2r-473/16 — Încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori

prima instanţă: I. Maxim dosarul nr. 2r-473/16 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros DECIZIE 08 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Stavila Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Caraman împotriva lui Stavila Vitalie cu privire la încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2016, prin care apelul declarat de către Stavila Vitalie a fost restituit ca fiind depus peste termenul legal, constată: La 13iulie 2015, Caraman Ludmila a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stavila Vitalie cu privire la întreţinerea copilului minor.

În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 noiembrie 2007, din contul pîrîtului Stavila Vitalie a fost încasat în beneficiul său pensia pentru întreţinerea fiului minor Maxim, născut la 03 august 1998 în mărime de 1/4 din toate veniturile, începînd cu 06 noiembrie 2007 pîna la atingerea majoratului de către copil. Afirmă că pe parcursul anilor 2007-2014 Stavila Vitalie se eschiva de la plata pensiei de întreţinere a copilului minor, prezentînd executorilor judecătoreşti certificate fictive de la locuri de munca inexistente, motiv din care titlul executoriu se transfera de la un executor la altul. Susţine că la moment titlul executoriu se afla în procedura executorului judecătoresc Copacinschi Aliona, oficiul cărei este amplasat în or.

Glodeni, dat fiind faptul ca pîrîtul a prezentat un certificat, precum că el activează la ÎI „Liusea Munteanu” în calitate de şofer din 01 decembrie 2014 pîna la 01 decembrie 2015 şi salariul lui constituie 1500 lei. Însă, de fapt, pîrîtul lucrează taximetrist, iar reieşind din salariul ultimului dînsa primeşte pensia de întreţinere în mărime de 325 lei pentru copil, pe cînd conform certificatului Biroului National de Statistica al RM salariul minim pentru muncitorii din ramura de transport pe ţara este stabilită de 4130 lei 60 bani. Menţionează că datoria pîrîtului pentru pensia de întreţinere pînă în luna martie 2015 constituie 52234 lei 62 bani.

Remarcă că este în imposibilitate de una singură să întreţină copilul şi din motivul că la moment a rămas fără un loc de muncă, fapt ce în plus atestă situaţia ei materială precară Relatează că deoarece pîrîtul activează în calitate de taximetrist şi veniturile suplimentare ale acestuia sunt imposibil de urmărit, consideră că pîrătul urmează a fi obligat la plata pensiei pentru întreţinerea copilului minor în sumă bănească fixă. Solicită încasarea din contul lui Stavila Vitalie în beneficiul său a pensiei de întreţinere a copilului minor Stavila Maxim, născut la 03 august 1998 în sumă bănească fixă în mărime de 1500 lei, începînd cu data depunerii cererii de chemare în judecată şi pînă la atingerea majoratului de către copil.

Prin hotîrîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 octombrie 2015, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul lui Stavila Vitalie în beneficiul Ludmilei Caraman pensia pentru întreţinerea fiului minor Stavila Maxim, născut la 03 iulie 1998, în sumă fixă în mărime de 970 lei lunar, începînd cu data de 13 iulie 2015 şi pînă la atingerea majoratului de către copil. Totodată, s-a încasat din contului lui Stavila Vitalie în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 349,20 lei. La 10 decembrie 2015, Stavila Vitalie a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii integral.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2016, a fost restituit apelul declarat de către Stavila Vitalie ca fiind depus peste termenul legal. La 24 martie 2016, Stavila Vitalie a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd repunerea recursului în termen şi admiterii acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd-o neîntemeiată şi emisă cu încălcarea dreptului procedural. Apreciază drept neîntemeiată reţinerea instanţei de apel, precum că dînsul, fiind citat legal despre locul, data şi ora examinării pricinii în ordine de apel, nu s-a prezentat în şedinţa judiciară, solicitînd amînarea şedinţei de judecată.

