Hotărâre nr. 11 din 13.05.2015

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 10 aprilie 2015, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către deputaţii în Parlament, dnii Igor Dodon, Vlad Batrîncea, Vasile Bolea și Grigore Novac privind controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului nr. 155 din 8 aprilie 2015 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii pentru modificarea unor acte legislative, Hotărârii Guvernului nr. 156 din 8 aprilie 2015 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii bugetului de stat pe anul 2015, Hotărârii Guvernului nr. 157 din 8 aprilie 2015 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015 și Hotărârii Guvernului nr. 158 din 8 aprilie 2015 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2015.

De asemenea, la aceeași dată, și deputatul în Parlament, dl Igor Vremea, a sesizat Curtea Constituțională pentru controlul constituționalității Hotărârilor de Guvern nr. 156, nr. 157 și nr. 158 din 8 aprilie 2015.

Autorii sesizărilor pretind că angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectelor respective de legi contravine articolelor 1 alin. (3), 2, 6, 7, 60, 64, 66 lit. h), 74, 106 1 şi 131 alin. (2) din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 16 aprilie 2015 sesizările au fost declarate admisibile, fără a prejudeca fondul cauzei.

Totodată, având în vedere identitatea de obiect, în temeiul articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar.

La 12 mai 2015, deputatul în Parlament, dl Vasile Bolea, autor al sesizării, în temeiul articolului 31 alin. (2) al Codului jurisdicției constituționale, a extins obiectul sesizării nr. 16a/2015 și a solicitat controlul constituționalității Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, Legii bugetului de stat pe anul 2015, nr.72 din 12 aprilie 2015, Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, nr. 73 din 12 aprilie 2015, Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2015, nr. 74 din 12 aprilie 2015, asupra cărora Guvernul și-a angajat răspunderea.

În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opinia Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului și Guvernului.

În şedinţa plenară publică a Curţii sesizările au fost susţinute de dnii Vasile Bolea și Igor Vremea, deputați în Parlament, autori ai sesizărilor. Parlamentul a fost reprezentat de dl Ion Creangă, șeful Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, ministru al justiției, dna Maria Cărăuș, viceministru al finanțelor și dl Valeriu Secaș, șef al Direcției juridice a Ministerului Finanțelor. ÎN FAPT

La 8 aprilie 2015 Guvernul Republicii Moldova a aprobat: Hotărârea nr. 155 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (politica bugetar-fiscală) ; Hotărârea nr. 156 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii bugetului de stat pe anul 2015; Hotărârea nr. 157 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015; Hotărârea nr. 158 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015.

Hotărârile enumerate supra au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.85-88 din 8 aprilie 2015.

Proiectele de legi, asupra cărora Guvernul și-a angajat răspunderea, la 9 aprilie 2015 au fost prezentate de către Prim-ministru în Plenul Parlamentului.

În lipsa depunerii unei moțiuni de cenzură în termen de 3 zile, până la 12 aprilie 2015, proiectele de legi prezentate au fost considerate adoptate.

La 16 aprilie 2015 și 24 aprilie 2015, legile menționate au fost promulgate și publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 102-104 din 28 aprilie 2015.

Prevederile relevante ale Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 (M.O., 2014, nr. 223-230/519) sunt următoarele: Articolul 47 Calendarul bugetar „(1) La nivel central, principalele activităţi şi termene-limită ale calendarului bugetar sunt: a) Guvernul aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, în caz de necesitate, proiectul legii pentru modificarea unor acte legislative - până la 1 iunie; b) Parlamentul adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificări şi completări la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală pe anul următor - până la 15 iulie; c) Guvernul prezintă Parlamentului raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a componentelor acestuia pe anul bugetar în curs - până la 15 august; d) Guvernul aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare pe anul următor - până la 15 octombrie; e) Parlamentul adoptă legile bugetare pe anul următor - până la 1 decembrie; f) Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină întocmesc şi prezintă spre auditare Curţii de Conturi rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală - până la 15 aprilie a anului următor anului bugetar încheiat; g) Curtea de Conturi efectuează auditul rapoartelor anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul bugetar încheiat şi prezintă raportul de audit Guvernului - până la 1 iunie; h) Guvernul prezintă Parlamentului rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul bugetar încheiat - până la 1 iunie; i) Parlamentul aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul bugetar încheiat - până la 15 iulie. [...]" ÎN DREPT

