Hotărâre nr. 20 din 23.06.2015

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 12 iunie 2015, în temeiul articolului 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 38 alin. (1) lit. i) și 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, de avocatul poporului dl Mihail Cotorobai, pentru controlul constituţionalităţii sintagmei „ 12 ani și 6 luni" din articolul 32 alin.(1) al Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Autorul sesizării a pretins că sintagma „ 12 ani și 6 luni" din articolul 32 alin.(1) al Legii cu privire la statutul judecătorului, în partea în care se referă la judecătorii Curții Constituționale, contravine prevederilor articolelor 134 și 137 din Constituţia Republicii Moldova.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 16 iunie 2015 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova și Guvernului.

În şedinţa plenară publică a Curții sesizarea a fost susţinută de reprezentantul avocatului poporului, dna Olga Vacarciuc, consultant principal în cadrul Oficiului avocatului poporului. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Kuciuk, consultant principal în cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului. Guvernul a fost reprezentat de dna Laura Grecu, viceministru al muncii, protecției sociale și familiei. ÎN FAPT

Potrivit articolului 21 alin.(2) și (3) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, Preşedintele Curţii este asimilat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie, iar judecătorii sunt asimilaţi cu vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie.

Alineatul (6) al articolului menționat prevede că modul de asigurare cu pensii a judecătorului Curţii Constituţionale se stabileşte în condiţiile legii.

În acest context, articolul 32 alin.(1) din Legea nr.544-XIII cu privire la statutul judecătorului stabilește că judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu.

Prevederile relevante ale Legii nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională (M.O., 1995, nr. 8, art.86) sunt următoarele: Articolul 11 Numirea „(1) Judecător al Curţii Constituţionale poate fi persoana care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară, are pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţământul juridic superior sau în activitatea ştiinţifică. (2) Limita de vârstă pentru numire în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este de 70 de ani. (3) Numirea se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii Constituţionale sau este membru al unui partid sau al unei alte organizaţii politice, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data depunerii jurământului, din funcţia pe care o ocupă şi de a-şi suspenda activitatea în partid sau în o altă organizaţie politică." Articolul 13 Independenţa „(1) Judecătorii Curţii Constituţionale sânt independenţi în exercitarea mandatului şi se supun numai Constituţiei. (2) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului." Articolul 15 Incompatibilităţi „Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice." Articolul 17 Obligaţii „Judecătorul Curţii Constituţionale este obligat: a) să-şi îndeplinească atribuţiile cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei; b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziţie publică sau să dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale; c) la adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ; d) să comunice Preşedintelui Curţii Constituţionale activitatea incompatibilă cu atribuţiile pe care le exercită; e) să nu permită folosirea funcţiei sale în scop de propagandă de orice fel; f) să se abţină de la orice acţiune contrară statutului de judecător; g) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate." Articolul 21 Gradul de calificare, salariul, indemnizaţiile, pensiile „(1) Judecătorii Curţii Constituţionale, specialişti cu o pregătire juridică superioară şi o înaltă competenţă profesională, beneficiază, pe viaţă, din momentul desemnării în această funcţie, de gradul superior de calificare a judecătorilor. (2) Preşedintele Curţii Constituţionale este asimilat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie. (3) Judecătorii Curţii Constituţionale sânt asimilaţi cu vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie. [...] (5) Judecătorul Curţii Constituţionale care s-a retras din componenţa ei după atingerea limitei de vârstă pentru această funcţie sau din cauza imposibilităţii îndelungate şi neîntrerupte (mai mult de 4 luni) din motive de sănătate de a-şi exercita atribuţiile are dreptul la o indemnizaţie de concediere egală cu un salariu anual al funcţiei. Curtea Constituţională are dreptul de a acorda judecătorului care demisionează o indemnizaţie de concediere egală cu cel mult 3 salarii lunare ale funcţiei. (6) Modul de asigurare cu pensii a judecătorului Curţii Constituţionale se stabileşte în condiţiile legii." Articolul 21/1 Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor „(1) Pensiile şi indemnizaţiile lunare viagere se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale. (2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate. Articolul 21/2 Sursa de finanţare „Cheltuielile pentru achitarea pensiilor şi indemnizaţiilor lunare viagere se suportă după cum urmează: 50% din mărimea stabilită - de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% - de la bugetul de stat." Articolul 22 Garanţiile de executare a mandatului „(1) Pe perioada de executare a mandatului de judecător al Curţii Constituţionale contractul de muncă la serviciul anterior se suspendă. (2) După expirarea mandatului, judecătorului Curţii Constituţionale i se rezervă funcţia anterioară, iar dacă ea este lichidată i se oferă o funcţie echivalentă la aceeaşi unitate sau la alta. (3) Cu persoana care urmează să exercite funcţia anterioară a judecătorului se încheie un contract de muncă pe un termen anumit, care se reziliază la revenirea judecătorului. Astfel se va proceda şi în cazul în care funcţia anterioară a judecătorului este ocupată prin alegere sau concurs. (4) Durata de executare a mandatului de judecător se include în vechimea în muncă totală şi neîntreruptă, în specialitatea precedentă. (5) Judecătorul care la data expirării mandatului a atins limita de vârstă şi are vechimea în muncă necesară pensionării este pensionat din funcţia de judecător, în condiţiile legii. (6) Judecătorul are dreptul la concediu anual plătit pe o durată de 36 de zile lucrătoare (luându-se drept bază săptămâna de muncă de 6 zile), la concediu neplătit pentru interesele personale."

