Publicat pe 3 ianuarie 2022 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 5708/20 Yuriy IVANYUSHENKO împotriva Elveției introdusă la 11 decembrie 2020 comunicată la 10 decembrie 2021 OBIECTUL L 2014, Consiliul Federal a decis prin ordonanță din 26 februarie 2014 (Ordinea de blocare a valorilor patrimoniale în contextul Ucrainei; aO-Ucraina), să blocheze valorile patrimoniale în Elveția ale președintelui decăzut și ale anturajului acestuia, inclusiv ale reclamantului, având în vedere suspiciunile puternice de corupție care afectează aceste persoane. iulie 2016 (O-Ucraina). Perioada de valabilitate a acestei ordonanțe a fost prelungită de mai multe ori, ultima dată până la 27 februarie 2021. Între timp, 4 decembrie 2017 reclamantul a solicitat Departamentului Federal pentru Afaceri Externe (DFAE) să-și șteargă numele de la ordonanță în cauză, susținând că, în special din cauza duratei trecute, blocarea activelor sale nu ar mai fi justificată în sensul articolului.
3 al. 2 și 3 din Legea privind valorile patrimoniale de origine ilicită (LVP). De asemenea, acesta a invocat faptul că menținerea numelui său ar constitui o încălcare a drepturilor sale fundamentale, în special a articolului 8 din convenție, care nu este justificată de un interes public suficient, care nu respectă principiul proporționalității și care nu este în măsură să atingă scopul vizat. Această autoritate a respins cererea respectivă prin decizia din 4 iunie 2018, … Mai 2019, Tribunalul Administrativ Federal a respins recursul depus de către la. Având în vedere complexitatea situației, nu era pe deplin exclusă posibilitatea de a descoperi în viitor alte active, până în prezent necunoscute, care nu ar fi vizate de o sechestrare penală.
Înghețarea activelor reclamantului ar fi întotdeauna necesară pentru a evita ca anumite bunuri ale reclamantului necunoscuți să poată părăsi Elveția. În fața Curții, reclamantul susține, în special, că măsura de blocare a tuturor activelor și intereselor patrimoniale în Elveția începând cu 28 februarie 2014 aduce atingere în mod grav dreptului său la respectarea vieții private sub aspectul dreptului la respectarea reputației sale, garantat prin art. 8 din convenție. A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție prin înscriere și menținerea numelui său în Uniunea Europeană? În conformitate cu art. 8 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE.
LEGĂTURA în exercitarea acestui drept a fost conformă cu principiul proporționalității, ținând cont în special de durata presupus excesivă a măsurii contestate? Instanțele interne au pus în balanță în mod corespunzător interesul special al reclamantului și interesul public al colectivității În lumina afirmațiilor reclamantului (p. 8 din cerere), controlul jurisdicțional exercitat de instanțele elvețiene a fost în conformitate cu cerințele părții procedurale a articolului 8 din convenție pentru a proteja reclamantul împotrivarbitrarului
Publié le 3 janvier 2022
Requête n o 54708/20 Yuriy IVANYUSHCHENKO contre la Suisse introduite le 11 décembre 2020 communiquée le 10 décembre 2021
Le requérant est un ancien membre du parlement ukrainien. À la suite de la destitution du président ukrainien Viktor Yanukovych au mois de février 2014, le Conseil fédéral décida par ordonnance du 26 février 2014 (Ordonnance de blocage des valeurs patrimoniales dans le contexte de l’Ukraine ; aO-Ukraine), de bloquer les valeurs patrimoniales en Suisse du président déchu et de son entourage, dont celles du requérant, au vu des forts soupçons de corruption pesant sur ces personnes. Celle-ci fut remplacée par une nouvelle ordonnance le 1 er juillet 2016 (O-Ukraine). La durée de validité de cette ordonnance fut prolongée plusieurs fois, la dernière fois jusqu’au 27 février 2021. Dans l’intervalle, le 4 décembre 2017, le requérant demanda au Département fédéral des affaires étrangères (DFAE) de radier son nom de l’ordonnance susmentionnée, faisant valoir qu’en raison notamment de la durée écoulée, le blocage de ses avoirs ne se justifierait plus au sens de l’art.
3 al. 2 et 3 de la loi sur les valeurs patrimoniales d’origine illicite (LVP). Il invoqua également que le maintien de son nom constituerait une atteinte à ses droits fondamentaux, notamment de l’article 8 de la Convention, non justifiée par un intérêt public suffisant, non conforme au principe de proportionnalité, et inapte à atteindre le but visé. Cette autorité rejeta ladite requête par décision du 4 juin 2018, estimant qu’il n’y avait pas de violation de la LVP et que l’intérêt public au maintien du nom perdurait, en raison de « graves soupçons de détournement » qui pesaient sur lui du fait des procédures suisses et ukrainiennes. Par arrêt du 13 mai 2019, le Tribunal administratif fédéral rejeta le recours déposé par l’intéressé contre la décision du DFAE.
Par arrêt du 11 mars 2020, le Tribunal fédéral rejeta également son recours, considérant que le maintien du requérant sur la liste de l’O-Ukraine n’était à ce moment-là pas disproportionné. La situation de l’intéressé étant complexe, il n’était pas totalement exclu que l’on découvre à l’avenir d’autres avoirs, jusqu’à présent inconnus, qui ne seraient pas visés par un séquestre pénal. Le gel des avoirs du requérant apparaîtrait ainsi toujours nécessaire afin d’éviter que certains biens du requérant non encore connus puissent quitter la Suisse. Devant la Cour, le requérant soutient, en particulier, que la mesure de blocage de l’ensemble de ses avoirs et intérêts patrimoniaux en Suisse depuis le 28 février 2014 porte une atteinte grave à son droit au respect de la vie privée sous l’angle du droit au respect de sa réputation, garanti par l’article 8 de la Convention.
1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention par l’inscription et le maintien de son nom dans l’O-Ukraine ? Dans l’affirmative, était-elle justifiée au regard du paragraphe 2 de cette disposition ? 2. L’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et était-elle nécessaire dans une société démocratique, au sens de l’article 8 § 2, au regard du but prétendument poursuivi, à savoir de permettre d’initier l’entraide judiciaire ? 3. L’ingérence dans l’exercice de ce droit, était-elle conforme au principe de proportionnalité compte tenu notamment de la durée prétendument excessive de la mesure contestée ? Les juridictions internes, ont-elles dûment mis en balance l’intérêt particulier du requérant et l’intérêt public de la collectivité ? 4. À la lumière des allégations du requérant (p. 8 de la requête), le contrôle juridictionnel exercé par les tribunaux suisses était-il conforme aux exigences du volet procédural de l’article 8 de la Convention afin de protéger le requérant contre l’arbitraire ?