Din conţinutul sesizărilor, Curtea observă că acestea vizează, în esenţă, adoptarea legilor din sfera bugetului public național prin utilizarea instituției angajării răspunderii Guvernului în fața Parlamentului.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii constituţionale interconexe, precum atribuțiile Parlamentului de unică autoritate legislativă a statului, rolul Guvernului și Parlamentului la elaborarea și adoptarea bugetului public național, instituția angajării răspunderii, toate analizate prin prisma principiului separației și colaborării puterilor în stat.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea observă că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie Hotărârile Guvernului nr. 155, nr. 156, nr. 157 și nr. 158 din 8 aprilie 2015, prin care Guvernul și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului în privința proiectelor de legi ce vizează bugetul public național, precum și Legile nr. 71, nr. 72, nr. 73 și nr. 74 din 12 aprilie 2015, adoptate prin procedura angajării răspunderii.

Curtea atestă că actele contestate nu au mai făcut obiect al controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizările nu pot fi respinse ca inadmisibile şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale.

În acest sens, Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Curtea constată că autorii sesizărilor, în susținerea criticii de neconstituționalitate, au invocat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 2, 6, 7, 60, 64, 66 lit. h), 74, 106 1 și 131 alin. (2) din Legea Supremă.

În acest sens, cu referire la invocarea articolelor 1 alin. (3), 2, 7, 60, 64 și 74 din Constituție, Curtea reține că autorii sesizărilor nu au motivat incidenţa normelor constituţionale asupra actelor contestate.

Din aceste considerente, pentru a elucida corespunderea actelor normative contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera, în special, cu prevederile articolelor 66 lit. h) și 131 combinate cu articolele 106 1 şi 6 din Constituție, precum și cu jurisprudența sa anterioară.

Autorii sesizărilor au pretins că prevederile contestate vin în contradicţie cu articolul 66 litera h) din Constituție, potrivit căruia: „Parlamentul are următoarele atribuţii de bază: [...] h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui; [...]."

De asemenea, autorii sesizărilor invocă încălcarea articolului 131 alineatul (2) din Legea Supremă, potrivit căruia: „[...] (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar, el se prezintă spre aprobare Parlamentului. [...]"

La fel, normele contestate urmează a fi examinate și prin prisma articolului 106 1 din Constituţie, care prevede: „(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 106. (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern."

În opinia autorilor sesizării, prevederile supuse controlului constituţionalităţii încalcă, de asemenea, articolul 6 din Constituţie, potrivit căruia: „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei." 1. Argumentele autorilor sesizărilor

Potrivit autorilor sesizărilor, prin adoptarea bugetului de stat utilizând procedura angajării răspunderii, Guvernul a încălcat în mod flagrant principiul constituțional al separării puterilor în stat și prevederile articolului 66 din Constituție, care stipulează expres atribuția Parlamentului de a aproba bugetul statului.

Or, articolul 106 1 din Constituție, care acordă Guvernului dreptul de a-și asuma răspunderea pentru proiecte de acte legislative prezentate Parlamentului, este de ordin general, iar articolul 66 lit. h) și articolul 131 din Legea Supremă sunt niște norme speciale, imperative, care acordă Parlamentului competența exclusivă de a aproba bugetul statului.

De asemenea, autorii sesizărilor susțin că la această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă atunci când nu este posibilă adoptarea proiectului de lege în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă, sau atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă, condiţii care nu subzistă în cauza examinată. 2. Argumentele autorităţilor

Președintele Republicii Moldova, în poziția sa scrisă, a menționat că norma articolului 106 1 din Constituție prevede o derogare de la procesul legislativ general. În acest sens, ea are un caracter special și permite Guvernului să-și asume, ținând cont de art. 119 din Regulamentul Parlamentului, răspunderea pentru orice lege ordinară sau organică, inclusiv pentru legea bugetului de stat. Din aceste considerente și ținând cont de faptul că în cadrul procedurii de angajare a răspunderii Guvernului în Monitorul Oficial au fost publicate atât textele hotărârilor respective, cât și textele integrale ale proiectelor de legi propriu-zise, iar angajarea răspunderii a avut loc în ședința în plen a Parlamentului, actele contestate nu contravin Constituției.

