Decizia nr. 5828/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3/2025 a Curții de Apel Alba Iulia

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23 decembrie 2024, sub dosar nr. x/2024, reclamanta A. în temeiul art. 997 din C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, urmând ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

2. Hotărârea atacată în cauză Prin sentința civilă nr. 3 din 08 ianuarie 2025, Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, astfel cum au fost invocate de pârâtul Ministerul Sănătății; - a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, astfel cum a fost invocată de către acesta; - a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei de obiect a cererii reclamantei, astfel cum au fost invocate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat pârâții ca, până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), pentru indicația terapeutică cancer de col uterin (cervical), hotărârea fiind executorie fără somație sau fără trecerea unui termen, potrivit art. 997 alin. (3) din C. proc.

civ. 3. Cererile de recurs declarate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 3 din 08 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenții-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. 3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., pârâtul Guvernul României a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei capacității juridice civile și, implicit, a calității sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. 3.2. Pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanță președințială. De asemenea, recurentul-pârât a mai solicitat și admiterea excepției rămânerii fără obiect a cererii, având în vedere prevederile Ordinului nr. 6328 din 30 decembrie 2024/Casa Națională de Asigurări de Sănătate nr. 2.192 din 30 decembrie 2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 1 bis din 03 ianuarie 2025, privind modificarea anexelor nr. 1 și 2 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021, publicate în Monitorul Oficial în data de 03 ianuarie 2025, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

3.3. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea ordonanței președințiale, în principal, ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că nu era necesar prezentul demers judiciar, având în vedere că medicamentul în litigiu este inclus în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008 și are elaborat de Ministerul Sănătății protocolul de administrare pentru indicația (afecțiunea) reclamantei, protocolul fiind aprobat prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 6328/2192/2024 privind modificarea anexelor nr. 1 și 2 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, cu modificările și completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a recursului declarat de recurentul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Conform art. 1.000 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.", iar potrivit alin. (4), "În toate cazurile în care competența de primă instanță aparține curții de apel, calea de atac este recursul, dispozițiile alin. (1) - (3) aplicându-se în mod corespunzător." Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc.

civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută". Înalta Curte reține că sentința civilă recurată în cauză a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 08 ianuarie 2025. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 1.000 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 14 ianuarie 2025, potrivit dispozițiilor art. 181 din C. proc.

civ. Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 18 februarie 2025 . Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 18 februarie 2025, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 14 ianuarie 2025. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va anula recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 3 din 08 ianuarie 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, din perspectiva rămânerii fără obiect a acțiunii, Înalta Curte constată că: În ceea ce privește rămânerea fără obiect a acțiunii, instanța de control judiciar reține că practica judiciară anterioară noului C. proc. civ. a consacrat soluția de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecății a fost deja executat de pârât (pârâți) de bună voie, înainte de finalizarea procesului, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată. Deși nu este consacrată legislativ, o atare soluție își menține aplicabilitatea și se justifică și sub imperiul noului C. proc.

civ., fiind dedusă pe cale de interpretare din dispozițiile art. 194 lit. c) din C. proc. civ. (corespondent al art. 112 pct. 3 din vechiul C. proc. civ.). Raportat la considerentele teoretico-jurisprudențiale enunțate, se constată că în prezenta cauză este incidentă ipoteza premisă a interpretărilor consacrate, având în vedere împrejurarea ulterioară introducerii cererii de chemare în judecată intervenită. Astfel, în cauză se reține că reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților la asigurarea pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică cancer de col uterin (cervical).

Prin Ordinul nr. 6.328/2.192/2024 privind modificarea anexelor nr. 1 și 2 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, și a normelor metodologice privind implementarea acestora, publicat în Monitorul Oficial din 03 ianuarie 2025, a fost aprobat protocolul de administrare a medicamentului Pembrolizumab pentru indicația terapeutică de care suferă reclamanta.

Prin urmare, în condițiile în care ulterior sesizării instanței de fond pentru medicamentul solicitat de reclamantă a fost aprobat protocolul de administrare, rezultă că la acest moment acțiunea formulată de reclamantă a rămas fără obiect. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., republicat, coroborate cu cele ale art. 32 lit. c) din același act normativ, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa, în parte, sentința civilă recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect, menținând restul dispozițiilor sentinței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția tardivității. Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 3 din 08 ianuarie 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiași sentințe. Casează, în parte, sentința civilă recurată și, în rejudecare: Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect. Menține restul dispozițiilor sentinței de fond.

Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 27 noiembrie 2025.