Prevederile relevante ale Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (M.O., 2013, nr.15-17, art.63) sunt următoarele: Articolul 32 Asigurarea cu pensie „(1) Judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu. (2) Prevederile alin.(1) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luându-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie. (3) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin.(1) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă. (4) În cazul în care judecătorii demisionaţi sunt numiţi iarăşi în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă." Articolul 32/1 Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor „(1) Pensiile se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale. (2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate." Articolul 32/2 Sursa de finanţare a pensiilor „Cheltuielile pentru achitarea pensiilor se suportă după cum urmează: 50% din mărimea stabilită a pensiei - de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% - de la bugetul de stat." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esență garanțiile sociale ale judecătorilor Curții Constituționale în partea referitoare la pensii.

Astfel, sesizarea se referă la elemente și principii cu valoare constituțională interconexe, precum statutul judecătorilor Curții Constituționale, independența judecătorilor constituționali, garanțiile acestora și independenţa Curţii în raport cu celelalte autorităţi ale statului. ADMISIBILITATEA

În conformitate cu decizia sa din 16 iunie 2015 (a se vedea §3 supra ), Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea prezentată ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

Articolele 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin. (1) lit. i) din Codul jurisdicţiei constituţionale și 16 lit. f), 26 din Legea nr.52 din 3 aprilie 2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman) abilitează avocatul poporului cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională. 16 Curtea constată că obiectul controlului constituționalității îl constituie sintagma „ 12 ani și 6 luni" din articolul 32 alin.(1) al Legii cu privire la statutul judecătorului, în partea în care se referă la judecătorii Curții Constituționale.

Curtea reține că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituționalității sub aspectul abordat în sesizare.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelației dintre normele legislative contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Prin urmare, Curtea va examina normele contestate în raport cu articolele 134 și 137 din Constituţie.

Autorul sesizării pretinde, în special, că prevederile contestate încalcă prevederile articolului 134 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova. (2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei. (3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat."

La fel, autorul sesizării a menționat că norma contestată contravine prevederilor articolului 136 alin.(1) din Constituție, potrivit căruia: „(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani."

Totodată, autorul sesizării pretinde că prevederile contestate încalcă și articolul 137 din Constituţie, potrivit căruia: „Judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei." 1. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării a menţionat că sintagma supusă criticii de neconstituționalitate, și anume stabilirea stagiului special de cotizare de 12 ani şi 6 luni pentru a obține dreptul de a beneficia de pensie de către judecătorii Curții Constituționale, este lipsită de aplicabilitate, având în vedere faptul că judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani, potrivit articolului 136 alin.(1) din Constituție.

