2ra-959/24 — Decăderea din drepturile părintești

La 10 noiembrie 2022, Inga Tărâță-Lunga, reprezentată de avocata Elena Negru, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Lunga, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei Sîngerei, solicitând decăderea acestuia din drepturile părintești față de minorul Xxxx, precum și radierea mențiunii privind paternitatea din certificatul de naștere al copilului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că a fost căsătorită cu pârâtul Ivan Lunga, din căsătoria lor născându-se la 02 aprilie 2007 copilul minor Xxxx, fapt confirmat prin certificatul de naștere seria xx nr. xx. După desfacerea căsătoriei, copilul a rămas în grija și întreținerea mamei.

Potrivit hotărârii Judecătoriei Tiraspol din 25 octombrie 2007, pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 500 ruble lunar, însă acesta nu și-a onorat obligațiile legale, acumulând, în perioada 23 mai 2011 – 01 mai 2021, o restanță de 147.599,89 ruble, conform informațiilor Serviciului de Stat al executorilor judecătorești.

Reclamanta a indicat că pârâtul se află în căutare, în calitate de neplătitor al pensiei alimentare, începând cu 30 septembrie 2014, potrivit datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne.

De asemenea, din caracteristica eliberată de Școala medie nr. 8 din Tiraspol rezultă că educația copilului este asigurată exclusiv de către mamă, pârâtul neimplicându-se în procesul instructiv-educativ.

În aceste circumstanțe, reclamanta a susținut că pârâtul se eschivează sistematic de la îndeplinirea obligațiilor părintești, ceea ce constituie temei pentru decăderea acestuia din drepturile părintești față de copilul minor.

Instanța de apel a reținut că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 67 lit. a) și h) din Codul familiei, invocând eschivarea pârâtului de la plata pensiei de întreținere și lipsa implicării acestuia în viața copilului minor. Totodată, s-a constatat că, pentru aplicarea măsurii decăderii din drepturile părintești, era necesară administrarea unor probe concludente care să demonstreze o conduită de rea-credință din partea părintelui.

În acest sens, instanța de apel a apreciat că înscrisurile prezentate de apelantă, emise de autorități neconstituționale, nu puteau constitui probe admisibile, iar documentele privind restanța la pensia de întreținere au fost emise ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe, neputând fundamenta admiterea acțiunii.

De asemenea, instanța de apel a constatat că reclamanta nu a demonstrat existența unor circumstanțe concrete care să justifice aplicarea temeiului prevăzut de art. 67 lit. h) din Codul familiei, respectiv că interesele superioare ale copilului ar fi impus decăderea din drepturile părintești.

Prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la principiul interesului superior al copilului, instanța de apel a reținut caracterul excepțional al măsurii decăderii din drepturile părintești, aplicabil doar ca ultimă soluție, în lipsa altor mijloace eficiente de protecție.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a apreciat corect probele administrate și a respins întemeiat cererea privind decăderea din drepturile părintești, iar, în mod corelativ, a fost justificată și respingerea cerinței privind radierea înscrierii paternității din certificatul de naștere al minorului.

În motivarea recursului, recurenta a invocat incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel ar avea caracter arbitrar, fiind fundamentată pe o apreciere vădit nerezonabilă a materialului probator, prin reținerea, fără suport probator suficient, a existenței interesului manifestat de pârât față de copilul minor.

Recurenta a mai indicat că probele administrate în cauză ar demonstra eschivarea intenționată și de rea-credință a pârâtului de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere, susținând că instanța de apel nu ar fi examinat cauza în mod complet, obiectiv și efectiv, omițând să analizeze circumstanțele relevante ale speței și să răspundă argumentelor esențiale invocate în susținerea pretențiilor formulate.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă indică că: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”. 3

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În speță, recursul declarat de Inga Tărâță-Lunga se limitează la reiterarea situației de fapt și a unor norme generale considerate relevante, argumente care au fost deja invocate și examinate în cadrul apelului. Nu sunt indicate încălcări concrete ale normelor de drept material sau procedural și nici vicii esențiale de procedură care să justifice răsturnarea soluției instanței inferioare. O asemenea abordare nu întrunește exigențele testului de admisibilitate, iar examinarea recursului în aceste condiții ar echivala cu un control exercitat din oficiu, inadmisibil în cadrul competenței Curții Supreme de Justiție.

Totodată, Completul de judecată reiterează că măsura decăderii din exercițiul drepturilor părintești poate interveni exclusiv în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, aspect reflectat constant în jurisprudența Curții Supreme de Justiție, inclusiv în decizia nr. 2ra-544/24 din 20 august 2025 (§ 58). Dispunerea unei asemenea măsuri este posibilă numai în prezența unor probe certe și concludente care să demonstreze eschivarea cu rea-credință a părintelui de la exercitarea atribuțiilor părintești, în special de la executarea obligației de întreținere.

În consecință, Completul constată că recursul nu este admisibil, nefiind prezentate critici pertinente care să justifice examinarea fondului, conform art. 432 din Codul de procedură civilă. 4

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Inga Tărâță-Lunga, reprezentată de avocata Elena Negru. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5