CASE OF ROMANOV AND OTHERS v. UKRAINE

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA DE ROMANOV ȘI ALȚII v. UKRAINE (Aplicații nos. 5159/21 și altele 2 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 24 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Romanov și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov, președinte, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 3 februarie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de durata excesivă a procedurilor penale și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. În cererea nr. 22453/21, reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau în principal că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerințele privind „tempul motivabil” și că nu aveau niciun remediu eficace în acest sens. „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că plângerile formulate de reclamant în cererea nr. 12761/21 privind lungimea unui alt set al procedurii penale pe care erau în așteptare între 12 martie 2009 și 29 octombrie 2014 trebuie respinse deoarece reclamantul nu a respectat termenul de șase luni în temeiul articolului 35 § 1 din convenție. În ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și cu referire la următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților relevante și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000 VII). În cazul principal al Nechay c. Ucraina, nr. 15360/10, 1 iulie 2021, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii, astfel cum se indică în tabelul adăugat, a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional”. 11. Curtea constată în continuare că reclamanții nu au avut la dispoziția lor o soluție eficace în ceea ce privește aceste plângeri. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABILIZATE-LAW 13. În cererea nr. 22453/21, reclamantul a formulat, de asemenea, plângeri în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția, în conformitate cu binele relevante. Hotărârea Curții (a se vedea tabelul adăugat). Prezenta plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe orice alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale în Ivanov v. Ucraina, nr. 1507/02, §§ 90-97, 7 decembrie 2006 și Nikiforenko v. Ucraina, nr. 14613/03, § 59, 18 februarie 2010. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Bevz c. Ucraina, nr. 7307/05, § 52, 18 iunie 2009), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 16. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. reclamațiile formulate de reclamant în cererea nr. 12761/21, privind procedura între 12 martie 2009 și 29 octombrie 2014, inadmisibilă; Declarații plângerile privind durata excesivă a procedurilor penale, astfel cum se descrie în tabelul adăugat, lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern și a celorlalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibile; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenția privind durata excesivă a procedurilor penale, astfel cum se descrie în tabelul adăugat, și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern; deține că a existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția în ceea ce privește reclamantul în cererea nr. 22453/21; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 24 februarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor penale și lipsa oricărei soluții eficace în dreptul intern) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de jurisdicție Alte plângeri în jurisprudență bine stabilită Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] 5159/21 09/01/2021 Yuriy Valeriyovych ROMANOV 1972 Sobyna Pavlo Mykolayovych Okhtyrka 08/05/2014 în așteptare Mai mult de 7 ani și 8 luni și 5 zile 1 nivel de jurisdicție 3.000 12761/21 01/03/2021 Igor Semenovych LOBODIN 1961 28/09/2011 04/12/2020 9 ani și 2 luni și 7 zile 1 nivel de competență 3.600 22453/21 17/04/2021 Olena Oleksiyiivna DOVGOPOLA 1976 14/02/2006 în așteptare Mai mult de 15 ani și 11 luni 2 niveluri de competență Prot. 4 Art. 2 (1) - lungimea excesivă a obligației de a nu abscond - reclamantul a fost obligat să nu abscond de la 17 februarie 2006 la 23 luni Decembrie 2020, timp de mai mult de 14 ani și 10 luni. 8,600 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.

FIFTH SECTION

CASE OF

ROMANOV AND OTHERS v. UKRAINE

(Applications nos. 5159/21 and 2 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

24 February 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Romanov and Others v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lətif Hüseynov,

President,

Lado Chanturia,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 3 February 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the

Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained about the excessive length of criminal proceedings and the lack of any effective remedy in domestic law. In application no.

22453/21 the applicant also raised other complaints under the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

6.

The applicants complained principally that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that they had no effective remedy in this connection. They relied on Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention, which read as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

7.

After examining all the material submitted to it, the Court considers that the complaints raised by the applicant in application no. 12761/21 concerning the length of another set of the criminal proceedings which had been pending between 12 March 2009 and 29

October 2014 must be dismissed as the applicant failed to comply with the six-month time-limit under Article 35 § 1 of the Convention.

8.

As regards the other complaints raised under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention, the Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see, among many other authorities,

Pélissier and Sassi v.

France

[GC], no.

25444/94, §

67, ECHR

1999

‑

II, and

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, §

43, ECHR

2000

‑

VII).

9.

In the leading case of

Nechay v. Ukraine,

no. 15360/10, 1 July 2021 the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings, as indicated in the appended table, was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

11.

The Court further notes that the applicants did not have at their disposal an effective remedy in respect of these complaints.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 and of Article 13 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

13.

In application no.

22453/21 the applicant also raised complaints under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention in line with the relevant well

‑

established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in

Ivanov v. Ukraine,

no. 15007/02, §§ 90-97, 7 December 2006 and

Nikiforenko v. Ukraine,

no. 14613/03, § 59, 18 February 2010.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Bevz v. Ukraine,

no. 7307/05, § 52, 18 June 2009), the Court finds it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints raised by the applicant in application no.

12761/21, concerning the proceedings between 12 March 2009 and 29

October 2014, inadmissible;

Declares

the complaints concerning the excessive length of criminal proceedings, as described in the appended table, the lack of any effective remedy in domestic law and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention concerning the excessive length of criminal proceedings, as described in the appended table, and the lack of any effective remedy in domestic law;

Holds

that there has been a violation of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention in respect of the applicant in application no.

22453/21;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 24 February 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Lətif Hüseynov

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention

(excessive length of criminal proceedings and lack of any effective remedy in domestic law)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Start of proceedings

End of proceedings

Total length

Levels of jurisdiction

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage

per applicant

(in euros)

[1]

5159/21

09/01/2021

Yuriy Valeriyovych ROMANOV

1972

Sobyna Pavlo Mykolayovych

Okhtyrka

08/05/2014

pending

More than 7

years and 8

months and 5 days

1 level of jurisdiction

3,000

12761/21

01/03/2021

Igor Semenovych LOBODIN

1961

28/09/2011

04/12/2020

9 years and 2

months and 7 days

1 level of jurisdiction

3,600

22453/21

17/04/2021

Olena Oleksiyivna DOVGOPOLA

1976

14/02/2006

pending

More than 15

years and 11 months

2 levels of jurisdiction

Prot. 4 Art. 2 (1) - excessive length of obligation not to abscond

- the applicant was under obligation not to abscond from 17

February 2006 to 23

December 2020, for more than 14 years and

10 months.

8,600

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.