3ra-82/24 — Cu privire la anularea ordinului de sanctionare, restabilirea în functia detinută anterior.

La data de 04 aprilie 2022, Vasile Godorogea și Cristian Malițev, prin intermediul reprezentantului, avocatul Liliana Leancă au înaintat acțiune de contencios administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în continuare MAI), Inspectoratului General al Poliției (în continuare IGP) și Inspectoratului Național de Securitate Publică (în continuare INSP) solicitând: - anularea ordinului nr. 28 ef. din 04 martie 2022 prin care reclamanții Vasile Godorogea și Cristian Malițev au fost sancționați disciplinar cu concediere din funcția publică cu statut special din cadrul MAI; - obligarea Ministerului Afacerilor Interne RM, Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratului Național de Securitate Publică în mod solidar, să emită actul administrativ cu privire la restabilirea reclamanților Vasile Godorogea și Cristian Malițev în funcția anterior ocupată și anume: Vasile Godorogea în calitate de inspector superior al Secției patrulare Chișinău a Direcției Patrulare Centru a Inspectoratului Național de Securitate Publică a Inspectoratului General al Poliției a Ministerului Afacerilor Interne, iar Cristian Malițev în calitate de subofițer superior al Secției patrulare Chișinău a Direcției patrulare Centru a Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne RM; - obligarea Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratului Național de Securitate Publică să emită actul administrativ cu privire la achitarea în beneficiul reclamanților Vasile Godorogea și Cristian Malițev a prejudiciului material cauzat acestora prin privarea ilegală de dreptul de a munci și încasarea penalităților pentru fiecare zi de întârziere, pentru toată perioada absenței forțate de la muncă, până la data restabilirii în funcția anterior ocupată; - obligarea Ministerului Afacerilor Interne RM să emită actul administrativ cu privire la compensarea prejudiciului moral în sumă a câte 50 000 (cincizeci mii) lei în beneficiul reclamanților Vasile Godorogea și Cristian Malițev, pentru aplicarea ilegală a sancțiunilor disciplinare cu concedierea din funcția publică cu statut special; - încasarea din contul copârâților cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au invocat că, au fost sancționați disciplinar prin ordinul MAI nr. 28 ef. din 04 martie 2022, fiind concediați din funcțiile publice cu statut special, cu plata compensațiilor pentru concediile neutilizate și, după caz, cu reținerea costului echipamentului. Această sancțiune a fost emisă pe temeiul anchetei de serviciu efectuate la 20 ianuarie 2022 de către Serviciul protecție internă și anticorupție (SPIA) al Ministerului Afacerilor Interne, ca urmare a unui incident petrecut la 19 ianuarie 2022. În acea zi, reclamanții au fost reținuți de SPIA împreună cu Procuratura 2 municipiului Chișinău în cadrul cauzei penale nr. 2022550001, privind presupuse acte de corupție și utilizarea unui permis de conducere considerat fals.

Reclamanții au arătat că sancțiunea aplicată a fost ilegală, întrucât a fost emisă în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ceea ce în niciun caz nu putea constitui temei legal pentru concedierea disciplinară. Ei au evidențiat că, potrivit legislației în vigoare, singura măsură aplicabilă în astfel de situații era suspendarea provizorie din funcție, conform art. 200 alin. (3) Cod procedură penală, care poate fi dispusă de administrația instituției la demersul procurorului și este supusă controlului judecătorului de instrucție.

Reclamanții au mai notat că procedura administrativă a fost afectată de nereguli grave, întrucât ordinul de sancționare a fost emis cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 60 Cod administrativ. De asemenea, suspendarea procedurii administrative nu le-a fost comunicată, încălcându-se astfel obligația instituției de a informa persoana vizată, conform prevederilor legale.

În plus, reclamanții au subliniat că sancțiunea aplicată a fost disproporționată și excesivă, contrar principiului proporționalității între fapta presupusă și măsura disciplinară, constituind, de fapt, un pretext pentru înlăturarea lor nejustificată din funcții. Aplicarea ordinului MAI a fost realizată contrar normelor procedurale și substanțiale, ceea ce a afectat grav drepturile și garanțiile lor legale prevăzute pentru funcționarii publici cu statut special, inclusiv dreptul la muncă și protecția împotriva concedierii nejustificate.

Reclamanții au menționat că, în urma concedierii, au suferit prejudicii morale și psihice considerabile, inclusiv anxietate, stres continuu, demoralizare, afectare spirituală și emoțională, dificultăți în depășirea obstacolelor cotidiene și oboseală accentuată. Respectiv, au solicitat repararea prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei pentru fiecare dintre ei.

