Hotărâre nr. 19 din 06.06.2017

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ de narcomanie " din articolul 67 lit. f) din Codul familiei nr. 1316-XIV din 26 octombrie 2000, ridicată de către avocatul Andrei Lungu, în dosarul nr. 2ra-181/17, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție.

Excepția de neconstituțuonalitate a fost depusă la Curtea Constituțională la 23 februarie 2017 de către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Autorul excepţiei a pretins, în esenţă, că prevederile art. 67 lit. f) din Codul familiei, care stabilesc decăderea din drepturile părintești a persoanelor care suferă de narcomanie, sunt contrare articolelor 28 şi 54 din Constituție.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 10 martie 2017 excepția de neconstituționalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

În şedinţa plenară publică a Curţii Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dna Viorica Dumbrăveanu, viceministrul muncii, protecției sociale și familiei. Autorul excepției de neconstituționalitate nu s-a prezentat.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 11 aprilie 2016 D.E. a fost decăzut din drepturile părintești asupra copilului minor D.S., pe motiv că acesta s-a eschivat de la plata pensiei de întreținere a copilului minor și se află la evidență narcologică.

La 10 mai 2016, D.E. a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

La 16 august 2016, avocatul Andrei Lungu, reprezentând interesele lui D.E., a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „de narcomanie" din art. 67 lit. f) din Codul familiei.

Prin decizia din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de D.E., a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 11 aprilie 2016 și a emis o nouă hotărâre, prin care a respins acțiunea privind decăderea din drepturile părintești asupra copilului minor. De asemenea, printr-o încheiere din aceeași dată, Curtea de Apel Chișinău a respins ca fiind neîntemeiată cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate.

La 27 septembrie 2016, D.E. a declarat recurs împotriva încheierii și deciziei Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea actelor judecătorești și trimiterea pricinii spre rejudecare. De asemenea, la 23 noiembrie 2016, V.N. a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, solicitând casarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond.

La 9 noiembrie 2016, avocatul Andrei Lungu a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „ de narcomanie " din art. 67 lit. f) din Codul familiei.

Prin încheierea din 15 februarie 2017, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a dispus suspendarea examinării recursului și remiterea sesizării privind excepția de neconstituționalitate în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.

Prevederile relevante ale Codului familiei al Republicii Moldova nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000 (M.O., 2001, nr. 47-48, art. 210) sunt următoarele: Articolul 67 Decăderea din drepturile părinteşti „Părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă: [...] f) suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie ; [...]."

Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele: Articolul 8 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora." ÎN DREPT

Din conținutul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta vizează, în esență, decăderea din drepturile părintești a persoanelor care suferă de narcomanie.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente și principii cu valoare constituțională conexe, precum dreptul la respectarea vieții private și de familie și principiul interesului superior al copilului.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului familiei nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. (2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

Fiind ridicată de către avocatul Andrei Lungu în dosarul nr. 2ra-181/17, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională. (3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „ de narcomanie " din articolul 67 lit. f) din Codul familiei nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000.

Curtea menționează că prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea chestiunii privind decăderea din drepturile părintești asupra copilului minor. (4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

Curtea reține că prevederile legale criticate nu au constituit anterior obiectul controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în excepția de neconstituționalitate, Curtea va opera cu prevederile articolului 28 combinat cu articolul 54 din Constituție, precum și cu raționamentele expuse în jurisprudența sa și cea a Curții Europene.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că sintagma „ de narcomanie " din articolul 67 lit. f) din Codul familiei încalcă dispozițiile articolului 28 din Constituție, potrivit cărora: „ Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

La fel, în opinia autorului excepției, prevederea legală criticată contravine articolului 54 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia: „[...] (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. [...]" A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituționalitate

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că sintagma „ de narcomanie " din articolul 67 lit. f) din Codul familiei constituie un temei nejustificat de ingerință în viața privată de familie, nu este proporțională și nu corespunde excepțiilor stabilite de art. 54 din Constituție precum și de art. 8 din Convenția Europeană, fiind bazată pe stereotipuri și ipoteze generalizate cu privire la capacitatea unei persoane de a-și exercita drepturile părintești.

