Decizia nr. 3869/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 156/2025 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 05.05.2025, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1240D/01.05.2025, solicitând și suspendarea executării deciziei până la soluționarea definitivă a cauzei. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 156 din 09 mai 2025 Curtea de Apel București - Contestații Electorale a hotărât următoarele: "Respinge cererea de sesizare a C.J.U.E. cu întrebare preliminară formulată de contestatoare, ca neîntemeiată. Respinge contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată." 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-reclamantă A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar în rejudecare, ca prim petit, admiterea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare și suspendarea cauzei, iar ca un al doilea petit, admiterea contestației împotriva Deciziei B.E.C. nr. 1240D/01.05.2025 și dispunerea anulării acesteia. În cazul admiterii primului petit, s-a solicitat, de asemenea, admiterea recursului împotriva respingerii cererii de suspendare a Deciziei și admiterea cererii de suspendare a acesteia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

În ceea ce privește motivele recursului declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte nu le va reda în cuprinsul prezentei decizii, având în vedere dispozițiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

În acest sens, se va reține că în ședința publică din data de 12 iunie 2025, reprezentanta Ministerului Public a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului Biroului Electoral Central, iar Înalta Curte, în opinie majoritară, a pus în discuție în subsidiar, în măsura în care se va trece peste această excepție, necesitatea introducerii în cauză a Autorității Electorale Permanente, dispunând amânarea pronunțării pentru a permite părților să formuleze concluzii scrise și pentru a-și exprima punctul de vedere privitor la introducerea în cauză a AEP. La data de 23.06.2025 recurenta-reclamantă A. a depus note scrise subliniind faptul că intimatul Biroul Electoral Central își păstrează capacitatea procesuală de folosintă și arătând că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestuia ar trebui să fie respinsă pentru respectarea dreptului A. la un proces echitabil.

Referitor la exprimarea unui punct de vedere cu privire la aspectele puse în discuție din oficiu de instanță, prin notele scrise recurenta nu a formulat cerere de introducere în cauză a AEP, în calitate de continuator al Biroului Electoral Central, limitându-se la a preciza că lasă la aprecierea instanței o astfel de măsură.

5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune a analiza, cu prioritate, chestiunea vizând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, având în vedere că aceasta este o excepție de fond (ce vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului. Capacitatea procesuală de folosință reprezintă aptitudinea persoanei de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.

Potrivit art. 56 alin. (1) din C. proc. civ., text legal referitor la capacitatea procesuală de folosință, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Per a contrario, persoana care nu are sau care pierde folosința drepturilor civile pe parcursul judecății, pierzând capacitatea procesuală de folosință, nu poate sta în judecată. În mod corelativ, Înalta Curte reține și norme legale cu caracter general, respectiv, art. 32 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii", dar și art. 40 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile.

De asemenea, în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz". Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ. Analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc.

civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, invocată de reprezentantul Ministeruilui Public, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, raportat la prevederile art. 23 alin. (1) și alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, aprobat prin Hotărârea BEC nr. 1/H/22.02.2025 și publicat în Monitorul Oficial nr. 164/24.02.2025, în conformitate cu care: (1) Biroul Electoral Central își încetează activitatea în termen de cel mult trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, a hotărârii Curții Constituționale a României privind validarea rezultatului alegerilor pentru președintele ales.

Data încetării activității este stabilită prin decizie a Biroului Electoral Central. (...) (4) Biroul Electoral Central, birourile electorale județene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului București și biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate asigură relația cu publicul și înregistrează actele recepționate cel mai târziu până la momentul anunțului public făcut de Curtea Constituțională a României privind validarea rezultatului alegerilor pentru președintele ales, pe care le soluționează până la momentul încetării activității.