În concluzie, reclamanții au considerat că sancțiunea disciplinară aplicată de MAI a fost ilegală, fiind emisă fără temei juridic, cu încălcarea procedurilor legale și a drepturilor lor fundamentale, iar concedierea lor trebuia anulată și înlocuită cu măsura legală corespunzătoare.

La data de 06 decembrie 2022, reprezentantul Inspectoratului General al Poliției și a Insepctoratului Național de Securitate Publică a depus cerere de apel împotriva hotărârii instanței de fond, prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 noiembrie 2022, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, hotărârea instanței de fond a fost adoptată cu aprecierea eronată a probelor administrate și cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța inferioară a depășit limitele controlului judecătoresc asupra exercitării dreptului discreționar al autorității publice, substituindu-se acesteia în aprecierea oportunității sancțiunii disciplinare aplicate.

Instanța de apel a constatat că procedura de cercetare disciplinară a fost inițiată în mod legal de către Serviciul protecție internă și anticorupție al Ministerului Afacerilor Interne, în baza informațiilor privind posibilele abateri 4 disciplinare, iar ancheta de serviciu a fost desfășurată cu respectarea cadrului normativ aplicabil. Abaterea disciplinară a fost considerată constatată la data aprobării concluziei anchetei, respectiv la 18 februarie 2022, iar ordinul de sancționare a fost emis în termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege, motiv pentru care critica privind încălcarea termenelor procedurale a fost apreciată ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că reclamanților li s-a oferit posibilitatea reală și efectivă de a-și exercita dreptul la apărare în cadrul procedurii administrative, aceștia fiind audiați în calitate de participanți la procedură. Refuzul reclamanților de a formula explicații sau de a face declarații, invocând existența unei cauze penale pendinte, a fost calificat drept un drept procesual exercitat de aceștia, care însă nu putea fi imputat autorității publice și nu putea genera consecințe juridice asupra legalității actului administrativ emis.

Analizând probatoriul administrat, instanța de apel a constatat că din ansamblul probelor a rezultat cu certitudine săvârșirea de către reclamanți a unor abateri disciplinare grave, constând în neinformarea dispeceratului, neîndeplinirea procedurilor legale privind constatarea și documentarea unui caz de utilizare a unui permis de conducere presupus a fi fals, precum și tolerarea și nedenunțarea actelor de corupție care le-au devenit cunoscute. Aceste fapte au fost apreciate ca fiind incompatibile cu exigențele funcției publice cu statut special și cu normele de conduită profesională aplicabile.

Instanța de apel a reținut că răspunderea disciplinară este autonomă față de răspunderea penală, iar aplicarea sancțiunii disciplinare nu a fost condiționată de existența unei hotărâri penale definitive, întrucât sancțiunea nu a fost aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci pentru încălcări disciplinare distincte, constatate și probate în cadrul procedurii administrative.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de apel a constatat că autoritatea publică a ținut cont de natura și gravitatea faptelor comise, de funcția exercitată de reclamanți, de impactul negativ al acțiunilor acestora asupra imaginii și prestigiului instituției, precum și de exigențele de integritate impuse funcționarilor publici cu statut special. În aceste condiții, sancțiunea disciplinară aplicată sub forma concedierii a fost apreciată ca fiind proporțională și adecvată scopului urmărit.

Instanța de apel a reținut că ordinul de sancționare disciplinară a fost motivat corespunzător atât în fapt, cât și în drept, fiind indicate în mod clar faptele reținute, normele legale încălcate, probele avute în vedere și rațiunea aplicării sancțiunii, în conformitate cu cerințele legale privind forma și conținutul actului administrativ individual.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea competenței, procedurii și normelor de drept material aplicabile, iar acțiunea în contencios administrativ a reclamanților a fost neîntemeiată și pasibilă de respingere.

Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs de către Godorogea Vasile și Malițev Cristian, care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu menținerea hotărârii instanţei de fond.

În acest sens, Godorogea Vasile și Malițev Cristian au reiterat argumentele expuse în cadrul examinării fondului cauzei și au solicitat casarea deciziei recurate cu menținerea hotărârii instanței de fond.

Astfel, recurenții au menționat că, în lipsa unei sentințe penale definitive și irevocabile pronunțate în privința lor, Ministerul Afacerilor Interne nu dispunea de un temei juridic pentru aplicarea sancțiunii disciplinare sub forma concedierii din funcția publică cu statut special.