De asemenea, autorul excepției pretinde că temeiul de decădere din drepturile părintești, conform normei contestate, prevede ruperea legăturilor dintre copil și părinte doar din cauza stării de sănătate, având în vedere că narcomania este o maladie. B. Argumentele autorităţilor

Potrivit opiniei scrise a Parlamentului, norma criticată nu încalcă prevederile constituționale invocate, deoarece decăderea din drepturile părintești ca urmare a consumului de droguri este justificată de consecințele negative pe care le produce narcomania asupra persoanei bolnave, precum și pentru protejarea drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, în special ale copilului. De altfel, statul are obligația, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994 privind drepturile copilului, să ocrotească inviolabilitatea persoanei copilului, protejându-l de orice formă de exploatare, discriminare, violenţă fizică şi psihică, neadmiţând comportarea plină de cruzime, grosolană, dispreţuitoare, insultele şi maltratările, antrenarea în acţiuni criminale, iniţierea în consumul de băuturi alcoolice, folosirea ilicită de substanţe stupefiante şi psihotrope, inclusiv din partea părinţilor sau persoanelor subrogatorii legale, rudelor.

În opinia scrisă a Președintelui Republicii Moldova se menționează că, potrivit definiției date de Organizația Mondială a Sănătății, „narcomania reprezintă starea de intoxicare periodică sau cronică, vătămătoare pentru om și societate, produsă de consumul narcoticelor (de proveniență naturală sau artificială)". Statul este obligat să ia măsuri adecvate, inclusiv pe calea adoptării de acte normative, care ar permite protejarea, în primul rând, a drepturilor și intereselor copiilor în asemenea situații. Prin urmare, norma criticată pentru neconstituționalitate este proporțională cu situația care o determină, fiind astfel în concordanță cu prevederile constituționale cuprinse la art. 54.

Totodată, Președintele Republicii Moldova susține că norma criticată, având caracter permisiv, nu poate să contravină dispozițiilor art. 28 din Constituție, având în vedere că însuși faptul consumării drogurilor nu este o condiție obligatorie pentru instanțele judecătorești de a lipsi persoana de drepturile sale parentale. Or, decăderea din drepturile părintești se va aplica doar împotriva părintelui care prin comportamentul său influențat de consumarea substanțelor narcotice încalcă grav drepturile și interesele copilului sau îi pune în pericol dezvoltarea și integritatea psihică și fizică, bunăstarea materială.

Guvernul, în opinia sa, a menţionat că prevederea legală supusă controlului constituționalității nu conține elemente de natură să aducă atingere dreptului la respectarea vieții private și de familie, protejat de art.28 din Constituție, deoarece dispozițiile art. 67 lit. f) din Codul familiei nu au un scop punitiv, ci reprezintă o garanție a protecției interesului superior al copilului, precum și a familiei. Mai mult, potrivit art. 70 din Codul familiei, decăderea din drepturile părintești nu reprezintă o măsură definitivă, fiind posibilă reluarea exercițiului drepturilor părintești în cazul în care împrejurările sau motivele care au justificat adoptarea acestor măsuri au încetat şi dacă restabilirea în drepturile părinteşti este în interesul copilului. C. Aprecierea Curţii 1. Principii generale

Dreptul la respectarea și ocrotirea vieții de familie este consacrat în articolele 28 și 48 din Constituție, în articolul 8 din Convenția Europeană și în articolul 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că, deşi dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii de familie nu comportă un caracter absolut, orice imixtiune trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de un scop legitim, să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să nu atingă existenţa dreptului în sine.

Curtea reține că dreptul la respectarea vieții de familie include în sine și relația dintre părinte și copil. În acest sens, între copil şi părinţii săi există o legătură constitutivă a unei vieţi familiale, fiecare având drepturi și obligații specifice.

Drepturile părintești constituie o categorie specială de drepturi care conferă titularilor mai mult o îndatorire decât un privilegiu, în măsura în care ele reprezintă o sumă de prerogative care trebuie exercitate nu în interesul titularilor, ci în interesul superior al copilului.

Potrivit articolului 9 din Convenția cu privire la drepturile copilului, Statele Părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei acestora, exceptând situaţia în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi cu respectarea legilor şi a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri particulare, cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor maltrataţi sau neglijaţi de părinţi.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menționat că pentru un părinte şi copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieţii familiale, chiar dacă relaţia între părinţi a fost ruptă ( Elsholz v. Germania , hotărâre din 13 iulie 2000, §43 ). Măsurile ce implică decăderea din drepturile părintești ar trebui să fie aplicate numai în circumstanțe excepționale și pot fi justificate doar dacă sunt motivate de o cerință imperativă care se referă la interesele copilului ( M.D. și alții v. Malta, hotărâre din 17 iulie 2012, §76 ).

Astfel, Curtea relevă că pentru identificarea interesului superior al copiilor într-un caz particular trebuie să se țină cont de două aspecte: în primul rând, este în interesul suprem al copilului ca legăturile sale cu familia să fie păstrate , cu excepția cazurilor în care familia s-a dovedit a fi extrem de nepotrivită; și în al doilea rând, este în interesul superior al copilului ca acesta să se dezvolte într-un mediu sigur și liniștit ( Neulinger și Shuruk , hotărâre din 6 iulie 2010, § 136 , și R. și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, hotărâre din 31 mai 2011, § 73-74 ).