Totodată, Înalta Curte are în vedere și Decizia nr. 6043 D emisă de Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 în 22 mai 2025, respectiv dispozițiile art. 1 din cuprinsul acesteia, ce prevăd următoarele: "Art. 1. - Biroul Electoral Central își încetează activitatea la data de 24.05.2025, ora 23:59." Din ansamblul acestor dispoziții, Înalta Curte reține că Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 a fost un organism electoral ce a funcționat în mod temporar și s-a format exclusiv pentru organizarea respectivelor alegeri. Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 05.05.2025.

Deși la data introducerii cererii de chemare în judecată pârâtul era legal constituit potrivit legii, instanța de control judiciar reamintește că prin Decizia nr. 6043D/22.05.2025 s-a dispus încetarea activității Biroului Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 la data de 24 mai 2025, ora 23:59. Astfel, instanța de control judiciar are în vedere că activitatea Biroului Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 a încetat ulterior formulării cererii de recurs din data de 12.05.2025, dar înainte de primul termen de judecată acordat pentru soluționarea căii de atac și, ca atare, va constata lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 în ceea ce privește calea de atac formulată în cauză, condiția capacității procesuale trebuind îndeplinită în tot cursul procesului.

În ceea ce privește posibilitatea continuării procesului ulterior pierderii capacității de folosință a Biroului Electoral Central, Înalta Curte va reține că la termenul de judecată din data de 12.06.2025 a pus în vedere recurentei A. să precizeze dacă solicită modificarea cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză a Autorității Electorale Permanente, în calitate de continuator al Biroului Electoral Central. Recurenta a depus note scrise la data de 23.06.2025 fără a formula cerere de introducere în cauză a Autorității Electorale Permanente, în calitate de succesoare a Biroului Electoral Central, precizând că în opinia sa BEC își păstrează capacitatea procesuală de folosință. Or, raportat la cele anterior reținute, o astfel de apreciere este neîntemeiată, încetarea activității BEC determinând lipsa capacității procesuale a acestei autorități.

În același sens, nu poate fi valorificat nici argumentul recurentei-reclamante în sensul necesității soluționării căii de atac pentru a se asigura un remediu efectiv pentru pretinsa nelegalitate a sentinței recurate, câtă vreme normele de procedură nu reglementează posibilitatea judecării unei căi de atac supuse procedurii contencioase în lipsa unui pârât în contradictoriu cu care să fie recunoscute drepturile de care se prevalează recurenta-reclamantă. Referitor la introducerea în cauză a Autorității Electorale Permanente, prin aceleași note scrise recurenta a arătat că "lasă la aprecierea instanței dacă AEP ar avea calitate procesuală pasivă în locul BEC". Or, o astfel de poziție procesuală a recurentei nu echivalează unei cereri explicite de modificare a cadrului procesual pasiv, deși instanța de control judiciar a pus în discuția contradictorie a părților o astfel de posibilitate.

În acest sens, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 9 C. proc. civ., potrivit cărora: "(2) Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. (3) (…) De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege." (subl. ns) Totodată, potrivit art. 22 C. proc. civ.: "judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii.

(…)" Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții, precum și în considerarea prevederilor art. 78 C. proc. civ. care limitează posibilitatea instanței de modificare din oficiu a cadrului procesual la acele situații în care legea dispune în mod explicit în acest sens, concluzia care se desprinde va fi în sensul că, în lipsa unei cereri de introducere în cauză a Autorității Electorale Permanente și în vederea respectării principiului disponibilității, modificarea cadrului procesual în speța de față nu va putea fi operată. Pentru considerentele expuse, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc.

civ., nu este îndeplinită și față de aceea că recurenta nu a formulat cerere de introducere în cauză a Autorității Electorale Permanente, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-pârât Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 și va respinge recursul ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Ia act că recurenta-reclamantă A. nu formulează cerere de introducere în cauză a Autorității Electorale Permanente, în calitate de succesoare a Biroului Electoral Central. Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-pârât Biroul Electoral Central, invocată de reprezentantul Ministerului Public. Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 156 din 09 mai 2025 a Curții de Apel București - Contestații Electorale, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 02 iulie 2025.