Consideră că constatarea instanţei de apel în acest sens este confuză, deoarece citaţia cu privire la şedinţa de judecată din 18 februarie 2016 a primit-o în aceeaşi zi la ora 15.00, care a semnat-o soţia sa, din motivul că dînsul se afla la muncă, pe cînd în conformitate cu art. 102 alin. (4) CPC, citaţia se înmînează părţii cu cel puţin 3 zile înainte de data judecării. Afirmă că la 18 februarie 2016 instanţa de apel nu dispunea de avizul poştal şi nu-i era cunoscută data recepţionării de către el a citaţiei. Din considerentele enunţate, susţine că a fost pus în imposibilitatea de a solicita repunerea în termen, ceea ce nu a dus la o judecare echitabilă a pricinii. Astfel, insistă că termenele de citare şi de depunere a cererii de apel sînt omise nu din vina sa, însă instanţa de apel nu a reţinut aceste momente, nu a aplicat legea care urma să fie aplicată în cazul dat şi nu a dat o hotărîre adecvată pentru soluţionarea nepărtimitoare, argumentată şi legală.

La fel, invocă că copia încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2016 i-a fost expediată la 04 martie 2016 şi recepţionată la data de 16 martie 2016 cu întîrziere de 10 zile după cum este stabilit la art. 272 CPC. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din actele cauzei copia încheierii instanţei de apel din 18 februarie 2016, a fost expediată părţilor, inclusiv recurentului Stavila Vitalie la 01 martie 2016, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 70) însă date care ar confirma şi recepţionarea acestea de către destinatari la materialele cauzei lipsesc. Totodată, recurentul insistă că a luat cunoştinţă cu încheierea contestată prin intermediul oficiului poştal la 16 martie 2016, fapt confirmat prin plicul poştal anexat la cererea de recurs (f.d.

87), iar alte probe care ar indica contrariu la materialele cauzei nu se re regăsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 24 martie 2016 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. În speţă se constată că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2016 a fost restituită lui Stavila Vitalie cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal. Instanţa de recurs conchide, însă, că încheierea instanţei de apel este una greşită şi emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu poate fi menţinută. Astfel, în conformitate cu art. 376 alin.(1) CPC, dispoziţiile de procedură privind judecarea pricinilor civile în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel în măsura în care nu sînt contrare dispoziţiilor prezentului capitol.

Conform art. 193 alin.(1) CPC, judecarea pricinilor civile are loc în şedinţă de judecată cu înştiinţarea obligatorie a participanţilor la proces despre locul, data şi ora şedinţei. Iar potrivit art. 102 alin. (1) CPC, instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură. Alin. (3) al aceluiaşi articol indică că, citaţiile şi înştiinţările se înmînează participanţilor la proces, martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor astfel încît aceştia să se poată pregăti de proces şi să se prezinte la timp în faţa instanţei. Conform art. 102 alin. (4) al CPC, citaţia se înmînează părţii cu cel puţin 3 zile înainte de data judecării.

În pricinile urgente, acest termen poate fi mai scurt, la discreţia instanţei. Conform art. 105 alin. (1) al CPC, citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei. Alin. (5) al aceluiaşi articol indică că, citaţia sau înştiinţarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia sau înştiinţarea adresată unei organizaţii se înmînează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmînează în acelaşi mod unui alt angajat, considerîndu-se recepţionată de organizaţie.

Din sensul normelor enunţate este de înţeles că, persoana se va considera legal citată numai în cazul în care există confirmarea transmiterii şi primirii citaţiei sau înştiinţării. La caz, prezintă relevanţă şi prevederile art. 9 alin.(1) CPC, care indică că instanţei judecătoreşti îi revine un rol diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procesului, ale cărui limite şi al cărui conţinut sunt stabilite de prezentul cod şi de alte legi. Iar în sensul art. 26 alin. (3) CPC, instanţa care judecă pricina îşi păstrează imparţialitatea şi obiectivitatea, creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale pricinii.

