Decizia nr. 6157/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 54/2025 a Curții de Apel Craiova

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 10.02.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților să-i asigure pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Regorafenibum (denumirea comercială Stivarga), fără somație și fără trecerea vreunui termen, până la soluționarea definitivă a cauzei, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe. De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 54 din 4 martie 2025, Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei capacității procesuale, lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii, invocate prin întâmpinările depuse de pârâți, ca neîntemeiate. A admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România și Casa de Asigurări de Sănătate Olt și a obligat pârâții să-i asigure reclamantului A. pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Regorafenibum (denumire comercială Stivarga) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 54 din 4 martie 2025 a Curții de Apel Ploiești- secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate Olt. 4. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs 4.1. Analizând, cu prioritate, astfel cum impun prevederile art. 248 din C. proc. civ., excepția tardivității recursului pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Olt, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Raportat la obiectul acțiunii, în privința termenului instituit pentru promovarea căii de atac sunt incidente dispozițiile art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, (...), alin. (4) al aceluiași articol statuând în sensul că În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, dispozițiile alin. (1)-(3) aplicându-se în mod corespunzător. Termenul de 5 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speță, sentința atacată a fost pronunțată la data de 04.03.2025 și recursul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Olt a fost transmis instanței de fond la data de 12.03.2025, atât prin email, cât și pe poștă, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe plicul aflat la dosarul de recurs, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, prevăzut de art. 1000 din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 10.03.2025, într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca transmiterea recursului prin email și poștă la data de 12.03.2025, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. De asemenea, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de repunere în termen, în condițiile art. 186 din C. proc. civ. și nici nu a făcut dovada faptului că întârzierea s-ar fi datorat unor motive temeinic justificate, astfel cum prevede acest text de lege. Prin urmare, devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Pentru considerentele expuse, constatând că excepția tardivității, invocată din oficiu, este întemeiată, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Olt, ca fiind tardiv formulat. 4.2. Examinând, în continuare, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant, din perspectiva căreia urmează a fi analizată nulitatea celorlalte cereri de recurs promovate în cauză, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce succed. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (1) din C. proc.

civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 din C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, iar din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și în recurs. Circumstanțiind aceste aspecte teoretice la prezenta cauză, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 18 mai 2025, conform certificatului de deces seria x nr. x din 19.05.2025, eliberat de comuna Mogoșoaia, jud. Ilfov, atașat în copie la dosar.

Prin urmare, la momentul soluționării recursului, intimatul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații. De asemenea, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv obligarea pârâților, pe calea ordonanței președințiale, să-i asigure reclamantului pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul Regorafenibum (denumirea comercială Stivarga), instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de reclamant este un drept intuitu personae, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acestuia.

Reținând, așadar, că prin deces intimatul-reclamant a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății, recursul neputând fi soluționat în contradictoriu cu o persoană lipsită de o capacitate procesuală de folosință, Înalta Curte constată că se impune anularea cererilor de recurs promovate în cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 56 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului promovat de Casa de Asigurări de Sănătate Olt, anulându-l în consecință și, totodată, va anula recursurile declarate de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României, ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității recursului promovat de Casa de Asigurări de Sănătate Olt împotriva sentinței nr. 54 din 4 martie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, anulându-l în consecință. Anulează recursurile declarate de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință. Definitivă. Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.