CASE OF KONSTANTINOV AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF KONSTANTINOV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2021)

CAUZA DE KONSTANTINOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 15364/11 și altele 2 – a se vedea lista adăugată) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 7 decembrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Konstantinov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președintele, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judecători și Olga Chernishov, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 16 noiembrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în trei cereri (nus. 15364/11, 49623/11 și 55790/11) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți ruși. Detaliile și data cererilor acestora la Curte apar în tabelul anexat. Octombrie 2019 („hotărârea principală”), Curtea a considerat că s-a încălcat art. 6 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în ceea ce privește toate reclamanții din cauza neexecuției hotărârilor în favoarea lor de către autoritățile și a unei compensații insuficiente acordate în acest sens în temeiul Legii de compensare (Konstantinov și altele c. Rusia [Comitetul], nr. 15364/11 și altele 2, §§ 11-14, 22 octombrie 2019). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat diverse sume prin satisfacție echitabilă. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu era pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat părțile să notifice Curtea în termen de șase luni de la orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid) ., § 20 și punctul 5 din partea operativă). Reclamanții și Guvernul au depus fiecare observație, dar nu au ajuns la un acord. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudiciu material indicate în tabelul adăugat. În special, reclamantul în cazul în care nr. 15364/11 a solicitat suma atribuirii neexecute și 20.000 de euro (EUR) pentru pierderi, depunerea unui acord de împrumut pentru consumatori pentru 500.000 de ruble ruse (RUB) (aproximativ 12.350). Reclamanții în cazurile nr. 49623/11 și 55790/11 a susținut suma primelor inițiale legată de indicele, pe baza creșterii minime de sustenabilitate între 2005 (în momentul în care hotărârile neexecute au devenit finale) și în 2015 (în momentul în care au prezentat cererile), referindu-se la pierderile de inflație. Ei au susținut afirmațiile lor cu decretele relevante ale guvernului regional privind minimul de sustenabilitate. Guvernul a contestat afirmațiile, susținând că reclamanții nu au suferit nici un prejudiciu material, dar nu au refutat faptul că toate cele trei hotărâri au rămas neexecute. 55790/11 nu le-a fost acordată de o hotărâre internă. În ceea ce privește prejudiciile morale, Guvernul a menționat compensația acordată la nivel intern (a se vedea tabelul adăugat) ca fiind un recurs suficient în conformitate cu jurisprudența Curții. Evaluarea Curții Curtea reiterează că cea mai adecvată formă de recurs în ceea ce privește încălcările constatate ar fi de a pune reclamanții, cât mai mult posibil, în poziția în care ar fi fost în cazul în care cerințele Convenției nu ar fi fost ignorate (a se vedea mutatis mutandis Piersack c. Belgia (art. 50), 26 octombrie 1984, § 12, serie A nr. 85). În special, în ceea ce privește cazurile de neexecuție, adecvarea compensației ar fi diminuată dacă ar fi plătită fără trimitere la diferite circumstanțe care ar putea reduce valoarea sa, cum ar fi o întârziere prelungită a executării (a se vedea, mutatis mutandis Gizzatova c. Rusia , nr. 5124/03, § 28, 13 În ianuarie 2005, cu alte trimiteri, Curtea a acceptat în mod frecvent cererile reclamanților de compensare pentru daune care rezultă din pierderile de inflație în timpul nerespectării prelungite a datoriei hotărârii (a se vedea, printre multe alte autorități, Kulkov și alții c. Rusia , nr. 25114/03 și altele 9, § 64, 8 ianuarie 2009). 