Decizia nr. 3988/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.02.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A., în temeiul art. 997 din C. proc. civ., a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâților la asigurarea către reclamant pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a combinației de medicamente ENCORAFENIB (denumire comercială BRAFTOVI) și CETUXIMAB (denumire comercială ERBITUX), până la soluționarea definitivă a dosarului de fond. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pe calea ordonanței președințiale, în materia contenciosului administrativ; respingerea acțiunii pentru lipsa capacității juridice civile și, implicit, a calității procesuale pasive a Guvernului României. Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii din perspectiva art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății; respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 59 din 13 februarie 2025 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-au hotărât următoarele: - s-au respins excepțiile privind lipsa capacității juridice civile și a calității procesuale pasive a Guvernului României, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, invocate de acești pârâți, - s-au respins excepțiile privind inadmisibilitatea cererii invocate de pârâții Ministerul Sănătății și de Guvernul României, - s-a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății, - au fost obligați pârâții să-i asigure reclamantului A., combinația de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1329 din 4 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au formulat cereri de recurs. 3.1 Recurentul-pârât Guvernul României a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În esență, a susținut că, unind excepțiile lipsei capacității juridice civile cu cea a lipsei calității procesuale pasive, în opinia sa, eroarea instanței constă în aceea că a dispus în sarcina Guvernului României obligația de a asigura către reclamant medicamentul solicitat, desconsiderând lipsa capacității juridice civile a acestei autorități centrale a puterii executive într-o cauză cu obiect eminamente civil, chiar dacă acesta este soluționat în instanță de contencios, cum e cauza pendinte, și a constatat în mod nelegal calitatea procesuală pasivă a Guvernului României în cauză. 3.2 Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, a invocat, în principal, greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, în subsidiar, greșita apreciere a instanței de fond privind condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., respectiv existența condiției aparenței de drept, criticând hotărârea prin argumente circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. A susținut că, toate argumentele privind încălcarea de către autoritățile pârâte a dreptului la viață sunt meîntemeiate, în nicio situație neputându-se afirma că dacă un medicament nu este în Lista de medicamente compensate și gratuite acest fapt constituie un atentat la viața și integritatea fizică și psihică a unui cetățean. Recurentul-pârât a mai invocat faptul că condiția incompatibilității cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte este îndeplinită în cauză deoarece mecanismul de evaluare a medicamentelor, includerea acestora în Listă și aprobarea protocoalelor terapeutice se face prin acte normative și alte reglementări specifice autorităților și instituțiilor publice implicate în acest mecanism, hotărâri de guvern, ordine de ministru, Legea nr. 95/2006 și Legea nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative. Pe fondul cauzei, a arătat că, în opinia sa, atât timp cât medicamentul nu are protocol terapeutic aprobat pentru indicația terapeutică în cauză, nu există aparența dreptului de a se deconta/asigura medicamentul din FNUASS. Imposibilitatea legală de decontare/asigurare a unui medicament subzistă pe parcursul desfășurării întregului proces de evaluări, aprobări, respectiv de la evaluarea tehnologiei medicale și până la aprobarea finală care constă în aprobarea protocolului terapeutic. Alcătuirea listei este de competența exclusivă a statului, în limita fondurilor publice alocate prin legile anuale ale bugetului de stat. Astfel, în lipsa fondurilor aprobate, protocolul terapeutic nu poate fi aprobat prin ordin comun MS/CNAS, neexistând aparența dreptului de decontare a medicamentului din FNUASS așa cum este solicitat prin ordonanța președințială. 3.3 Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de fond a avut în vedere obiectul cauzei, respectiv, solicitarea de decontare a medicamenului în litigiu în afara condițiilor legii. A mai precizat că în mod greșit prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și, totodată, a apreciat că în favoarea reclamantului există aparența de drept, pronunțând astfel o soluție vădit nelegală. Instanța de fond a ignorat cadrul normativ invocat de către CNAS în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, care justifica că în favoarea intimatei-reclamante nu există aparența de drept. Astfel, instanța de fond în mod greșit nu a constatat faptul că nu este îndeplinită condiția existentei în favoarea reclamantului a unei aparențe a dreptului pretins vătămat în sensul dispozițiilor ort. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare. Reclamantul solicită decontarea combinației de medicamente în litigiu pentru indicația terapeutică de "cancer colorectal", însă acesta nu are un drept recunoscut de legislația comunitară și nici de cea națională pentru administrarea acestei combinații de medicamente în afecțiunea mai sus precizată. Prin urmare, instanța de fond în mod nelegal a dispus acordarea combinației de medicamente în litigiu reclamantului și nu a constatat că ocrotirea dreptului la viata nu poate fi realizat în afara unui cadru legal, care impune limitări rezonabile ale exercițiului acelor drepturi care indirect asigura realizarea dreptului la viață. În concluzie, în opinia sa, soluția pronunțată în cauză nu are o motivare legală, instanța realizând aprecieri generale, abstracte, comune pentru toate autoritățile publice pârâte deopotrivă, care au obiecte distincte de activitate.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (conduce la stingerea procesului). Capacitatea de folosință este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, capacitatea procesuală de folosință este condiție de exercițiu a acțiunii civile, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi formulat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile în orice stare a procesului. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută. Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs, referatul cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 2 martie 2025,. Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, fiind incidente dispozițiile art. 40 și art. 56 C. proc. civ. De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților, pe cale de ordonanță președințială, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente Encorafenib (denumire comercială Braftovi) și Cetuximab (denumire comercială Erbitux) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la decesul acestuia. În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți și, în rejudecare, va anula acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va casa sentința atacată și, rejudecând, va anula cererea pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantului A..