Aplicarea interzicerii totale şi absolute a exercitării drepturilor părinteşti, prin efectul legii, fără niciun control al instanţelor [...] asupra interesului minorilor, nu poate răspunde unei cerințe primordiale referitoare la interesele copiilor și, prin urmare, nu poate urmări un scop legitim, cum este protecția sănătății, a moralei sau a educației minorilor ( Sabou și Pîrcălab v. România , hotărâre din 28 septembrie 2004, § 48-49 ). 2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

În speţă, Curtea va proceda mai întâi la analiza instituției juridice supuse controlului de constituționalitate, urmând ca apoi să stabilească dacă se aduce atingere dreptului la respectarea vieții de familie, invocat de autorul excepției.

Curtea observă că decăderea din drepturile părintești reprezintă o sancțiune specifică dreptului familiei al cărei efect constă în pierderea de către părinte a drepturilor părintești, în anumite cazuri expres prevăzute de lege. Mai mult, decăderea din drepturile părintești este cea mai gravă sancţiune care poate fi aplicată părintelui atunci când sănătatea sau dezvoltarea fizică/intelectuală a copilului este primejduită prin comportament abuziv sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor.

Astfel, examinând dispoziţiile articolului 67 lit. f) din Codul familiei, Curtea constată că părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă suferă de narcomanie.

Potrivit preambulului Convenţiei unice asupra stupefiantelor din 30 martie 1961 , toxicomania este recunoscută ca un flagel pentru individ şi constituie un pericol economic şi social pentru umanitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 713-XV din 6 decembrie 2001 privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, narcomania este o maladie determinată de consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope care dezvoltă dependenţă, declanşează dereglări ale sănătăţii fizice şi psihice, ce se manifestă prin diferite acţiuni şi comportamente antisociale, generează probleme pentru persoana bolnavului, pentru familia lui şi pentru societate.

Curtea relevă că dependenţa de droguri creează probleme atât persoanei dependente, cât şi celor din preajma sa, iar familia este prima vizată. De asemenea, consumul de droguri se asociază cu o serie de fapte antisociale, dintre care violenţa este cea mai proeminentă.

Curtea observă că în literatura de specialitate fenomenul narcomaniei este privit ca o formă a conduitei deviante, ca o abatere de la norme, de la comportamentul acceptat şi dezirabil, iar printre indicii unanimi recunoscuți se regăsesc şi: abandonarea interesului pentru viaţa în cadrul familiei, necesități financiare în permanentă creştere, devieri de la coordonarea motorie, agresivitate crescută. Drept rezultat al conduitei deviante, părintele-narcoman prin însăși starea sa poate pune în primejdie sănătatea psihică și fizică a copilului, dezvoltarea lui morală, asigurarea condițiilor materiale normale.

Astfel, Curtea reţine că legiuitorul a instituit această măsură pentru a proteja sănătatea și dezvoltarea fizică, morală sau intelectuală a copilului, atunci când acestea sunt puse în pericol prin comportamentul părintelui care suferă de narcomanie.

Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 68 din Codul familiei, decăderea din drepturile părinteşti are loc numai pe cale judecătorească , la cererea depusă de celălalt părinte, tutorele copilului sau autoritatea tutelară.

În acest sens, potrivit dreptului familiei, m ăsura decăderii din drepturile părintești va fi aplicată ca o ultima ratio , atunci când alte mijloace de apărare a interesului primordial al copilului sunt insuficiente sau lipsite de eficacitate, adică în cazul părintelui consumator de droguri doar dacă mijloacele medicale, psihologice sau sociale sunt în mod evident ineficiente.

De asemenea, Curtea observă că, pentru a facilita reunirea copiilor cu părinții lor biologici, prevederile art. 69 din Codul familiei stabilesc că, având permisiunea autorităţii tutelare, părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti pot avea întrevederi cu copilul lor .

Mai mult, decăderea din drepturile părinteşti nu este o sancţiune ireversibilă, instanţa având competența, în conformitate cu art. 70 din Codul familiei, de a restabili persoana în drepturile părinteşti din care a fost decăzută, dacă au încetat împrejurările care au condus la decăderea ei din aceste drepturi şi dacă restabilirea în drepturile părinteşti este în interesul copilului.

Urmând reperele mai sus arătate, Curtea va analiza în continuare dacă măsura decăderii din drepturile părinteşti în ipoteza art. 67 lit. f) din Codul familiei este justificată de un scop legitim, dacă este adecvată acestui scop, necesară și dacă se păstrează un just echilibru între drepturile și interesele în concurs pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit, astfel cum exige art. 54 din Constituţie.