Potrivit opiniei Guvernului, decizia de angajare a răspunderii este bazată pe prevederile constituționale și nu aduce atingere atribuțiilor de legiferare ale Parlamentului, ci exclude tergiversarea adoptării legilor, obiect al controlului constituționalității, și, respectiv, crearea blocajului financiar în sectorul bugetar.

Totodată, în poziția Guvernului se susține că nu există nici o condiție impusă de Constituție care ar limita aprecierea exclusivă a Guvernului asupra oportunității și conținutului inițiativei sale, în particular, articolul 106 1 din Constituție nu instituie criterii și nu enumeră domeniile asupra cărora Guvernul își poate asuma răspunderea.

Mai mult, după părerea Guvernului, criteriile stabilite de Curtea Constituțională în jurisprudența sa la aprecierea oportunității recurgerii la instituția angajării răspunderii au fost respectate.

Potrivit opiniei Parlamentului, la adoptarea actelor contestate prin procedura angajării răspunderii de către Guvern în fața Parlamentului normele legislației în vigoare și ale Constituției au fost respectate pe deplin, deputații consimțind în mod tacit necesitatea și importanța adoptării pachetului de legi respectiv ca o măsură in extremis , în raport cu riscurile eventuale la momentul respectiv în cazul supunerii acestora spre dezbatere în Parlament conform procedurilor regulamentare. 3. Aprecierea Curţii 3.1. Principii generale

Curtea reține că, potrivit articolului 6 din Constituție, în Republica Moldova puterile legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.

În acest sens, Curtea menționează că autoritățile care reprezintă aceste trei puteri sunt învestite cu anumite prerogative, potrivit prevederilor Constituției, nici una dintre ele neavând posibilitatea de a uzurpa atribuțiile celeilalte sau de a le transmite exercitarea acestora.

Prin Hotărârea nr. 3 din 9 februarie 2012 Curtea a reținut: „32. Conţinutul şi sensul teoriei separării puterilor prezumă un echilibru al puterilor şi o independenţă relativă a acestora, un sistem de frâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc autorităţile, nepermiţându-le depăşirea limitelor stabilite de Constituţie în exercitarea atribuţiilor."

Curtea menționează că, potrivit articolului 60 alineatul (1) din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

În acest sens, Curtea, în Hotărârea nr. 20 din 4 iunie 2014, a menționat: „61. Fiind unica autoritate legislativă, funcţia de legiferare reprezintă principala funcţie a Parlamentului , care constă în capacitatea acestuia de a elabora şi adopta legi."

În același timp, prin articolele 106 1 şi 106 2 din Constituţie, legiuitorul constituant a învestit și Guvernul cu atribuţii de legiferare. Astfel, dacă articolul 106 1 din Constituţie reglementează instituţia angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege, atunci articolul 106 2 instituie procedura delegării legislative.

Curtea reţine că atât articolul 106 1 , cât şi articolul 106 2 au fost incluse în Legea Supremă ca urmare a revizuirii Constituţiei prin Legea nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000.

Astfel, Legea Fundamentală a instituit 3 modalităţi de legiferare: una firească, uzuală, şi care, potrivit articolului 60 din Constituţie, aparţine Parlamentului şi două excepţionale, aflate la dispoziţia Guvernului, care îi permit să intre în sfera de reglementare primară a relaţiilor sociale - fie prin angajarea răspunderii în faţa Parlamentului (art. 106 1 ), fie prin emiterea de ordonanţe (art. 106 2 ).

Curtea menționează că, în temeiul articolului 106 1 alin. (1) din Constituție, Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege. La fel, norma constituțională stabilește că Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 106 (cu votul majorității deputaților). Dacă Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

Curtea observă că procedura de angajare a răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege nu este reglementată detaliat de articolul 106 1 din Constituţie. În acelaşi timp, nici articolul 119 din Regulamentul Parlamentului nu detaliază procedura în sine, specificând că angajarea răspunderii este posibilă numai pentru legi organice sau ordinare şi că are loc prin adoptarea unei hotărâri de Guvern.

Curtea reține că sensul articolului 106 1 , istoricul apariției instituției constituționale de angajare a răspunderii Guvernului în fața Parlamentului, formele de aplicare a acesteia în constituțiile altor state au fost analizate de Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 28 din 22 decembrie 2011.

Curtea reține că angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege reprezintă o modalitate legislativă indirectă de adoptare a unei legi.

