ANGJELKOVIKJ v. NORTH MACEDONIA

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 21664/16 Sonja ANGJELKOVIKJ împotriva Macedoniei de Nord Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ședința la 16 decembrie 2021 în calitate de comitet compus din: Mārtiδš Mits, președinte, Jovan Ilievski, Ivana Jelić, judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nu).

21664/16) împotriva Republicii Macedoniei de Nord a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 13 aprilie 2016 de către un cetățean macedonean/citizen al Republicii Macedoniei de Nord, dna Sonja Angjelkovikj, care s-a născut în 1953 și locuiește în Skopje („reclamantul”), reprezentată de dl Z. Hadji-Zafirov, avocat practicant în Skopje; hotărârea de a anunța plângerile referitoare la presupusa discriminare suferită de solicitant, din motivele reședinței sale, în vederea exercitării drepturilor de pensie (art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1) la Guvernul Macedoniei de Nord („Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dna Djonova, și să declare inadmisibil restul cererii; observarea părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă în principal la presupusa încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția privind discriminarea în asigurarea drepturilor de pensie ale reclamantului, având în vedere includerea în pachetul salarial al colegilor ei eligibili a unei alocații de muncă pentru călătorie între locul de reședință și locul de muncă.

De asemenea, ea s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. În 2009, Statul pârât a introdus o reformă legislativă cu privire la calculul și plata salariului angajaților de stat. Reforma a modificat structura salariului angajaților de stat, în ceea ce prevede, printre altele, , pentru includerea în ea a unei alocații de călătorie monetară plătibile (de către angajator) a angajaților a căror reședință este de peste 2 km de locul de muncă (înainte de reformă, angajații eligibili au obținut alocația separat de salariu). Contribuțiile de pensii, ale căror sumă cumulativă a avut o influență directă asupra cuantumului pensiei angajaților de stat, au continuat să fie calculate ca procent din salariul lor și plătite de angajatorii fondului de pensie pentru fiecare angajat individual.

În cadrul procedurii interne instituite în 2014 împotriva angajatorului și în fața Curții, reclamantul, un angajat al statului, a susținut că măsura în cauză a crescut valoarea salariului angajaților care au primit această indemnitate și, prin urmare, a condus la achiziții de pensie mai mari decât cele plătite pentru ea (ea nu a îndeplinit cerințele de distanță și nu a primit indemnitatea înainte și după reformă). Efectul rezultat al conceptului de mai sus a fost că, în viitor, se presupune că va primi o pensie mai mică decât colegii ei cu calificări egale care îndeplinesc cerințele de distanță și, în consecință, au primit alocația de călătorie. Reclamantul s-a plâns că o astfel de diferență de tratament a discriminat împotriva ei în exercitarea drepturilor de pensie din motivele locului de ședere a ei și, în consecință, a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

1, de asemenea, s-a plâns că nu a obținut alocația de călătorie, care a afectat suma pensiei sale. EVALUAREA TRIBUNALULUI Guvernul a formulat mai multe obiecții în ceea ce privește admisibilitatea cererii. Cu toate acestea, Curtea va examina propria moțiunea statutului de victimă al reclamantului ca o chestiune care se referă la jurisdicția sa (a se vedea Buzadji c. Republica Moldova) [GC], nr. 23755/07, § 70, 5 iulie 2016]. Curtea constată că acuzațiile reclamantului se referă la presupusul impact negativ asupra drepturilor de pensie care rezultă din includerea alocației de călătorie în salariul angajaților de stat eligibili. În consecință, argumentele ei pot fi înțelese ca plângând de un aspect anume al reformei legislative din 2009 care se presupune că au creat inegalități între angajații de stat cu egalități de calificări, deoarece suma pensiei lor ar diferi în funcție de plata sau nu a alocației de călătorie în timpul angajaților.

Curtea observă că reclamantul încă a fost angajat atunci când a introdus procedurile de discriminare împotriva angajatorului. În examinarea cererii reclamantului, instanțele interne nu au abordat în mod specific natura prospectivă a acuzațiilor sale că, în viitor, ea va primi o pensie mai mică din cauza includerii alocației de călătorie în salariul angajaților eligibili cu calificări egale ca ale ei. Se remarcă că, începând cu 2018, momentul ultimelor schimburi între părți, reclamantul a fost de vârstă pensionabilă și a îndeplinit cerința legală privind numărul de ani de muncă. Cu toate acestea, reclamantul nu a informat Curtea că s-a retras. Nici ea nu a susținut și nu a prezentat nici o dovadă că suma pensiei sale a fost mai mică față de cea a fostlor colegi care au primit alocația de călătorie în timpul utilizării.

În consecință, și având în vedere principiile generale referitoare la statutul de „victim” al reclamantului în sensul articolului 34 din convenție (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, §§ 96 și 101, ECHR 2014), Curtea consideră că reclamantul nu a demonstrat că a fost o „victima” a presupuselor încălcări în ceea ce privește drepturile ei de pensie. (a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 21664/16 Sonja ANGJELKOVIKJ against North Macedonia The European Court of Human Rights, sitting on 16 December 2021 as a Committee composed of: Mārtiņš Mits, President, Jovan Ilievski, Ivana Jelić, judges, and Martina Keller, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 21664/16) against the Republic of North Macedonia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 13 April 2016 by a Macedonian/citizen of the Republic of North Macedonia, Ms Sonja Angjelkovikj, who was born in 1953 and lives in Skopje (“the applicant”) who was represented by Mr Z. Hadji-Zafirov, a lawyer practising in Skopje; the decision to give notice of the complaints concerning the alleged discrimination suffered by the applicant, on the grounds of her residence, in the enjoyment of her pension rights (Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention and Article 1 of Protocol No. 1) to the Government of North Macedonia (“the Government”), represented by their Agent, Mrs D. Djonova, and to declare inadmissible the remainder of the application; the parties observation; Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The case mainly concerns the alleged violation of Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention regarding discrimination in the enjoyment of the applicant’s pension rights, on account of the inclusion in the salary package of her eligible colleagues of a work-related allowance for travel between the place of residence and the workplace. She also complained under Article 1 of Protocol No.1.

THE COURT’S ASSESSMENT

4. The Government raised several objections as regards the admissibility of the application. The Court, however, will examine of its own motion the applicant’s victim status as a matter which goes to its jurisdiction (see Buzadji v. the Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, § 70, 5 July 2016).