Astfel, autorul sesizării susține că sub aspectul garanţiilor sociale ale judecătorilor Curții Constituționale norma în vigoare, care stabileşte un stagiu de cotizare de 12 ani și 6 luni pentru ca judecătorii constituţionali să poată beneficia de pensie, încalcă principiul independenţei, consfinţit de normele constituţionale din articolele 134 și 137.

În opinia avocatului poporului, independenţa judecătorilor trebuie exercită atât sub aspect funcţional, cât şi sub aspect material. 2. Argumentele autorităţilor

Parlamentul, în opinia scrisă, consideră că stagiul de cotizare de ,,12 ani şi 6 luni" reprezintă o garanţie, dar nu o limitare a dreptului la pensie. Or, condiţiile necesare întrunirii dreptului la pensie în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat (limita de vârstă pentru pensionare, cuantumul stagiului de cotizare sau cuantumul pensiei) nu sunt reglementate de Constituţie, iar legiuitorul este liber să aprecieze asupra acordării acestora în funcţie de posibilităţile bugetare ale statului. Articolul 72 alin. (3) lit. e) şi j) din Constituţie statuează dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili un sistem unitar de asigurări sociale de stat, cu condiţii unice de pensionare a asiguraţilor în acest sistem, bazat pe principiile organizării şi funcţionării sistemului public de asigurări sociale, specificate expres în art.3 din Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale.

Parlamentul susține că dispoziţiile contestate sunt în conformitate cu principiul unicităţii şi solidarităţii sociale, expres stabilite la lit. a) şi lit. с) art.3 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, şi nu încalcă principiul independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale.

Preşedintele Republicii Moldova, în opinia scrisă, menționează că statutul judecătorului Curţii Constituţionale, care cumulează drepturile şi obligaţiile acestuia, inclusiv garanţiile şi incompatibilităţile funcţiei, se deosebeşte de statutul altor judecători prin natura specifică a jurisdicţiei constituționale. Totodată, independenţa Curţii implică şi independenţa judecătorilor acesteia. Una dintre componentele de bază ale independenţei judecătorului este remuneraţia, care constă din orice mijloc de asigurare materială sau socială, reprezentând, în acest sens, o contrabalanţă la restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse judecătorilor de către societate. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului şi responsabilităţilor lor şi să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice presiune menită să le influenţeze deciziile.

Președintele Republicii Moldova consideră că aprecierea constituţionalităţii prevederilor care fac obiectul sesizării ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale.

Conform opiniei scrise a Guvernului, sesizarea este nejustificată, deoarece în prezent legislaţia conţine norme care prevăd condiţiile de stabilire a pensiei pentru judecători, iar judecătorii Curţii Constituţionale sunt asimilaţi cu preşedintele şi vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie.

Guvernul consideră că stabilirea pentru judecătorii Curţii Constituţionale a stagiului special de cotizare pe durata unui singur mandat (care în prezent este de 6 ani) constituie un tratament nejustificat şi discriminatoriu în raport cu judecătorii din instanţele de judecată, pentru care stagiul special de cotizare este de cel puţin 12 ani şi 6 luni, or, judecătorii au un statut unic şi se disting între ei numai prin împuterniciri şi competenţă.

În aceeaşi ordine de idei, Guvernul menţionează că modificarea stagiului de cotizare special pentru judecătorii Curţii Constituţionale ar fi contrară principiului unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept, şi principiului egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege. 3. Aprecierea Curţii 3.1. Principii generale

Curtea reiterează că justiţia constituţională constituie o componentă importantă a statului, fiind înfăptuită de către Curtea Constituţională, autoritate publică politico-jurisdicţională, situată în afara puterilor legislativă, executivă sau judecătorească, rolul său fiind asigurarea supremaţiei Constituţiei, ca Lege fundamentală a statului de drept. Astfel, potrivit art.134 alin.(3) din Constituţie: „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei".

