2ra-83/25 — Încasarea pensiei de întretinere

La 12 octombrie 2023, Eugenia Mirca s-a adresat în instanță cu cerere de chemare în judecată (care a fost concretizată la 26 decembrie 2023, f.d. 31- 35) către Alexandru Mirca, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Rîșcani privind determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreţinere fostei soţii până la atingerea copilului vârstei de trei ani şi a cheltuielilor judiciare (f. d. 2-4).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Eugenia Mirca a indicat că în perioada 20 mai 2021 - 14 august 2023 a fost în relații de căsătorie cu pârâtul Alexandru Mirca. În căsătorie s-a născut un copil minor, XXXX a.n.XXXX.

Reclamanta a menționat că pârâtul nu-şi onorează obligaţiile de părinte. Ultimul nu are un loc stabil de lucru în țară, periodic pleacă peste hotarele țării, unde câştigă venituri însă, exact cât câștigă nu cunoaște, din care motiv a solicitat încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor în mărime de 5000 lei.

Totodată, reclamanta a solicitat încasarea pensiei de întreţinere în temeiul art. 83 din Codul familiei pentru perioada îngrijirii copilului până la vârsta de 3 ani, în mărime de 2000 de lei din motiv că îi este greu să câștige existenţa fiind fără ajutorul soțului şi a tatălui copilului.

În drept, reclamanta Eugenia Mirca, și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 74, 75 alin.(1), art. 76 alin.(1), 83, 94, 96 din Codul familiei.

Prin hotărârea din 01 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a dispus încasarea de la Alexandru Mirca, în beneficiul Eugeniei Mirca, a pensiei de întreținere în mărime fixă în sumă de 2500 lei pentru întreținerea fiicei minore, începând cu 12 octombrie 2023 până la atingerea majoratului de către copil. S-a încasat de la Alexandru Mirca în beneficiul Eugeniei Mirca pensie în mărime de 1000 lei pentru întreținerea Eugeniei Mirca, până la atingerea de către copil vârstei de trei ani, începând cu data de 12 octombrie 2023. S-a stabilit domiciliul copilului minor XXXX XXXX, cu mama acesteia Eugenia Mirca. S-a încasat din contul lui Alexandru Mirca în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 1260 lei. S-a încasat din contul lui Alexandru Mirca în beneficiul lui Eugenia Mirca cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 3600 lei, cât și taxa de stat achitată de reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 100, iar în total suma de 3700 lei. În rest, pretențiile reclamantei au fost respinse, ca fiind neîntemeiate (f. d. 66, 74-75).

La 5 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice, Eugenia Mirca, reprezentată de avocatul stagiar Andrei Madan a declarat apel nemotivat (f. d. 58-59), împotriva hotărârii din 1 aprilie 2024 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, iar la 28 mai 2024, prin intermediul poștei electronice a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea parţială a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea (f. d. 88-95).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menţionat că cerința reclamantei cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor XXX XXXX în mărime de 2 500 de lei, este una rațională şi proporțională cheltuielilor pentru întreținerea copilului, suma respectivă având drept scop asigurarea unui nivel de trai decent pentru copil și condiții adecvate pentru educația şi dezvoltarea acesteia.

Instanţa de apel, reieșind din faptul că copilul minor se află în grija și la întreținerea intimatei Eugenia Mirca, iar între părți nu există nici-un acord privind întreținerea copilului minor a considerat că instanța de fond întemeiat a stabilit încasarea pensiei de întreținere a copilului în mărime de 2 500 de lei lunar or, sarcina de întreținere a copilului le revine ambilor părinți.

Instanța de apel, a punctat cu referire la cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor, informaţia Biroului Național de Statistică, pentru orașele mari, privind minimul de existență pentru copiii în vârstă de 1-6 ani în medie pentru anul 2023 constituie suma de 2677,00 lei, sumă la care trebuie să contribuie ambii părinți.

Instanţa de apel a menţionat că la adoptarea soluţiei, instanţa de fond a ținut cont de faptul că minimul de existență nu acoperă toate cheltuielile necesare pentru dezvoltarea unui copil.

De asemenea, instanța de apel relevă că, deși plata pensiei alimentare este destinată pentru a satisface în primul rând nevoile alimentare ale copilului, obligația legală de întreținere a copilului este mult mai complexă decât o simplă îndatorire alimentară, pentru că are menirea de a procura celui îndreptățit resursele necesare împlinirii și a altor trebuințe, precum cele privind asigurarea unei locuințe, a tratamentelor medicale (lunare), iar încasarea pensiei de întreținere într-o sumă mai mică va leza substanțial interesele copiilor minori, ori în orice situația drepturile copilului prevalează (art. 3, alin. (1) al Convenției internaționale cu privire la drepturile copilului).

Colegiul a remarcat că alegațiile apelantului Alexandru Mirca precum că suma de 2500 lei pentru întreținerea copilului minor este exagerată, nu pot fi reținute or, acesta, asumându-și obligațiile de părinte, urmează să dea dovadă de voință corespunzătoare întru asigurarea unei creșteri și dezvoltări 3 normale a copilului său propriu, asigurându-i condiții de trai decente, or întreținerea copiilor minori de către părinți reprezintă o obligație aflată în corelație cu interesul superior al copilului.

Cu referire la argumentul ce ţine de faptul că reclamanta-apelantă nu necesită un sprijin material, instanţa de apel, a evidențiat că indemnizația lunară al reclamantei în mărime de 1 000 de lei este mai mică decât minimul de existență mediu, pentru femeia în vârsta aptă de muncă, oraș, anul 2024 care constituie (6228,5 lei). În plus, reclamanta-apelantă suportă pentru întreținerea copilului minor mai multe cheltuieli dintre care fac parte cheltuielile de alimentație, îmbrăcăminte, încălțăminte, la fel suportă și cheltuielile pentru serviciile comunale.

Reieșind din aceste considerente, instanța de apel a reţinut că a fost întemeiat stabilit de către prima instanţa că Eugenia Mirca necesită sprijin material din partea fostului soț și a dispus încasarea pensiei de întreținere în mărime de 1000 lei.

Recurenta a reiterat argumentul invocat în cererea de apel, și anume faptul că minora a fost diagnosticată cu o problemă de sănătate, iar mama este nevoită să își ia concediu fără plată pentru a avea grijă de acesta, fiind internată în spital. Din aceste motive, salariul mamei este diminuat.

Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 28 ianuarie 2025, la adresa electronică a reprezentantului recurentei, avocatului stagiar Andrei Madan, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 137), iar cererea de recurs a fost depusă la 13 februarie 2025 (f. d. 142- 147).

La 16 iunie 2025, în adresa lui Alexandru Mirca a fost expediată copia recursului declarat de Eugenia Mirca, cu înştiinţarea despre posibilitatea depunerii referinţei timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 167).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Alexandru Mirca nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel. 5

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Verificând motivele de casare, invocate în recurs de Eugenia Mirca, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de fond şi instanța de apel și nu relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul declarat de Eugenia Mirca, conține obiecții de fapt şi de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a 6 circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia hotărârea instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu soluția instanței inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară.

Din punct de vedere jurisprudențial, noțiunea de „hotărâre arbitrară” trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între faptele litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o hotărâre este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de drept sau de fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut să o comită și care are potențialul de a compromite echitatea procesului.

Aplicând aceste repere la cauza dedusă judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție 7 reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Eugenia Mirca, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Eugenia Mirca, împotriva deciziei din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8