alin. (2) din Codul contravențional vizează accesul autorităților la informațiile privind conversațiile telefonice, Curtea a constatat incidența articolului 30 din Constituție.

Totodată, potrivit articolului 8 § 2 din Convenție, ingerința în dreptul la respectarea vieții private poate fi justificată doar dacă este prevăzută de lege, dacă urmărește unul sau mai multe scopuri legitime la care face trimitere § 2 și dacă este necesară într-o societate democratică pentru a atinge un asemenea scop. Expresia „prevăzută de lege" impune ca măsura contestată să aibă atât o bază în legea națională, cât și să fie compatibilă cu preeminența dreptului, care este expres menționată în Preambulul Convenției și inerent în obiectul și scopul articolului 8. Astfel, legea trebuie să întrunească exigențele calității: aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei vizate și previzibilă cu privire la efectele pe care le produce (a se vedea Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, §§ 227 - 228).

De asemenea, articolul 23 alin. (2) din Constituție implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile și previzibile (a se vedea HCC nr. 22 din 19 decembrie 2023, § 54).

Trimiterea la exigența „previzibilității" în contextul special al măsurilor secrete de supraveghere, cum ar fi interceptarea comunicațiilor, impune ca legislația națională să fie suficient de clară, astfel încât să le ofere cetățenilor indicii cu privire la circumstanțele și condițiile în care autoritățile publice sunt îndreptățite să recurgă la aceste măsuri (a se vedea Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, § 229).

În hotărârea Ekimdzhiev și alții v. Bulgaria [MC], 11 ianuarie 2022, Curtea Europeană a menționat că retenția generală de date de către furnizorii de servicii de comunicații electronice și accesarea acestora de către autorități în cazuri particulare trebuie însoțite, mutatis mutandis , de garanțiile aplicabile măsurilor secrete de supraveghere (§ 395). Această constatare a fost reiterată de Curtea Europeană într-o cauză recentă referitoare la caracterul inadecvat al garanțiilor împotriva abuzurilor în legislația referitoare la măsurile secrete de supraveghere și retenția și accesul la datele de comunicații, Pietrzak și Bychawska-Siniarska și alții v. Polonia , 28 mai 2024, § 250.

Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a considerat aplicabil standardul calității legii în materia măsurilor secrete de supraveghere în cazul accesului autorităților la datele privind comunicațiile, care însă nu vizează conținutul acestora, cum ar fi datele de transfer și datele de localizare (a se vedea HCC nr. 22 din 19 decembrie 2023, § 52).

Așadar, în contextul celor expuse supra , Curtea a considerat că norma contestată pretinde o examinare în fond pe baza articolelor 23 și 30 din Constituție. B. Fondul cauzei a) Principii generale

Principiile generale privind exigența calității legii în contextul special al măsurilor secrete de supraveghere și privind accesul autorităților la datele de comunicații au fost rezumate de către Curtea Constituțională în Hotărârea sa nr. 22 din 19 decembrie 2023 (§§ 58-69). Pe baza jurisprudenței Curții Europene din cauzele Roman Zakharov v. Rusia [MC], 4 decembrie 2015, Liblik și alții v. Estonia , 28 mai 2019, și Ekimdzhiev și alții v. Bulgaria [MC], 11 ianuarie 2022, Curtea a constatat că accesul autorităților la informațiile privind convorbirile telefonice trebuie să fie însoțit de condițiile și garanțiile aplicabile măsurilor speciale de investigație (§ 87). Legea care permite accesul autorităților la informațiile privind convorbirile telefonice trebuie să fie accesibilă, să definească natura infracțiunilor care pot da naștere unui ordin de acces, să limiteze durata accesului, să prevadă o procedură pentru examinarea, utilizarea și stocarea datelor obținute, să prevadă o procedură de autorizare prealabilă în fața unui tribunal, de supraveghere și de notificare a persoanei vizate despre accesul de către autorități la datele de comunicații reținute, să reglementeze o procedură de distrugere a datelor de comunicații (a se vedea § 61 și §§ 65-69). În acest sens, „calitatea legii" presupune că legea națională trebuie să fie nu doar accesibilă și previzibilă în aplicarea sa, ci să asigure, de asemenea, că măsurile de supraveghere secrete sunt aplicabile doar atunci când sunt „necesare într-o societate democratică", în special prin oferirea de garanții adecvate și efective împotriva abuzului (a se vedea § 62).