10. Reclamanții în cazurile nr. 49623/11 și 55790/11 a calculat prejudiciu material pe baza sursei oficiale de informații în ceea ce privește creșterea nivelului minim de subsistance și specificarea multiplicatorului exact corespunzător acestei creșteri (a se vedea, mutatis mutandis Tkhyegepso și alții c. Rusia , nos. 44387/04 și 11 altele , § 33, 25 În același timp, Guvernul nu a sugerat o metodă alternativă de calcul și Curtea consideră că afirmațiile reclamanților nu par irezonabile având în vedere durata întârzierii executării. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă calculele reclamanților și le acordă compensații pentru prejudiciu material, după cum se solicită (a se vedea tabelul adăugat). 11. În ceea ce privește cererea din cauza nr. 15364/11, Curtea observă că reclamantul nu a prezentat niciun calcul al pierderilor sale în valoare de EUR 20.000. Hotărârea de împrumut prevăzut de el nu conține nicio legătură directă cu hotărârea neexecutată. Prin urmare, Curtea respinge această parte a cererii ca fiind nefondată și consideră oportună atribuirea reclamantului de mai sus a sumei datoriei hotărârii, astfel cum se afirmă. 12. În ceea ce privește prejudiciile morale, în cazurile de neexecuție, atribuirile Curții pentru acest tip de daune sunt, în principiu, direct proporționale cu perioada în care o hotărâre obligatorie și executabilă a rămas neexecutivă (a se vedea Burdov c. Rusia (nr. 33509/04, § 154, CEDO 2009). În acest caz, întârzierile în executarea hotărârilor interne se situează între unsprezece și șasezeci de ani, iar în acest timp reclamanții au fost împiedicați să primească sumele pe care se așteptau legitim să le primească în temeiul hotărârilor obligatorii și executibile în favoarea lor. Curtea a hotărât deja că sumele acordate reclamanților de către instanțele interne în temeiul Legii de compensare erau nerazonabil scăzute (a se vedea Konstantinov și alții , citate mai sus § 11 și alineatul (2) mai sus), respingând astfel argumentul guvernului în temeiul acestui cap. Prin urmare, hotărârea pe o bază echitabilă și aplicarea ne ultra petita Tribunalul consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Costurile și cheltuielile 14. 15364/11 nu a prezentat niciun credit pentru costuri și cheltuieli. În consecință, Curtea nu va face nici o atribuire în temeiul acestui șef. 15. Reclamanții în cazurile nr. 49623/11 și 55790/11 fiecare a solicitat 300 de euro (EUR) pentru costuri și cheltuieli. Guvernul a contestat reclamația ca fiind nepotrivit. Curtea constată că cererile nu sunt susținute de niciun document și, în consecință, le respinge în întregime. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 7 decembrie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. {signe_p_2} Olga Chernishova Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului APPENDIX Nr. cerere nr. Locată la Anul de naștere al Reședinței Premii Nașterii (court, data de a deveni finală, sumă acordată) Remunerare în temeiul Legii de compensare (data de devenire finală, valoare atribuită, executare) Susțineri pentru prejudiciu material și moral Sume acordate pentru prejudiciu material și moral 15364/11 07/02/2011 Mikhail Vasilyevich KONSTANTINOV 1956 Novovoronezh Novovoronezh Tribunalul municipal 12/04/2010 RUB 614.835.21 Voronezh Tribunalul Regional 28/07/2011 RUB 10.000 (în vigoare) RUB 614.835.21 (EUR 7,200) și 20.000 EUR (prejudiciu material) 5.000 EUR (prejudiciu moral) 7,200 EUR (sprezece mii două sute de euro) (prejudiciu material) 5.000 EUR (cincă mii de euro) (prejudiciu material morale) 49623/11 18/07/2011 Radimkhan Yunusovna KOKURKHOYEVA 1959 Sunzha Sunzhenskiy Curtea de District a Ingușetiei 21/06/2005 RUB 84.409.40 Curtea Supremă a Ingușetiei 17/06/2011 RUB 3.000 (neforțate) RUB 319,741 (3 700 EUR) (prejudiciu material), 13.000 EUR (prejudiciu moral) 3.700 EUR (trei mii șapte sute de euro) (prejudiciu material) 6.000 EUR (six mii de euro) (prejudiciu material morale) 55790/11/08/2011 Vakhit Khatiyevich MARKIYEV 1953 Sunzha Justiție a Circuitului Judiciar nr. 11 din Ingușetia 18/06/2005 RUB 76.106.24 Curtea Supremă a Ingușetiei 18/07/2011 RUB 3.000 RUB 288.289 (3.400 EUR) (prejudiciu material), 13.000 EUR (prejudiciu material morale) 3.400 EUR (3.000 patru sute de euro) (prejudiciu material) 6000 EUR (seize mii de euro) (prejudiciu material morale)