În Hotărârea nr.6 din 16 mai 2013 Curtea a reținut: „63. [...] Supremaţia Legii fundamentale ţine, aşadar, de esenţa exigenţelor statului de drept, reprezentând totodată o realitate juridică ce implică consecinţe şi garanţii. Între consecinţe se număra deosebirile dintre Constituţie şi legi şi, nu în ultimul rând, compatibilitatea întregului drept cu Constituţia, iar între garanţii se regăseşte controlul constituţionalităţii."

Potrivit articolului 134 alin.(2) din Constituţie, Curtea Constituţională, fiind unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

Curtea Constituțională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

În cadrul bunei organizări a autorităţii statului, rolul Curţilor Constituţionale este unul esenţial şi definitoriu, reprezentând un adevărat pilon de susţinere a statului şi a democraţiei, garantând egalitatea în faţa legii, libertăţile fundamentale şi drepturile omului. Totodată, Curţile Constituţionale contribuie la buna funcţionare a autorităţilor publice în cadrul raporturilor constituţionale de separaţie, echilibru, colaborare şi control reciproc al puterilor statului.

Structura Curții este stabilită în articolul 136 alin.(1) din Constituție, astfel Curtea se compune din 6 judecători, numiți pentru un mandat de 6 ani.

Potrivit art. 137 din Constituție, judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei.

Independenţa judecătorului este unul din principiile constituţionale ale justiţiei. În Hotărârea nr. 6 din 16 mai 2013 Curtea a menționat: „39. [...] independenţa puterii judecătoreşti nu reprezintă un scop în sine. Aceasta nu este un privilegiu personal al judecătorilor, ci este justificată de nevoia de a permite judecătorilor să îşi îndeplinească rolul de protectori ai drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (§ 6 din Raportul Comisiei de la Veneţia privind independenţa sistemului judiciar. Partea I: Independenţa judecătorilor)."

Principiul independenţei judecătorului comportă două aspecte: independenţa funcţională şi independenţa personală .

Independenţa funcţională presupune, pe de o parte, ca judecătorii să nu fie influenţaţi de către executiv sau legislativ, iar, pe de altă parte, ca instanţele judecătoreşti să nu fie supuse ingerinţelor din partea puterii legislative, puterii executive sau a justiţiabililor.

Independenţa personală vizează statutul judecătorului, care trebuie să-i fie asigurat prin lege. În principal, criteriile de apreciere a independenţei personale sunt: modul de recrutare a judecătorilor; durata numirii; inamovibilitatea; fixarea salariului judecătorilor prin lege; libertatea de expresie a judecătorilor şi dreptul de a forma organizaţii profesionale, menite să apere interesele lor profesionale; incompatibilităţile; interdicţiile; pregătirea continuă; răspunderea judecătorilor.

Independenţa judecătorilor, ca şi necesitatea asigurării garanţiilor clare şi previzibile, constituie una din cerinţele de bază pentru statele membre ale ONU. Această concluzie rezultă din Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.40/32 din 29 noiembrie 1985, conform căreia: „[...] având în vedere că judecătorii sunt încredinţaţi cu decizia finală asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi proprietăţii cetăţenilor, [...] Mandatul funcţiei judecătorilor, independenţa lor, securitatea, remunerarea adecvată, condiţiile serviciului, pensiile şi vârsta pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de lege ."

Prevederi asemănătoare sunt incluse şi în standardele din domeniu, elaborate sub egida Consiliului Europei, precum Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului: „[...] nivelul remuneraţiei trebuie fixat în aşa fel încât să îi pună pe magistraţi la adăpost de presiunile care vizează să le influenţeze sensul deciziilor şi în general comportamentul jurisdicţional, alterându-le astfel independenţa şi imparţialitatea. [...] cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări . [...] statele-membre ale Consiliului Europei trebuie să tindă spre sporirea garanţiilor sociale ale judecătorului şi în nici un caz nu se admite reducerea garanţiilor sociale deja admise prin lege ."