După cum Curtea a arătat anterior, măsura decăderii din drepturile părintești a persoanelor care suferă de narcomanie îşi găseşte justificarea în necesitatea ocrotirii drepturilor și interesului superior al copilului , este totodată privită şi ca o expresie a prevederilor art. 49 şi 50 din Constituţie, care, în anumite situaţii, poate prevala asupra intereselor părintelui. Prin urmare, măsura reglementată de art. 67 lit. f) din Codul familiei urmăreşte, deopotrivă, protejarea unor drepturi de sorginte legală şi constituţională ale copilului.

Referitor la caracterul adecvat şi necesar al restrângerii exerciţiului dreptului la viaţa de familie în raport cu scopul urmărit, Curtea apreciază că decăderea din drepturile părinteşti a persoanelor care suferă de narcomanie în ipoteza analizată reprezintă o măsură adaptată scopului urmărit și este capabilă, în abstract, să îndeplinească exigențele acestuia.

Astfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 67 lit. f) din Codul familiei nu sunt și nu ar trebui să fie aplicate în mod automat , ci numai în urma unei examinări din partea instanțelor judecătorești, pentru a stabili 1) dacă au fost săvârșite abateri grave de către părinte în privința persoanei copilului și 2) dacă este în interesul superior al copilului aplicarea unei astfel de măsuri . Așadar, simplul fapt că persoana se află la evidență narcologică nu trebuie să constituie un temei pentru decăderea din drepturile părintești .

Prin urmare, protecţia dreptului la viaţa familială nu poate fi absolutizată cu consecinţa afectării interesului superior al copilului, ultimul fiind singurul criteriu după care trebuie să se călăuzească autorităţile publice pentru a decide cu privire la decăderea din drepturile părintești, și nu starea, statutul sau condiția economică în care se află un părinte, iar decăderea din drepturile părinteşti apare ca o măsură adecvată în împrejurările în care menținerea legăturilor de familie ar prejudicia dezvoltarea copilului.

Curtea apreciază, deopotrivă, că reglementarea posibilității decăderii din drepturile părinteşti în situația în care instanţele judecătoreşti consideră că interesele copilului ar fi afectate prin eschivarea de la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părinteşti este o măsură necesară pentru a asigura protecția efectivă a drepturilor și intereselor copilului.

În același timp, Curtea subliniază că măsura decăderii din drepturile părintești a persoanelor care suferă de narcomanie nu poate fi aplicată în mod arbitrar, fiind necesară asigurarea unui just echilibru între drepturile în concurs, în acest caz dreptul la viaţa de familie, și interesul superior al copilului .

Astfel, cât privește caracterul proporțional al măsurii reglementate de art. 67 lit. f) din Codul familiei, respectiv al realizării unui just echilibru între drepturile în concurs menționate supra , Curtea reține că decăderea din drepturile părinteşti, atunci când există temeiuri pentru a aprecia că, prin conduita sa, părintele, consumator de droguri, ar putea periclita interesul superior al copilului, trebuie să se supună unor condiții care să asigure că această măsură nu are un caracter arbitrar. 64. În particular, Curtea relevă că pentru autorităţile publice respectarea ad litteram a prevederilor art. 67 lit. f) din Codul familiei, care vizează măsura decăderii din drepturile părintești pentru persoanele care suferă de narcomanie, nu ar trebui în nici un caz să însemne o procedură formală , instanţa urmând să dispună decăderea din drepturile părinteşti numai dacă, în acest fel, nu sunt amenințate creşterea, educarea, învăţătura, dezvoltarea fizică și intelectuală a copiilor.

Sintetizând cele enunţate supra, Curtea reține că prevederea legală criticată cuprinsă la art. 67 lit. f) din Codul familiei, care stabilește decăderea din drepturile părintești a persoanelor care suferă de narcomanie, este rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și nu aduce atingere dispoziţiilor articolului 28 combinat cu articolul 54 din Constituţie, în măsura în care decăderea din drepturile părintești este aplicată în interesul superior al copilului. Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE : 1 . Se respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Andrei Lungu, în dosarul nr. 2ra-181/17, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție. 2. Se recunoaște constituțională sintagma „ de narcomanie " din cuprinsul dispoziţiilor articolului 67 litera f) din Codul familiei nr. 1316-XIV din 26 octombrie 2000, în măsura în care decăderea din drepturile părintești nu se aplică de către instanța de judecată în mod automat, ci este decisă în interesul superior al copilului. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Tudor PANȚÎRU Chişinău, 6 iunie 2017 HCC nr. 19 Dosarul nr. 25g/2017