Acest standard a fost confirmat prin jurisprudenţa recentă a Curții Europene în cauza Pietrzak și Bychawska-Siniarska și alții v. Polonia, 28 mai 2024. Punând în operă garanțiile dezvoltate în hotărârea sa de Mare Cameră din cazul Ekimdzhiev și alții , Curtea Europeană a constatat caracterul inadecvat al garanțiilor împotriva arbitrariului și abuzul din legislația poloneză cu privire la măsurile secrete de supraveghere, retenția și accesul la datele de comunicații. La modul concret, Curtea Europeană a notat că câmpul de aplicare ratione materiae al supravegherii secrete este larg și le permite autorităților să le dispună în contextul unei liste mari de infracțiuni, inclusiv infracțiuni relativ minore (§ 198). Mai mult, Curtea Europeană și-a consolidat concluzia prin trimiterea la constatările Comisiei de la Veneția, exprimate în Opinia CDL-AD(2016)012 din 13 iunie 2016, în privința Poloniei. Potrivit acestora, obținerea metadatelor trebuie dispusă doar în cazuri grave și pe baza testului proporționalității (a se vedea §§ 54 și 133 din Opinia CDL-AD(2016)012).

De asemenea, Curtea Europeană a menționat că nici câmpul de aplicare ratione personae nu era delimitat cu suficientă precizie, iar durata maxima pentru care supravegherea putea fi dispusă rămânea o chestiune discutabilă (a se vedea Pietrzak și Bychawska-Siniarska și alții, §§ 201 și 202).

De asemenea, în Hotărârea sa din nr. 22 din 19 decembrie 2023, Curtea Constituțională a făcut trimitere la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauzele Tele2 Sverige și Watson și Alții , Prokuratuur , Ministerio Fiscal , referitoare la accesul autorităților la datele de trafic sau datele de localizare stocate de operatorul de telecomunicații (§§ 19-21). În aceste cauze, Curtea de Justiție a concretizat că articolul 15 § 1 din Directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice permite accesul la datele de trafic sau datele de localizare stocate doar în scopul combaterii crimelor grave sau amenințării grave la adresa securității, indiferent de durata perioadei pentru care se solicită accesul la datele de trafic sau de volumul datelor disponibile în această privință.

Mai mult, în Hotărârea sa de Mare Cameră din 20 septembrie 2022, în cauza Bundesrepublik Deutschland v. SpaceNet AG (C‑793/19) și Telekom Deutschland GmbH (C‑794/19), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a conchis că articolul 15 § 1 din Directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice trebuie interpretat că interzicând măsurile legislative naționale care prevăd, cu titlu preventiv, în scopul combaterii infracțiunilor grave și al prevenirii amenințărilor grave la adresa securității publice, păstrarea generală și nediferențiată a datelor privind traficul și a datelor de localizare. b) Aplicarea principilor generale în prezenta cauză

Curtea menționează că, spre deosebire de analiza Curții Europene din cazurile Ekimdzhiev și alții v. Bulgaria [MC], 11 ianuarie 2022 și Pietrzak and Bychawska-Siniarska și alții v. Polania, 28 mai 2024, ea nu este chemată, în prezenta cauză, să analizeze legislația referitoare la retenția preventivă a datelor de comunicații și accesarea ulterioară a acestora de către organele competente.

Având în vedere principiile generale stabilite la §§ 44-48 supra , în această cauză Curtea trebuie să analizeze dacă accesul la informațiile privind convorbirile telefonice pe baza articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional respectă standardul calității legii în sensul jurisprudenței relevante a Curții Europene.