În consecinţă, în speţă se constată că instanţa de apel nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-l înştiinţa apelantul Stavila Vitalie din timp despre data, locul şi ora şedinţei de judecată, or citaţia din 08 februarie 2016 prin care Stavila Vitalie a fost informat despre ora şi locul desfăşurării şedinţei de judecată din 18 februarie 2016 în instanţa de apel, a fost înmînată la adresa indicată de ultimul cu întîrziere şi anume la data de 18 februarie 2016, fapt ce se confirmă prin plicul poştal anexat la cererea de recurs (f.d. 85-86), astfel încît apelantul a fost în imposibilitate să se pregătească de proces şi să se prezinte la timp în faţa instanţei care l-o citat.

Faţă de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident că şi încheierea recurată din 18 februarie 2016 a fost emisă în lipsa apelantului şi în lipsa probelor care ar confirma efectuarea procedurii citării legale a acestuia, aspect ce indică şi asupra netemeiniciei menţiunii instanţei de apel cu referire la faptul că apelantul Stavila Vitalie în şedinţa instanţei de apel nu s-a prezentat, deşi a fost citat legal despre locul, data şi ora examinării pricinii civile în ordine de apel, solicitănd amînarea şedinţei de judecată.

Cu atît mai mult că cererea de amînare a şedinţei de judecată la care face referire instanţa de apel vizează solicitarea apelantului de amînare a şedinţei de judecată din 04 februarie 2016 şi nicidecum a celei din 18 februarie 2016. Aici este de reţinut că art. 379 alin. (1) CPC, acordă dreptul instanţei de apel de a judeca apelul în lipsa apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, doar în cazul în care aceştia sunt citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei. Sub acest aspect şi reieşind din constatările enunţate, instanţa de recurs reiterează că examinarea chestiunii cu privire la restituirea cererii de apel fără înştiinţarea legală a participanţilor la proces constituie o încălcare certă a procedurii examinării apelului şi poate condiţiona îngrădirea nejustificată a dreptului subiecţilor la un proces echitabil.

În circumstanţele enunţate şi ţinând cont de faptul că emiterea încheierii din 18 februarie 2016, prin care a fost restituită cererea de apel a lui Stavila Vitalie, a fost efectuată în lipsa apelantului, care nu a fost legal citat, fiind prezente la caz încălcări de procedură ce afectează însăşi substanţa dreptului părţilor la un proces echitabil, încheierea recurată urmează a fi casată, or menţinerea acesteia, în condiţiile enunţate, ar constitui o încălcare a dreptului lui Stavila Vitalie de a dispune de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, care sunt garantate şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi îngrădirea accesului la justiţie.

Se impune subliniat la acest capitol şi faptul că necomunicarea în modul corespunzător de către instanţele de judecată a actelor de procedură către participanţii la proces ar putea înfrînge principiul echităţii procedurii civile şi îngrădi în mod inacceptabil dreptul subiecţilor la un proces echitabil. Colegiul reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, cum drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).

Astfel, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează că orice persoană are dreptul la judecarea pricinii „în mod echitabil”, ceea ce implică, inclusiv, o procedură contradictorie şi egalitatea armelor. Respectarea principiului egalităţii armelor presupune că fiecare parte trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încât între părţi să se menţină un echilibru corect. Dreptul la o procedură contradictorie implică dreptul unei părţi în procesul civil de a lua cunoştinţă de observaţiile sau explicaţiile date de cealaltă parte, precum şi de a le discuta.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a stabilit în mod cert încălcarea normelor de drept procedural de către instanţa de apel în cadrul restituirii apelului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Stavila Vitalie, a casa încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2016 şi a restitui pricina la rejudecare în instanţa de apel la etapa de primire a cererii de apel. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Stavila Vitalie.

Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2016 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Caraman împotriva lui Stavila Vitalie cu privire la încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău la etapa de primire a cererii de apel. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari