2ra-282/26 — Încasarea pensiei de intretinere pentru copilul minor

La 01 noiembrie 2022, Tatiana Tocarciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Tocarciuc cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 29 august 2015 a încheiat căsătoria cu Andrei Tocarciuc, iar din această căsătorie, la 27 septembrie 2016, s- a născut fiica minoră xxxx.

A menționat că la 23 august 2022 căsătoria dintre părți a fost desfăcută, întrucât pârâtul și-a întemeiat o altă familie în perioada în care se afla la muncă peste hotarele Republicii Moldova. La momentul desfacerii căsătoriei, pârâtul și-a asumat obligația de a achita benevol pensia de întreținere pentru fiica minoră în cuantum de 300 euro lunar, până la atingerea majoratului de către aceasta, obligație consemnată printr-o recipisă semnată de pârât, prin care acesta s-a angajat să efectueze plata până la data de 15 a fiecărei luni. Ulterior, pârâtul i-a comunicat că nu mai dorește să efectueze transferurile benevole ale pensiei de întreținere pe cardul bancar și intenționează să reglementeze această obligație prin intermediul autorităților competente. În acest scop, reclamanta s-a adresat unui notar pentru autentificarea unui acord, însă i s-a comunicat că urmează să se adreseze instanței de judecată.

Potrivit contractului individual de muncă din 7 aprilie 2019, încheiat între Andrei Tocarciuc și compania „Ballymaguire Foods”, cu sediul în Dublin, Irlanda, salariul de bază al pârâtului era stabilit începând de la 10,45 euro pe oră, venitul lunar realizat fiind estimat la circa 2500–3000 euro.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și încasarea de la Andrei Tocarciuc a pensiei de întreținere pentru copilul minor în cuantum de 300 euro lunar.

Instanța de apel a constatat că Tatiana Tocarciuc și Andrei Tocarciuc au desfăcut căsătoria la 23 august 2022, iar din căsătorie s-a născut copilul minor xxxx xxxx, fapt confirmat prin certificatul de naștere.

Instanța de apel a reținut că reclamanta a solicitat încasarea pensiei de întreținere în sumă fixă de 6000 lei lunar, invocând recipisa semnată de pârât, prin care acesta s-a obligat să achite benevol suma de 300 euro lunar pentru întreținerea copilului. Totodată, pârâtul a solicitat reducerea cuantumului pensiei de întreținere, susținând că nu este angajat oficial, locuiește peste hotare, suportă cheltuieli de trai și poate achita suma de 2000 lei lunar.

Raportând circumstanțele cauzei la prevederile art. 58, 74, 75 și 76 din Codul familiei, instanța de apel a reținut că ambii părinți au obligația de a contribui la întreținerea copilului, iar la stabilirea pensiei într-o sumă fixă trebuie avute în vedere starea materială și familială a părților, necesitățile copilului și interesul superior al acestuia.

Curtea de Apel a constatat că prima instanță a stabilit pensia de întreținere în cuantum de 6000 lei lunar fără a motiva suficient dacă această sumă corespunde posibilităților financiare reale ale pârâtului, în condițiile în care la dosar lipsesc date certe privind veniturile acestuia sau încadrarea sa oficială în câmpul muncii.

În același timp, instanța de apel a avut în vedere că obligația de întreținere trebuie să asigure necesitățile copilului minor, dar fără a institui o sarcină disproporționată pentru părintele obligat la plată. Prin urmare, ținând cont de interesul superior al copilului, de situația materială a părților și de caracterul 1 executabil al obligației, instanța de apel a considerat justificată reducerea pensiei de întreținere de la 6000 lei la 4000 lei lunar.

În motivarea recursului, recurentul a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel se întemeiază pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor și nu este motivată suficient sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere stabilit.

Recurentul a menționat că, deși instanța de apel a constatat caracterul excesiv al pensiei de întreținere de 6000 lei lunar, a stabilit suma de 4000 lei fără o evaluare concretă a necesităților reale ale copilului și a posibilităților materiale ale ambilor părinți, susținând că nu realizează venituri stabile, se află în Irlanda, activează ocazional, obținând aproximativ 800–900 euro lunar, din care suportă cheltuieli de chirie și întreținere. A mai invocat faptul că are un copil minor din actuala căsătorie și contribuie la întreținerea copiilor soției sale.

Or, obligația de întreținere revine ambilor părinți, iar suma de 2000 lei lunar, la care s-ar adăuga contribuția mamei, ar fi suficientă pentru asigurarea necesităților copilului minor.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”. 2

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.

În speță, recurentul a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel ar fi arbitrară și s- ar baza în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Examinând conținutul cererii de recurs, Completul de judecată constată că argumentele invocate nu relevă existența unei hotărâri arbitrare și nici a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor. În esență, recurentul își exprimă dezacordul față de cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanța de apel și solicită o nouă apreciere a circumstanțelor de fapt și a probelor administrate în cauză.

Or, prin recurs, recurentul urmărește reducerea cuantumului pensiei de întreținere de la 4000 lei la 2000 lei lunar, reiterând argumentele referitoare la situația sa materială și familială. Contrar susținerilor formulate, instanța de apel a examinat aceste circumstanțe și a motivat suficient concluzia privind stabilirea pensiei de întreținere în cuantum de 4000 lei lunar, apreciind că această sumă asigură un echilibru rezonabil între necesitățile copilului minor și posibilitățile materiale ale părintelui obligat la întreținere. 3

Analiza recursului relevă că argumentele invocate vizează, în esență, reaprecierea probelor și a situației de fapt deja analizate de instanța de apel, fără a evidenția erori de drept sau încălcări ale normelor materiale ori procesuale. Invocarea formală a dispozițiilor legale, fără demonstrarea aplicării lor eronate, nu constituie motiv de recurs în sensul legii.

Susținerile recurentului privind lipsa unor venituri stabile, cheltuielile suportate peste hotare și existența altor persoane aflate în întreținerea sa au fost examinate și apreciate de instanța de apel la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, acestea nefiind de natură să demonstreze caracterul arbitrar al deciziei contestate sau existența unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale, neînsoțite de argumente juridice apte să circumscrie recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, împrejurare care justifică calificarea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Tocarciuc, reprezentat de avocatul Miroslav Căuș. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 4