Curtea, în Hotărârea nr. 28 din 22 decembrie 2011 , referindu-se la procedura angajării răspunderii de către Guvern, a menţionat: „55. [P]rocedura angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului este o particularitate a procedurii legislative, conform căreia proiectul de lege nu mai urmează procedura legislativă prevăzută de Regulamentul Parlamentului, acesta fiind supus unei dezbateri strict politice, având drept consecinţă menţinerea sau demiterea Guvernului prin retragerea încrederii acordate de Parlament. [...] 58. [P]rocedura în sine a angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, fiind o realitate juridică, nu aduce atingere „monopolului legislativ al Parlamentului" atât timp cât această modalitate de legiferare este utilizată în condiţiile prevăzute de Legea Fundamentală. Procedura angajării răspunderii Guvernului nu exclude şi nu poate fi folosită pentru a exclude controlul parlamentar prin iniţierea unei moţiuni de cenzură. Ceea ce exclude această procedură constituţională este dezbaterea proiectului de lege ca atare, însă aceasta nu este o consecinţă neconstituţională, după cum rezultă din articolul 106 1 din Constituţie."

Curtea menționează că, deși legiuitorul constituant a împuternicit Guvernul cu atribuţii de legiferare, dispoziţiile articolului 106 1 din Constituţie nu pot fi interpretate în sensul în care ar permite Guvernului substituirea Parlamentului oricând și în orice condiții.

Astfel, Curtea subliniază că, deși la prima vedere posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiţii, oportunitatea şi conţinutul iniţiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusivă a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut .

În acest sens, în Hotărârea nr. 28 din 22 decembrie 2011 , Curtea a stabilit criteriile care urmează a fi luate în considerație la aplicarea acestui mecanism constituțional, și anume: „60. [P]rocedura angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, ca o modalitate simplificată de legiferare, trebuie să fie o măsură in extremis , determinată de urgenţa în adoptarea măsurilor conţinute în legea asupra căreia Guvernul şi-a angajat răspunderea, de necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate, de importanţa domeniului reglementat şi de aplicarea imediată a legii în cauză ."

Suplimentar, Curtea reține că angajarea răspunderii Guvernului, fiind o procedură care operează in extremis, atunci când vizează un proiect de lege, trebuie ca acesta, prin obiectul reglementării, să conțină prevederi ce se circumscriu clar doar la un singur domeniu .

Curtea menționează că Parlamentul este şi rămâne unica autoritate legiuitoare, chiar şi în cazul angajării răspunderii de către Guvern. Or, prevederile articolului 106 1 din Constituţie reglementează expres o excepţie de la regula instituită prin dispoziţiile constituţionale ale articolului 60, aceasta nefiind de natură a înlătura Parlamentul de la îndeplinirea rolului său, întrucât procedura asumării răspunderii de către Guvern se derulează în faţa Parlamentului şi se desfăşoară sub supravegherea şi controlul forului legislativ suprem, care are la îndemână, în virtutea prevederilor constituţionale, dreptul de a demite Guvernul prin iniţierea şi dezbaterea unei moţiuni de cenzură.

Acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul îşi poate angaja răspunderea asupra unui proiect de lege în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii ar echivala cu transformarea acestei autorităţi în autoritate publică legiuitoare, concurentă cu Parlamentul.

Astfel, Curtea menţionează că eludarea principiilor şi criteriilor enunţate la angajarea răspunderii de către Guvern poate determina încălcarea normelor constituţionale.

Curtea menționează că adițional Hotărârii nr. 28 din 22 decembrie 2011 a remis Parlamentului o Adresă, prin care a solicitat reglementarea clară a procedurilor de angajare a răspunderii Guvernului, însă până în prezent aceasta a rămas neexecutată.

Astfel, în lipsa unei reglementări legale detaliate , Curtea cu discernământ, în fiecare caz individual, va verifica respectarea principiilor enunțate în jurisprudența sa la angajarea răspunderii de către Guvern asupra unui proiect de lege. 3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză a) Concurența normelor constituționale în materia adoptării bugetului public național

Curtea reține că la 9 aprilie 2015 Guvernul și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului asupra proiectelor de legi care vizează bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și asigurărilor în medicină și politica bugetar-fiscală.