THIRD SECTION

CASE OF

KONSTANTINOV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 15364/11 and 2 others – see appended list)

JUDGMENT

(Just satisfaction)

STRASBOURG

7 December 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Konstantinov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Alena Poláčková,

President,

Dmitry Dedov,

Gilberto Felici,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 16 November 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in three applications (nos.

15364/11, 49623/11 and 55790/11) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by three Russian nationals. Their details and the dates of their applications to the Court appear in the appended table.

2

.

In a judgment delivered on 22

October 2019 (“the principal judgment”), the Court held that there had been a violation of Article

6 of the Convention as well as of Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention in respect of all applicants on account of non-enforcement of the judgments in their favour by the authorities and insufficient compensation granted in that respect under the Compensation Act (

Konstantinov and Others v.

Russia

[Committee], no.

15364/11 and 2 Others, §§

11-14, 22

October 2019).

3.

Under Article

41 of the Convention the applicants sought various sums by way of just satisfaction.

4.

Since the question of the application of Article

41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the parties to notify the Court within six months of any agreement they might reach (

ibid

., §

20 and point 5 of the operative part).

5.

The applicants and the Government each filed observations, but failed to reach an agreement.

THE LAW

6.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

Damage

Parties’ submissions

7.

The applicants claimed various sums for pecuniary and non

‑

pecuniary damage indicated in the appended table. In particular, the applicant in case no.

15364/11 claimed the amount of the unenforced award and 20,000 euros (EUR) for losses, submitting a consumer loan agreement for 500,000

Russian roubles (RUB) (about EUR

12,350). The applicants in cases nos.

49623/11 and

55790/11 claimed the amount of the original awards index-linked on the basis of the subsistence minimum increase between 2005 (when the unenforced judgments became final) and in 2015 (when they submitted their claims), referring to inflation losses. They supported their claims with the relevant decrees of the regional government on the subsistence minimum.

8.

The Government objected to the claims, stating that the applicants had not sustained any pecuniary damage but did not refute the fact that all three judgments had remained unenforced. They further contended that the sums calculated by the applicants in cases nos.

49623/11 and

55790/11 had not been awarded to them by any domestic judgment. As for non-pecuniary damage, the Government referred to the compensation awarded at the domestic level (see appended table) as being sufficient redress in compliance with the Court’s case law.

The Court’s assessment

9.

The Court reiterates that the most appropriate form of redress in respect of the violations found would be to put the applicants as far as possible in the position in which they would have been if the Convention requirements had not been disregarded (see,

mutatis mutandis

,

Piersack v.

Belgium

(Article

50), 26

October 1984, §

12, Series

A no.

85). In particular, as regards non-enforcement cases, the adequacy of compensation would be diminished if it were to be paid without reference to various circumstances liable to reduce its value, such as an extended delay in enforcement (see,

mutatis mutandis

,

Gizzatova v.

Russia

, no.

5124/03, §

28, 13

January 2005, with further references). The Court has frequently accepted applicants’ claims for compensation for damage arising from inflation losses during prolonged failure to pay judgment debts (see, among many other authorities,

Kulkov and Others v.

Russia

, nos.

25114/03 and 9

others, §

64, 8

January 2009).

10.

The applicants in cases nos.

49623/11 and

55790/11 calculated their pecuniary damage based on the official source of information in respect of the increase of the subsistence minimum level and specifying the exact multiplier corresponding to this increase (see,

mutatis mutandis

,

Tkhyegepso and Others v. Russia

, nos. 44387/04 and 11 others, §

33, 25

October 2011). At the same time, the Government did not suggest an alternative method of calculation and the Court considers that the applicants’ claims do not appear unreasonable in view of the length of the delay in enforcement. In these circumstances the Court accepts the applicants’ calculations and awards them compensation for pecuniary damage as claimed (see appended table).