Avizul nr.1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni referitor la standardele privind independența puterii judecătorești și inamovibilitatea judecătorilor prevede, în concluziile sale, că remunerarea judecătorilor trebuie să fie corespunzătoare cu rolul și responsabilitățile acestora și trebuie să asigure în mod adecvat plata concediilor medicale și a pensiei. Ea trebuie protejată prin prevederi legale specifice împotriva diminuărilor și trebuie să existe prevederi privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.

Deși Curtea Constituțională nu face parte din sistemul judecătoresc statutul și competențele acesteia fac aplicabile principiile independenței judecătorești .

În acest sens, pct.1 din Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre „Cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile" stabilește că această recomandare este aplicabilă tuturor persoanelor care exercită funcţii judiciare, inclusiv celor care se ocupă de probleme constituţionale . - Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Curtea reține că garanțiile materiale ale judecătorilor reprezintă una din componentele de bază ale independenţei lui , fiind o contrabalanţă la restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse lor de către societate.

Prevederile legale privind garanțiile sociale ale judecătorilor Curții Constituționale sunt cuprinse în Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională.

Potrivit art. 21 alin.(2) și (3) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Preşedintele Curţii Constituţionale este asimilat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie , iar judecătorii Curţii Constituţionale sunt asimilaţi cu vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie .

Totodată, alin.(6) din acelaşi articol prevede că modul de asigurare cu pensii a judecătorului Curţii Constituţionale se stabileşte în condiţiile legii.

Astfel, referitor la modul de pensionare, Curtea menționează că Legea cu privire la Curtea Constituțională doar asimilează judecătorii constituționali cu judecătorii Curții Supreme de Justiție, fără a cuprinde prevederi care ar reglementa condițiile în care aceștia se pensionează, normele existente fiind norme de trimitere.

În acest sens, Curtea menționează că prevederile legale comune privind asigurarea judecătorilor cu pensie se regăsesc în Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Potrivit alin. (1) al art. 32 din legea enunțată: „Judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător , are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu."

Coroborând prevederile Legii cu privire la Curtea Constituţională cu prevederile Legii cu privire la statutul judecătorului, Curtea constată că stagiul special de cotizare pentru judecătorii Curții Constituționale este de 12 ani și 6 luni . Adică, judecătorul constituțional care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani calendaristici are dreptul la pensie pentru vechime în muncă doar dacă cel puțin 12 ani și 6 luni a deţinut funcția de judecător.

Curtea reține că, spre deosebire de judecătorii instanțelor judecătorești, judecătorii Curții Constituționale sunt numiți pentru un mandat de 6 ani . Concomitent, conform art. 5 al Legii cu privire la Curtea Constituțională, această funcție poate fi deținută pe durata a două mandate.

În același timp, chiar și în urma deținerii a două mandate, judecătorul constituțional nu poate beneficia de pensia specială în condițiile în care legea instituie stagiul special de cotizare de 12 ani și 6 luni. Or, conform unui simplu calcul, o persoană poate deține funcția de judecător la Curtea Constituțională pe durata a cel mult 12 ani.

Astfel, Curtea menționează că norma cuprinsă în art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului este lipsită de efectivitate în raport cu judecătorii constituționali .

O normă urmează a fi edictată în sensul aplicării acesteia. Imposibilitatea aplicării face norma inexistentă.

Curtea pornește de la premisa că drepturile trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, dar nu iluzorie și teoretică.

Curtea menționează că, în condițiile reglementărilor actuale, de pensia specială pot beneficia doar judecătorii Curții Constituționale care anterior au activat în calitate de judecători în instanțele de drept comun .

Curtea subliniază că, potrivit articolului 138 din Constituție, care stabilește condițiile pentru numire, judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă o pregătire juridică superioară, o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învățământul juridic sau în activitatea ştiinţifică.

În dezvoltarea normelor constituționale vine articolul 11 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, potrivit căruia judecător al Curţii Constituţionale poate fi persoana care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară, are o pregătire juridică superioară, o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învățământul juridic superior sau în activitatea ştiinţifică.