Curtea menționează că articolul 66 din Legea Supremă stabilește atribuțiile de bază ale Parlamentului, una din acestea fiind aprobarea bugetului statului şi exercitarea controlului asupra lui.

Totodată, potrivit articolului 131 alin. (2) din Constituție Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului .

Analizând prevederile articolelor citate, coroborate cu cele ale articolului 106 1 din Constituție, la prima vedere, se atestă o concurență a normelor constituționale, primele abilitând Parlamentul cu prerogativa aprobării bugetului de stat, ultima în schimb oferind Guvernului posibilitatea angajării răspunderii pentru orice proiect de lege.

Pentru a elucida această concurență a normelor constituționale, se impune interpretarea acestora, utilizând metodele de interpretare legală aplicabile speței.

În acest sens, interpretând gramatical articolul 66 din Constituție, se observă că legiuitorul constituant a utilizat sintagma "atribuții de bază", și nu "atribuții exclusive" ale Parlamentului. Astfel, Curtea relevă că textul Constituției, prin articolul 66, determină atribuțiile legislativului, reprezentând o normă generală, de punctare a domeniilor de operare a puterii legislative. Acest lucru nu exclude aplicabilitatea articolului 106 1 din Constituție, care este o normă specială, ce abilitează Guvernul, cu titlu de excepție, cu atribuții de legiferare.

Mai mult decât atât, interpretând sistematic întreg articolul 66, se evidențiază că acesta, prin lit. a), acordă Parlamentului prerogativa de adoptare a legilor, hotărârilor și moțiunilor. Per a contrario , în eventualitatea în care prevederile articolului 66 ar fi interpretate ca atribuții exclusive ale Parlamentului, instituția angajării răspunderii Guvernului ar fi inoperabilă sub aspectul angajării răspunderii asupra tuturor proiectelor de legi.

De asemenea, urmând raționamentele autorilor sesizărilor, articolul 74 din Constituție (adoptarea legilor și hotărârilor), care impune adoptarea legilor organice cu votul majorității deputaților aleși, după cel puțin două lecturi, ar face inoperantă aplicarea instituției consfințite de legiuitorul constituant la articolul 106 1 , care exclude procedura ordinară de adoptare a legilor.

Cu referire la articolul 131 din Constituție, Curtea menționează că acesta cuprinde norme speciale, însă nu raportate la procedura instituită prin articolul 106 1 . Legiuitorul constituant, ținând cont de importanța bugetului public național, a reglementat modul de adoptare a acestuia printr-un articol separat, astfel instituind unele imperative de ordin constituțional, care nu se regăsesc la adoptarea de către Parlament a altor legi organice.

Articolul 131 urmează a fi aplicat ca o normă specială atunci când bugetul public național este adoptat în procedura uzuală de către Parlament.

În contextul celor menționate, Curtea reține că prevederile articolelor 66 lit. h) și 131 alin. (2) din Constituție, examinate în raport cu prevederile articolului 106 1 , nu exclud utilizarea de către Guvern a procedurii angajării răspunderii la adoptarea legilor care vizează bugetul public național. b) Adoptarea bugetului public național prin procedura angajării răspunderii

Curtea reiterează că procedura angajării răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege trebuie să fie o măsură in extremis, determinată de: importanța domeniului reglementat; urgența și celeritatea adoptării legii prin procedura angajării răspunderii; aplicarea imediată; circumscrierea legilor adoptate la un singur domeniu de reglementare.

Respectiv, Curtea va examina constituționalitatea actelor adoptate prin procedura angajării răspunderii Guvernului având în vedere criteriile enumerate supra . - Importanța domeniului reglementat

Curtea menționează că la baza întregului sistem bugetar stă ceea ce în mod generic este desemnat ca fiind „bugetul de stat", care cuprinde totalitatea veniturilor și cheltuielilor necesare pentru implementarea strategiilor și obiectivelor economice, sociale și de altă natură ale Guvernului.

Curtea reține că bugetul de stat reprezintă instrumentul cel mai important de intervenţie a statului în economie, prin politicile sale fiscale şi bugetare. Bugetul de stat contribuie la realizarea echilibrului între necesităţile colective şi mijloacele de finanţare a acestora.