11.

As regards the claim in case no.

15364/11, the Court observes that the applicant did not submit any calculation of his losses in the amount of EUR

20,000. The loan agreement provided by him does not contain any direct link with the unenforced judgment. The Court therefore dismisses this part of the claim as unsubstantiated and considers it appropriate to award the above applicant the amount of the judgment debt as claimed.

12.

As regards non-pecuniary damage, in non-enforcement cases the Court’s awards for this type of damage are, in principle, directly proportionate to the period during which a binding and enforceable judgment remained unenforced (see

Burdov v.

Russia (no.

2)

, no.

33509/04, §

154, ECHR

2009). In the present case the delays in enforcement of domestic judgments range between eleven and sixteen years, and during this time the applicants were prevented from receiving the amounts they had legitimately expected to receive under the binding and enforceable judgments in their favour. The Court has already ruled that the amounts awarded to the applicants by the domestic courts under the Compensation Act were unreasonably low (see

Konstantinov and Others

, cited above, §

11, and paragraph 2 above) and thus rejects the Government’s argument under this head. Therefore, ruling on an equitable basis and applying the

ne ultra petita

principle, it awards the applicants the amounts indicated in the appended table and rejects the remainder of their claims.

13.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

Costs and expenses

14.

The applicant in case no.

15364/11 did not submit any claims for costs and expenses. Accordingly, the Court will not make any award under this head.

15.

The applicants in cases nos.

49623/11 and

55790/11 each claimed 300

euros (EUR) for costs and expenses. The Government disputed the claim as ill

‑

founded. The Court notes that the claims are not supported by any documents and accordingly rejects them in full.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table,

to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 7 December 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

{signature_p_2}

Olga Chernishova

Alena Poláčková

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Lodged on

Applicant

Year of Birth

Place of Residence

Domestic awards (court, date of becoming final, amount awarded)

Compensation under the Compensation Act (court, date of becoming final, amount awarded, enforcement)

Claims for pecuniary and non

‑

pecuniary damage

Amounts awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage

1.

15364/11

07/02/2011

Mikhail Vasilyevich KONSTANTINOV

1956

Novovoronezh

Novovoronezh Town Court

12/04/2010

RUB

614,835.21

Voronezh Regional Court

28/07/2011

RUB

10,000

(enforced)

RUB

614,835.21 (EUR

7,200) and EUR

20,000

(pecuniary damage)

EUR

5,000 (non

‑

pecuniary damage)

EUR 7,200

(seven thousand two hundred euros) (pecuniary damage)

EUR 5,000

(five thousand euros) (non

‑

pecuniary damage)

2.

49623/11

18/07/2011

Radimkhan Yunusovna KOKURKHOYEVA

1959

Sunzha

Sunzhenskiy District Court of Ingushetia

21/06/2005

RUB

84,409.40

Supreme Court of Ingushetia

17/06/2011

RUB

3,000

(non-enforced)

RUB

319,741 (EUR

3,700)

(pecuniary damage),

EUR

13,000 (non

‑

pecuniary damage)

EUR 3,700

(three thousand seven hundred euros) (pecuniary damage)

EUR 6,000

(six thousand euros) (non

‑

pecuniary damage)

3.

55790/11

11/08/2011

Vakhit Khatiyevich MARKHIYEV

1953

Sunzha

Justice of the Peace of Judicial Circuit no.

11 of Ingushetia

18/06/2005

RUB 76,106.24

Supreme Court of Ingushetia

18/07/2011

RUB

3,000

(non-enforced)

RUB

288,289 (EUR

3,400)

(pecuniary damage),

EUR

13,000 (non

‑

pecuniary damage)

EUR 3,400

(three thousand four hundred euros) (pecuniary damage)

EUR 6,000

(six thousand euros) (non-pecuniary damage)