În opinia recurenților, în atare circumstanțe, singura măsură legal admisibilă care putea fi aplicată față de reclamanți era suspendarea provizorie din funcție, măsură ce, potrivit art. 200 alin. (3) din Codul de procedură penală, se dispune de administrația instituției în care activează învinuitul sau inculpatul, în condițiile legii, la demersul procurorului care conduce sau, după caz, efectuează urmărirea penală. Totodată, recurenții au arătat că hotărârea administrației instituției privind suspendarea din funcție este supusă controlului judecătoresc al judecătorului de instrucție.

La data de 29 august 2024, intimatul Inspectoratul General al Poliției, reprezentat de Gadiac Alexandra a depus referință prin care a solicitat să fie declarat inadmisibil recursul, iar în caz că cererea de recurs va trece testul de admisibilitate să fie respinsă ca neîntemeiată.

Art. 47 alin. (3) din Codul administrativ stabilește că: „Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „Notificările şi comunicările către participanţii la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură.”

Art. 98 alin. (1) din Codul administrativ reglementează că: „Dacă în cadrul procedurii administrative un participant este reprezentat, conform art.45, de către un reprezentant legal, notificările se adresează acestuia.”

Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ statuează următoarele: „Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poşta electronică se efectuează dacă adresa poştală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poştă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poştală.”

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „Hotărârile curţii de apel ca instanţa de fond, precum şi deciziile instanţei de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 din Codul administrativ reglementează următoarele: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ stabilește că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.”

Art. 246 alin. (1) şi (2) lit. d) din Codul administrativ reglementează că: „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele 7 şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1).”

Art. 22 alin. (1), (3), (4) lit.c) şi alin. (5) din Codul civil statuează că: „Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. Notificarea produce efecte din momentul când ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întârziat. Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, când poate fi accesată de către destinatar. Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întâi”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține, că termenul de declarare a recursului este un termen de procedură imperativ, astfel încât nerespectarea acestuia atrage decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, fără a iniția o abordare a recursului în fond. Impunerea unui termen de valorificare a căii de atac are drept ca scop disciplinarea justițiabililor și garantarea securității raporturilor juridice. Decăderea din dreptul de acces la justiție la Curtea Supremă de Justiție constituie, de asemenea, un factor, de securitate juridică conținută în regula de două luni de la notificarea deciziei motivate, care împiedică o permanentă repunere în discuție a soluțiilor irevocabile pronunțate de instanțele de judecată.

În acest context, este de menționat, că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114.

Astfel, notificarea deciziei instanței de apel participanților la proces are drept scop comunicarea adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor textului cuprins în actul de procedură.

Din materialele dosarului rezultă că decizia motivată a instanţei de apel a fost expediată avocatului Liliana Leancă, care apără interesele lui Godorogea Vasile și Malițev Cristian, prin intermediul poştei electronice la adresa liliana_leanca@mail.ru, la 05 ianuarie 2024. (f.d. 187)

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie evidențiază, că adresa liliana_leanca@mail.ru este poşta electronică gestionată de avocatul Liliana Leancă, or, aceasta este indicată în mandatul avocațional seria MA nr. 1538063 din 29 martie 2022. 8

Tot această adresă electronică a fost utilizată de către instanţa de apel la expedierea citației şi a apelului motivat. (f.d.149,151)

Instanța de recurs reiterează, că art. 96, alin. (1) din Codul administrativ, reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor judecătorești. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc.

Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

În lipsa acestor mențiuni și prin anexarea extrasurilor de pe portalul poștei electronice a instanței de apel, care atestă că avocatului Liliana Leancă, care apără interesele lui Godorogea Vasile și Malițev Cristian, i-a fost notificată decizia instanței de apel, se demonstrează incontestabil faptul că decizia motivată a fost adusă la cunoștință recurenţilor, prin intermediul avocatului și această modalitate de notificare a actului judecătoresc emis, se încadrează în rigorile art. 96, alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, instanța de recurs menționează, că Curtea de Apel Chișinău a asigurat notificarea copiei deciziei lui Godorogea Vasile și Malițev Cristian, deci, acțiunile instanței de apel cu privire la expedierea acesteia, corespund întru totul exigențelor legale.

Prin urmare, termenul de depunere a recursului începe să curgă imediat din ziua următoare aducerii la cunoștință a deciziei motivate a instanței de apel şi anume din data de 06 ianuarie 2024, iar ultima zi fiind data de 06 martie 2024, ora 24:00, zi de miercuri.