Totodată, Curtea subliniază că bugetul public național consolidat constituie veriga centrală a sistemului financiar şi de creditare al unei țări, precum și principala balanță financiară cu caracter operativ și obligatoriu, pe o perioadă determinată. În general, soluţiile bugetare şi fiscale au implicaţii social-economice considerabile. Ele creează condiţii pentru creşterea economiei şi, implicit, a nivelului de viaţă al populaţiei. - Urgența și celeritatea adoptării legilor prin procedura angajării răspunderii

Curtea relevă că Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 determină cadrul juridic general în domeniul finanţelor publice, în special: stabileşte principiile şi regulile bugetar-fiscale; determină componentele bugetului public naţional şi reglementează relaţiile interbugetare; reglementează calendarul bugetar şi procedurile generale privind procesul bugetar; delimitează competenţele şi responsabilităţile în domeniul finanţelor publice.

În acest sens, articolul 47 din legea enunțată stabilește calendarul bugetar, care reprezintă planul de activităţi aferente procesului bugetar, în care sunt stabilite termenele de realizare a acestora şi autorităţile responsabile. Astfel, conform acestui articol, Guvernul urmează să aprobe şi să prezinte Parlamentului proiectele legilor bugetare pe anul următor - până la 15 octombrie , iar Parlamentul să le adopte - până la 1 decembrie .

Totodată, alineatul (3) al articolului 131 din Constituție stabilește că, dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

Curtea constată că, până în luna aprilie 2015 bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și asigurărilor în medicină nu au fost adoptate. În acest sens, în corespundere cu norma constituțională (articolul 131) și prevederile Legii nr. 181 din 25 iulie 2014 s-a aplicat bugetul provizoriu.

Potrivit articolului 57 alin. (2) din Legea nr. 181 din 25 iulie 2014, bugetul provizoriu se formează şi se execută în corespundere cu prevederile legii/deciziei bugetare din anul precedent, luând în considerare modificările operate pe parcursul anului şi ţinând cont de următoarele particularităţi: a) excluderea sau reducerea volumului programelor de cheltuieli finalizate sau care urmează a fi finalizate în anul bugetar curent; b) stabilirea soldului bugetului la un nivel ce nu va depăşi valoarea acestuia aprobată în buget pe anul precedent. Totodată, în perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea cheltuielilor pentru acţiuni sau măsuri noi comparativ cu anul precedent.

Ținând cont de restricțiile bugetare, în lipsa unui nou buget aprobat, Curtea reține ca fiind pertinente argumentele Guvernului la angajarea răspunderii privind pachetul de legi care vizează bugetul public național, și anume: neacoperirea de către bugetul provizoriu a majorărilor salariale asumate și a ajutorului social pentru cetățenii care beneficiază de pensii și alte indemnizații, imposibilitatea desfășurării negocierilor cu partenerii de dezvoltare, dificultățile create ca urmare a întârzierii ajustării legislației fiscale, tergiversarea angajamentelor statului referitoare la implementarea mai multor reforme.

Astfel, din cele menționate mai sus, Curtea reține că parcurgerea deficitară și tardivă a adoptării bugetului public național poate determina blocaje economice, şomaj și sărăcie.

În același timp, Curtea subliniază rolul Guvernului la adoptarea bugetului public național. Astfel, potrivit articolului 131 alin. (4) din Constituție, orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern.

Curtea reține că prevederile constituționale menționate consacră obligativitatea existenţei acceptului prealabil al Guvernului în privința amendamentelor sau propunerilor legislative care implică majorarea sau reducerea cheltuielilor, veniturilor sau împrumuturilor drept o condiție imperativă, de la care nu poate deroga legislativul în procesul aprobării bugetului public național, nerespectarea căreia constituie o încălcare a procedurii stabilite de Constituţie în materie de legiferare în domeniul bugetar. Acest principiu constituțional este incident procedurii bugetare.

În Hotărârea nr. 29 din 22 mai 2001 privind interpretarea prevederilor art. 131 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova, Curtea a subliniat: „Condiţia imperativă privind controlul apriori al autorităţii executive asupra procesului bugetar este determinată de dreptul şi obligaţiunea Guvernului de a asigura realizarea politicii interne şi externe a statului, expusă în programul său de activitate, acceptat de Parlament (art. 96, art. 98 alin. (3) din Constituţie)."