Curtea a stabilit deja, în Hotărârea sa nr. 22 din 19 decembrie 2023, că informația privind convorbirile telefonice nu vizează conținutul conversațiilor, ci reprezintă date care sunt generate sau procesate în timpul furnizării serviciilor de comunicații electronice în sensul articolului 20 alin. (3) lit. c) din Legea comunicațiilor electronice. Totodată, o listă concretă a informațiilor atribuite serviciilor de comunicații electronice este prevăzută de articolul 138 4 din Codul de procedură penală, care reglementează măsura specială de investigație colectarea de informații de la furnizorii de servicii de comunicații electronice (a se vedea § 72).

Așadar, Curtea confirmă, în contextul articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional, că ridicarea informației privind convorbirile telefonice presupune accesul la datele de transfer și de localizare (a se vedea HCC nr. 22 din 19 decembrie 2023, § 73).

Totodată, Curtea menționează că accesul la datele în discuție este obținut în cadrul procesului contravențional ca un mijloc probatoriu. În acest sens, Curtea reține că contravenția constituie o faptă ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, comisă cu vinovăție, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, care este prevăzută de Codul contravențional și poate fi sancționată contravențional (articolul 10 din Cod). Prin urmare, norma contestată permite accesul agentului constatator la datele de trafic și de localizare în contextul unei fapte ilicite, însă mai puțin grave decât infracțiunea. Mai mult, norma în discuție menționează care este autoritatea competentă să solicite accesul la aceste informații, însă nu precizează categoriile de persoane ale căror date pot fi accesate (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 20 din 19 decembrie 2023, § 78).

Totodată, accesul la informațiile privind convorbirile telefonice poate fi solicitat dacă acestea sunt considerate importante pentru cauza contravențională, dacă se cunoaște exact locul și persoana la care se află aceste informații și dacă există o autorizare prealabilă din partea judecătorului de instrucție. De asemenea, agentul constatator poate solicita accesul la informațiile privind convorbirile telefonice în orice cauză contravențională și în privința oricărei persoane vizate în acestea (a se vedea articolul 427 alineatele (1) și (2) din Codul contravențional).

Pe de altă parte, Curtea a menționat în jurisprudența sa, că ridicarea informațiilor privind convorbirile telefonice în contextul cauzelor penale, chiar și însoțită de autorizarea prealabilă a judecătorului de instrucție, nu satisface standardul calității legii în sensul jurisprudenței relevante a Curții Europene și nu este o măsură aptă să asigure caracterul „necesar într-o societate democratică" și proporțional al ingerinței (a se vedea HCC nr. 22 din 19 decembrie 2023, §§ 83 și 87).

Așadar, Curtea reține că, deși există garanția unui control judecătoresc prealabil, această garanție nu este suficientă să asigure respectarea exigenței calității legii și a caracterului necesar într-o societate democratică, pentru că norma contestată permite, la modul general, accesul la datele de trafic si de localizare în scopul investigării oricăror contravenții (a se vedea §§ 44-45 supra ).

În consecință, ridicarea informațiilor privind convorbirile telefonice în contextul cauzelor contravenționale, care reprezintă fapte ilicite mai puțin grave ca infracțiunile, a fortiori nu poate fi considerată conformă exigenței calității legii și necesară într-o societate democratică. Prin urmare, norma contestată nu corespunde în totalitate condițiilor minime impuse de jurisprudența Curții Europene și garanțiilor prevăzute de articolele 23 și 30 din Constituție.

În concluzie, Curtea constată că textul „ridicarea informației privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin. (2) din Codul contravențional este neconstituțional. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) și 68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională HOTĂRĂȘTE: 1. Se admit sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 427 alin. (2) din Codul contravențional, ridicate din oficiu de un complet de judecători format din dnii Ștefan Starciuc, Grigori Colev și Dmitrii Fujenco, în cauzele contravenționale nr. 13r-1/2024, nr. 13r-2/2024 și nr. 13r-3/2024, pendinte la Curtea de Apel Comrat. 2. Se declară neconstituțional textul „ridicarea informației privind convorbirile telefonice" din articolul 427 alin. (2) din Codul contravențional. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 12 decembrie 2024 HCC nr. 26 Dosarul nr. 116g/2024