Decizia nr. 5491/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 570/2025 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. x/2025 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în temeiul art. 997 din C. proc. civ., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, pe calea procedurii privind ordonanța președințială, obligarea acestora la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ., a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 570 din 4 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și a prematurității, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății, excepțiile inadmisibilității și a lipsei capacității folosință, invocate de pârâtul Guvernul României, excepția puterii de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională de Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România.

A fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost admisă în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate. A fost obligată pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cuprinsul memoriului de recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând, admiterea excepțiilor și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 4. Aspecte procesuale La 17 octombrie 2025, s-a depus de către avocatul intimatului-reclamant o adresă prin care a comunicat că a intervenit decesul părții, aspect confirmat de rezultatul verificărilor efectuate în baza de date DEPABD. La termenul de dezbateri din 20 noiembrie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recurentei-pârâte în susținerea cererii de recurs formulate și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recurentei-pârâte în susținerea cererii de recurs formulate, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, cu consecința respingerii recursului, ca lipsit de interes, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante În speță, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta reclamantul A. vizează obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, pe calea procedurii privind ordonanța președințială, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc.

civ., reclamantul a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ.: "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt." Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale este caracterizată de urgență și are un caracter provizoriu, fiind limitată sub aspect temporal, în sensul că poate fi dispusă numai până la data soluționării definitive a dosarului ce vizează fondul cauzei.

Având în vedere obiectul concret al pretențiilor ce au fost deduse judecății pe calea cererii de ordonanță președințială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluționarea pe fond a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Așa cum s-a consemnat în considerentele expuse la pct. I.2 al acestei decizii, prima instanță a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant și a obligat pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, la 17 iunie 2025 a intervenit decesul părții . În speță, Înalta Curte a apreciat că se pune problema subzistenței interesului în susținerea cererii de recurs formulate în cauză, sens în care a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recursului exercitat de pârâtă, în condițiile în care obligația stabilită pe calea ordonanței președințiale era strict legată de persoana reclamantului decedat. Or, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Se impune a se reține sub acest aspect și articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia. În acest context, ținând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior pronunțării soluției de admitere a cererii de ordonanță președințială de către instanța de fond și învestirii instanței de recurs cu calea de atac promovată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a intervenit decesul intimatului-reclamant, Înalta Curte reține, față de obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, că interesul procesual în susținerea recursului pârâtei nu mai este actual.

În condițiile în care obligația de asigurare, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), stabilită de prima instanță, a avut caracter executoriu, a vizat strict persoana reclamantului și nu se poate transmite moștenitorilor, o eventuală soluționare favorabilă a demersului părții ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu un asemenea demers judiciar. În consecință, cum interesul de a acționa al pârâtei trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererea de recurs.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 570 din 4 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 570 din 4 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Definitivă. Pronunțată astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.