Însă, recursul a fost depus abia la 25 martie 2024 (f.d.201), contrar prevederilor art. 245 din Codul administrativ, ceea ce denotă că recursul a fost depus peste termenul de două luni de la data notificării deciziei motivate a instanţei de apel.

Astfel, în consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246, alin. (2) lit. d) din Codul administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

Completul de judecată reţine că, deşi, Godorogea Vasile și Malițev Cristian au depus recurs nemotivat la 28 decembrie 2023, acesta nu poate produce efecte juridice în sensul considerării că termenul legal a fost respectat. 9

În acest sens este de menţionat că recursul presupune nu doar manifestarea formală a intenției de a exercita calea de atac, ci și prezentarea motivelor de nelegalitate pe care aceasta se întemeiază, iar în lipsa deciziei motivate, Godorogea Vasile și Malițev Cristian nu dispunea de elementele necesare pentru a formula critici concrete și individualizate asupra deciziei instanței de apel.

Prin urmare, recursul nemotivat depus anterior comunicării deciziei motivate nu poate substitui cerința legală de depunere a recursului motivat în termenul prevăzut de lege. Deci, depunerea unui recurs nemotivat înainte de comunicarea deciziei motivate nu întrerupe și nu suspendă cursul termenului legal de 2 luni prevăzut pentru declararea recursului și nu poate fi considerată o exercitare valabilă a căii de atac.

Astfel, chiar dacă recurenții au depus un recurs nemotivat înainte de începerea curgerii termenului de contestare, aceștia aveau obligația de a prezenta motivarea recursului în interiorul termenului legal de 2 luni calculat de la data comunicării deciziei motivate.

Cu atât mai mult că la 05 decembrie 2023 Malițev Cristian a depus cerere prin care a solicitat acordarea dreptului de a lua cunoştinţă cu materialele dosarului. ( f.d. 182)

La data de 15 ianuarie 2024, în interiorul termenului de contestare, Malițev Cristian personal a luat cunoștință de materialele cauzei inclusiv cu decizia motivată a instanţei de apel, în a zecea zi de la începutul curgerii termenului de contestare, deci, a avut posibilitatea de a depune cererea de recurs în termen.

Mai mult ca atât, decizia motivată a instanţei de apel a fost publicată pe Portalul Naţional al Instanţelor de Judecată la 03 ianuarie 2024, astfel, recurenții fiind interesați de soarta dosarului inițiat a cererea acestora, urmau să urmărească parcursul dosarului.

În aceste circumstanţe şi dat fiind faptul lipsei depunerii recursului motivat în termenul legal, calculat de la data notificării deciziei motivate, completul de judecată constată că recursul a fost declarat peste termen.

În context completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează, că prin prisma art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanţi.

Godorogea Vasile și Malițev Cristian au neglijat obligația de a se conforma prevederilor legale, adică de a prezenta recursul în termen de două luni la data notificării deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău.

Actele cauzei, denotă faptul că recurenții, deşi au avut suficient timp, nu au depus diligență şi nu au prezentat recursul în termen şi anume până la 06 martie 2024, depunând recursul motivat târziu la 25 martie 2024.

Completul de judecată menționează că potrivit jurisprudenței Curţii Europene, participanții procesului de judecată urmează să-şi asume un rol 10 activ, urmărind cu diligență derularea procesului său şi să dispună cu bună- credință de drepturile sale procedurale.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din Codul administrativ este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de declarare a recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurenţilor şi a reprezentantului acesteia avocatului Liliana Leancă, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.

Aici, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie evidențiază că, prin prisma art. 47, alin. (3) din Codul administrativ, culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat, deci, recurenții Godorogea Vasile și Malițev Cristian nu pot invoca îngrădirea dreptului de acces la justiție, or, avocatul Liliana Leancă, recepționând dispozitivul deciziei instanţei de apel urma să se asigure că va contesta decizia în termen, situație care la caz nu se atestă.

La acest aspect instanţa de recurs tine să evidențieze că partea care a ales să fie reprezentată de avocat își asumă consecințele juridice ale actelor și omisiunilor acestuia în cadrul raportului de reprezentare. Deci, culpa avocatului în gestionarea termenelor sau în informarea clientului nu poate fi disociată de situația juridică a părții reprezentate, fiind considerată, sub aspect procesual, culpa părții însăși.

Astfel, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Astfel, soluția de declarare a recursului depus de Godorogea Vasile și Malițev Cristian ca fiind inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice. 11

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Godorogea Vasile și Malițev Cristian inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 245, art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Godorogea Vasile și Malițev Cristian. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 12