SOEREL v. THE NETHERLANDS

Publicat la 4 aprilie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 55021/19 Dino SOEREL împotriva Țărilor de Jos depusă la 16 octombrie 2019 comunicată la 17 martie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa lipsa unei perspective reale de eliberare a reclamantului din sentința sa de încarcerare de viață. Această sentință a fost impusă de Curtea de Apel din Amsterdam în 2017, care l-a considerat vinovat, printre altele, de , fiind co-perpetator al solicitării intenționate a două crime și a participării la o organizație a căror scop era să comită crime, și anume crimă. În argumentul său privind impunerea pedepsei, Curtea de Apel a luat în considerare, printre altele , intrarea în vigoare la 1 martie 2017 a decretului Comitetului consultativ pentru închisoare ( Besluit Adviescollege Levenslanggestraften, potrivit căreia dreptul olandez prevede acum un mecanism de reexaminare compatibil cu standardele elaborate în jurisprudența Curții și pe baza căruia s-ar putea reduce condamnarea la viață, în cazurile corespunzătoare, astfel încât impunerea unei astfel de condamnații asupra reclamantului să nu poată fi afirmată că este contrar articolului 3 din convenție. Pedeapsa de viață a reclamantului a devenit finală prin hotărârea Curții Supreme din 23 aprilie 2019. Reclamantul, în esență, susține că actuala legislație și practică olandeză încă nu respectă standardele Convenției, făcând pedeapsa de viață de jure și de facto irreductibilă, în contradicție cu art. 3 din Convenție. În special, criteriile și condițiile de revizuire stabilite în dreptul intern au un grad suficient de claritate și certitudine, permițând reclamantului să știe, la începutul propoziției sale, ce trebuie să facă pentru a fi eliberat și în ce condiții va avea loc o revizuire a propoziției sale (a se vedea Vinter și alții v. Regatul Unit [GC], nr. 66069/09 și altele 2, ECHR 2013, §§ 119-122; Murray v. Țările de Jos [GC], nr. 10511/10, §§ 99-104, 26 aprilie 2016; și Hutchinson v. Regatul Unit [GC], nr. 57592/08, §§ 42-45, 17 ianuarie 2017)? Guvernul este solicitat (1) să indice modul în care s-a dezvoltat practica revizuirii condamnărilor pe viață de la intrarea în vigoare a decretului Comitetului consultativ Prizonier pe viață și (2) să furnizeze o imagine generală a recentei jurisprudențe interne cu privire la această practică.

Published on 4 April 2022

FOURTH SECTION

Application no. 55021/19

Dino SOEREL

against the Netherlands

lodged on 16 October 2019

communicated on 17 March 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged lack of any genuine prospect of the applicant’s release from his life-imprisonment sentence. That sentence was imposed on him by the Amsterdam Court of Appeal in 2017, which found him guilty of,

inter alia

, being a co-perpetrator of the intentional soliciting of two murders and of participation in an organisation whose purpose it was to commit crimes, namely murder.

In its reasoning on the imposition of the penalty, the Court of Appeal considered, having regard,

inter alia

, to the entry into force on 1

March 2017 of the Decree Advisory Committee Life-Sentenced Prisoners (

Besluit Adviescollege Levenslanggestraften

),

that Dutch law now provided for a review mechanism which was compatible with the standards developed in the Court’s case-law and on the basis of which life sentences could, in appropriate cases, be reduced, thus that the imposition of such a sentence on the applicant could not be said to be contrary to Article 3 of the Convention.

The applicant’s life sentence became final by judgment of the Supreme Court of 23 April 2019.

The applicant, in essence, alleges that current Dutch legislation and practice still do not meet the Convention standards, making his life sentence

de jure

and

de facto

irreducible, contrary to Article 3 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Is the applicant’s life sentence compatible with Article 3 of the Convention? In particular, do the criteria and conditions for review laid down in domestic law have a sufficient degree of clarity and certainty, enabling the applicant to know, at the outset of his sentence, what he must do to be considered for release, and under what conditions a review of his sentence will take place (see

Vinter and Others v. the United Kingdom

[GC], nos.

66069/09 and 2 others, ECHR 2013, §§ 119-122;

Murray v.

the

Netherlands

[GC], no.

10511/10, §§ 99-104, 26 April 2016; and

Hutchinson v. the United Kingdom

[GC], no. 57592/08, §§ 42-45, 17 January 2017)?

2.

The Government are requested (1) to indicate how the practice of the review of life sentences has developed since the entry into force of the Decree Advisory Committee Life

‑

Sentenced Prisoners, and (2) to provide an overview of recent domestic case-law regarding that practice.