Astfel, Curtea subliniază că pot deveni judecători la Curte persoanele care întrunesc cerințele enunțate (vârstă, studii etc.), fără a exista obligativitatea deținerii anterioare a funcției de judecător în instanțele judecătorești.

Curtea reiterează că, potrivit reglementărilor internaționale, judecătorii care se pensionează au un regim financiar deosebit. Referindu-se la pensionarea judecătorilor, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor menționează: „6.4. În mod special, statutul garantează judecătorului care a împlinit vârsta legală pentru încetarea din funcție, după ce a exercitat-o ca profesie pe o perioadă stabilită, plata unei pensii al cârei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională."

În același context, art.13 alin.3 și 4 din Statutul Universal al Judecătorilor prevede că j udecătorului ii este permis să iasă la pensie și să primească o pensie corespunzătoare categoriei sale profesionale. După pensionarea sa, judecătorului nu-i va fi interzisă exercitarea unei alte activități profesionale în domeniul juridic pe considerentul deținerii, în trecut, de către acesta, a funcției de judecător . 69 Curtea Constituțională statuează că dispozițiile constituționale, conform cărora judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, nu au caracter declarativ, ci constituie norme obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenței judecătorilor, fără de care este de neconceput statul de drept.

Curtea subliniază că necesitatea instituirii unor condiții distincte pentru obținerea pensiei de către judecătorii Curții Constituționale nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigorile statutelor speciale, cărora aceștia trebuie să li se supună.

Curtea reiterează că o persoană poate fi judecător la Curtea Constituţională pe durata unui singur mandat . Obţinerea celui de-al doilea mandat nu poate fi determinată de obţinerea anumitor beneficii, inclusiv materiale . Acest fapt poate duce la lipsirea de efectivitate a independenţei în exercitarea mandatului. Or, potrivit celor enunțate, atât Constituţia, cât şi Legea cu privire la Curtea Constituţională reglementează importante principii şi garanţii ale independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale, de natură să permită acestora exercitarea obiectivă a justiţiei.

Prin urmare, în sensul articolului 137 din Constituție, în vederea asigurării principiului independenței judecătorilor Curții Constituționale, nici o garanție nu poate fi condiționată de exercitarea celui de-al doilea mandat .

Curtea menționează că, având în vedere statutul judecătorilor Curţii Constituţionale, care este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, şi durata mandatului, se impune necesitatea stabilirii stagiului special de cotizare pe durata unui singur mandat.

Astfel, în condițiile celor menționate sub aspectul garanţiilor sociale ale judecătorilor constituţionali, Curtea reține că prevederea legală criticată, care stabileşte un stagiu special de cotizare de 12 ani și 6 luni pentru judecătorii constituționali, creează premise pentru transformarea dreptului la pensie al judecătorilor constituționali într-un drept iluzoriu, ceea ce atrage neconstituționalitatea acesteia.

În concluzie, Curtea reține că sintagma „ 12 ani și 6 luni" de la alineatul (1) al articolului 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului transgresează principiul independenţei, consfinţit de normele constituţionale ale articolelor 134, 136 alin.(1) şi 137. Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie și 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1. Se admite sesizarea avocatului poporului Mihail Cotorobai pentru controlul constituționalității unor prevederi referitoare la asigurarea cu pensie a judecătorilor Curții Constituționale. 2. În sensul articolului 137 din Constituție, în vederea asigurării principiului independenței judecătorilor Curții Constituționale, nici o garanție nu poate fi condiționată de exercitarea celui de-al doilea mandat. 3. Se recunoaște constituțională sintagma „ 12 ani și 6 luni" de la alineatul (1) al articolului 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în măsura în care nu se aplică judecătorilor Curții Constituționale. 4. Până la adoptarea de către Parlament a cadrului legislativ pentru executarea prezentei hotărâri, prevederile articolului 32 alineatul (1) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului urmează a fi aplicate judecătorilor Curții Constituționale ținând cont de stagiul special de cotizare realizat pe perioada unui mandat. 5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, HCC nr.20 din 23 iunie 2015 Dosarul nr.25a/2015