Decizia nr. 3489/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra cauzei de față, constată următoarele: I Circumstanțele cauzei I.1.

Hotărârea atacată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, la data de 10. 06.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Primul Ministru al Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului, aplicarea conducătorului autorității publice Guvernul României Prim Ministrul) sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, conform art. 24 alin. (3) legea 554/2004; aplicarea unei penalități de la 100 la 1000 RON pe zi până la îndeplinirea exactă și integrală a obligației ce rezultă din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2370/2019 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. x/2015, conform art. 24 alin. (3) legea 554/2004 coroborat cu art. 906 C. proc.

civ. și stabilirea sumei definitive privind penalitățile stabilite de instanță prin Decizia nr. 2370/2019, la suma de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere., prevăzute de dis. art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, "Soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere", cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. I.2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1447 din 20 septembrie 2022, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, de obiect, de interes și a prescripției, ca neîntemeiate.

A admis excepția de inadmisibilitate a capătului 3 de cerere și, pe cale de consecință, a respins capătul 3 de cerere, ca inadmisibil. A respins acțiunea, în rest, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Primul Ministru al României, ambii cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, ca neîntemeiată. I. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri din data de 20 septembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta A.. I.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ la data de 8 noiembrie 2022 și a fost repartizată spre soluționare completului nr. 2, astfel cum rezultă din raportul ECRIS aflat la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din data de 23 noiembrie 2022, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În cauză, prin rezoluția din data de 18 iunie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 21 iunie 2023, cu citarea părților în ședință publică, termen la care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța reținând că, în prezenta cauză, se impune verificarea legalității sentinței civile nr. 1527 din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a reținut că obligația stabilită prin decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost îndeplinită de către debitorul Guvernul României, odată cu adoptarea H.G.

nr. 746 din 8 iunie 2022, iar în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus anularea în primă instanță a H.G. nr. 746 din 8 iunie 2022. Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecății prezentului recurs, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat, în prezent, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal. Prin rezoluția din data de 12 mai 2025, a fost fixat termen la data de 18 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților în vederea discutării excepției perimării cererii de recurs, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare asupra perimării recursului.

I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiași articol prevede că: "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc.

civ. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, este necesar ca pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților. Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecării cererii de recurs, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 21 iunie 2023, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

În cauză, termenul de perimare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 21 noiembrie 2024. Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, din momentul în care judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (21 iunie 2023), părțile nu au formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu au efectuat vreun alt act de procedură. Or, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc.

civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia". Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că, înăuntrul termenului de perimare nu a fost îndeplinit niciun act de procedură, în sensul art. 417 din C. proc. civ., fiind astfel incidentă sancțiunea perimării de drept a cererii, prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece aceasta a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții. În raport de considerentele reținute, având în vedere că în termenul prevăzut de lege, din lipsa de diligență a părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Admite excepția perimării invocată din oficiu. Constată perimat recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1447 din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată astăzi, 18 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.