La fel, în Hotărârea nr.6 din 13 februarie 2014, Curtea a menționat: „50. [L]imitarea modului de exercitare a inițiativei legislative și condiționarea restrictivă a procedurii legislative în domeniul bugetar are la bază rațiunea competențelor de ordin executiv ale Guvernului, care, în virtutea articolului 96 din Constituţie, asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice ."

În această ordine de idei, prin Hotărârea nr. 2 din 28 ianuarie 2014, Curtea a menționat că „[...] norma art.131 alin. (4) din Constituţie este unica normă constituţională ce impune o dependenţă decizională directă a Parlamentului faţă de Guvern. O astfel de reglementare [...] legislatorul constituant a edictat-o în vederea corelării eforturilor autorităţii ce adoptă bugetul naţional, ca plan al finanţelor publice anuale, cu eforturile autorităţii ce execută acest buget. De asemenea, scopul normei constituționale este de a preveni situaţiile de intervenţii legislative imprevizibile, ce pot perturba toate procesele bugetare planificate de executiv în baza programelor legislative." - Aplicarea imediată a legilor în cauză

Curtea constată că legile adoptate prin procedura angajării răspunderii de către Guvern au fost puse în aplicare imediat după publicarea acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - Circumscrierea legilor adoptate la un singur domeniu de reglementare

Curtea reține că actele normative contestate, așa cum s-a menționat mai sus, vizează angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului la adoptarea legilor din sfera bugetului public național.

În acest sens, chiar dacă la prima vedere Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ca urmare a incidenței acesteia asupra mai multor acte legislative, s-ar circumscrie mai multor domenii de reglementare, o analiză a acestora atestă că prin legea nominalizată Guvernul a intervenit cu anumite modificări și completări în domeniul politicii bugetar-fiscale, care determină bugetul de stat. - Concluzii

Efectuând cumulativ o analiză sub aspectul corespunderii cu criteriile stabilite de către Curte în jurisprudența sa, recurgerea Guvernului la angajarea răspunderii privind proiectele de legi referitoare la bugetul public național se circumscriu articolului 106 1 din Constituție.

Totodată, Curtea menționează că, deși articolul 106 1 din Constituție abilitează executivul cu atribuții de legiferare, prin aceeași normă constituțională legislativul dispune de plenitudinea competenței de a invalida proiectele de legi asupra cărora Guvernul și-a angajat răspunderea, și anume prin depunerea moțiunii de cenzură privind demiterea Guvernului.

Prin posibilitatea exprimării votului de neîncredere faţă de Guvern, Parlamentul pune o presiune enormă pe executiv atunci când acesta decide oportunitatea adoptării unei/unor legi prin intermediul instituţiei angajării răspunderii faţă de legislativ.

Curtea observă că fracţiunile parlamentare, în a căror componenţă intră autorii sesizărilor, deși dispun de o pătrime din numărul de deputați, nu au utilizat instrumentul constituţional de depunere a unei moţiuni de cenzură în vederea demiterii Guvernului, cu invocarea argumentelor de rigoare.

Or, în lipsa înaintării unei moțiuni de cenzură și a votării acesteia, proiectele de legi contestate de către autorii sesizărilor se consideră adoptate.

Concluzionând, Curtea reține că, în respectiva situație, recurgerea Guvernului la angajarea răspunderii privind proiectele de legi referitoare la bugetul public național este în conformitate cu articolele 6, 66, 106 1 și 131 din Constituție. Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se resping ca nefondate sesizările depuse de un grup de deputați în Parlament privind angajarea răspunderii Guvernului asupra unor proiecte de legi. 2. Se recunosc constituționale : - Hotărârea Guvernului nr. 155 din 8 aprilie 2015 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative; - Hotărârea Guvernului nr. 156 din 8 aprilie 2015 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii bugetului de stat pe anul 2015; - Hotărârea Guvernului nr. 157 din 8 aprilie 2015 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015; - Hotărârea Guvernului nr. 158 din 8 aprilie 2015 privind angajarea răspunderii asupra proiectului legii fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2015. 3. Se recunosc constituționale în partea referitoare la procedura adoptării prin angajarea răspunderii Guvernului : - Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative; - Legea bugetului de stat pe anul 2015, nr. 72 din 12 aprilie 2015; - Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, nr. 73 din 12 aprilie 2015; - Legea fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală pe anul 2015, nr. 74 din 12 aprilie 2015. 4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „ Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 13 mai 2015 HCC nr.11 Dosarul nr. 16a/2015