Decizia nr. 4827/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei La data de 7.11.2024, sub nr. x/2024, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 13/10.01.2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2023. 2. Încheierea curții de apel Prin încheierea din 23 ianuarie 2025 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei privind pe revizuentul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva încheierii a declarat recurs recurentul A., în motivarea căii de atac invocându-se neregularități ale actului de procedură prin care s-a comunicat încheierea instanței, precum și dispozițiile art. 2 din O.G.

nr. 27/2002, în temeiul cărora s-a solicitat ca sesizarea formulată să fie reținută ca plângere penală conform art. 305 alin. (1) C. proc. pen., art. 297, art. 298, art. 297 raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu în ședința publică din data de 20 februarie 2024, instanța de control judiciar apreciază că recursul declarat în cauză nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc.

civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Legiuitorul a înțeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa încheierii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc.

civ. În speță, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici concrete de nelegalitate a încheierii atacate, motivele formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, deși recurentul a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării, prin susținerile din calea de atac promovată nu se face vreo referire concretă la considerentele încheierii pronunțate de curtea de apel, iar simpla nemulțumire a recurentului față de soluția pronunțată nu echivalează cu motivarea recursului, întrucât acesta din urmă nu reprezintă o cale de atac devolutivă și nu este menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății.

Prin urmare, întrucât recurentul nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus-menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la încheierea recurată, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare. Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 16 octombrie 2025.