2ra-1283/23 — Încasarea sumei

La 25 iunie 2020, SRL „Ruspin Grup”, reprezentat de avocatul Daniel Șontea, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Țurcan prin care a solicitat încasarea sumei de 3287,05 euro și 16000 lei cu titlu de recompensă pentru reducerea valorii prestației supuse restituirii ca urmare a înrăutățirii stării prestației după apariția obligației de a o restitui și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a indicat că a avut încheiat cu pârâta un contract de antrepriză nr. ***** potrivit căruia reclamanta s-a angajat să confecționeze și să monteze pentru pârâta mobilă de bucătărie în stil clasic cu fațadă MDF vopsit, la prețul total de 5057 euro. Bucătăria a fost instalată, fiind întocmit un proces-verbal la 16 februarie 2016.

Lidia Țurcan a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ruspin Grup” la 4 septembrie 2017 prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de antrepriză și încasarea contravalorii mobilei de bucătărie. În motivarea acelei acțiuni, a fost indicat că ulterior instalării mobilei de bucătărie, a depistat că aceasta a fost instalată greșit, având devieri, respectiv a solicitat rezoluțiunea contractului. Această acțiune, într-un final a fost admisă parțial și a fost rezoluționat contractul de antrepriză nr. ***** din 20 octombrie 2015.

Părțile s-au înțeles la restituirea bunurilor reciproc, însă din cauză că starea mobilei de bucătărie s-a înrăutățit, SRL „Ruspin Grup” a solicitat intervenția unui expert independent pentru a stabili gradul de deteriorare a mobilierului din bucătărie. Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară din 4 mai 2020, s-a constatat că mobilierul are gradul de deteriorare în urma exploatării de 65%. Respectiv, valoarea mobilei s-a redus cu 3287,05 euro.

Totodată, pentru a readuce mobila la starea ei inițială instalării, SRL „Ruspin Grup” trebuie să suporte și cheltuieli aferente reparației, pentru munca prestată de cei care urmează să monteze, repare, să vopsească bucătăria, în mărime de 16000 lei.

Ulterior, de către SRL „Ruspin Grup” a fost depusă o cerere de concretizare privind micșorarea pretențiilor. În susținerea acesteia a fost invocat că din cauza deficiențelor de producere, prețul mobilei la acel moment constituia cu 10% mai puțin decât costul total.

S-a mai invocat că prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 4 februarie 2021 s-a decis a obliga pe Lidia Țurcan să restituie către SRL „Ruspin Grup” bucătăria în stil clasic. Astfel, reclamanta considera că Lidia Țurcan urma să achite către SRL „Ruspin Grup” suma de bani în mărime de 2169,20 euro ce constituie recompensă pentru reducerea valorii prestației supuse restituirii ca urmare a înrăutățirii prestației, or, mobila s-ar afla într-o stare iremediabilă.

De către Lidia Țurcan, reprezentată de avocatul Vasile Foltea, a fost depusă o referință la cererea de chemare în judecată în care s-a indicat că încă de la momentul primirii mobilei a indicat că aceasta avea devieri de la mărime, iar materialele aveau mai multe defecte vizibile.

Urmare a rămânerii irevocabile a actului judecătoresc prin care a fost rezoluționat contractul de antrepriză cu încasarea în beneficiul Lidiei Țurcan a contravalorii produsului în sumă de 3994 de euro, penalității în mărime de 1000 euro și cheltuielilor de asistență juridică, pârâta susține că SRL „Ruspin Grup” nu a acționat în vederea ridicării de la domiciliul său a mobilei executate necalitativ și nu i-a cerit restituirea acesteia benevol ori prin intermediul unui executor judecătoresc.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că dacă SRL „Ruspin Grup” ar fi reacționat prompt și adecvat la somațiile Lidiei Țurcan privind acceptarea rezoluțiunii cu aplicarea efectelor printre care și ridicarea mobilierului, care s-au dovedit a fi întemeiate, fapt constatat și prin hotărâre judecătorească irevocabile, atunci SRL „Ruspin Grup” ar fi ridicat mobilierul în starea lui „neexploatată”. Totuși, SRL „Ruspin Grup” nu a întreprins nicio acțiune în acest sens.

Instanța de fond a constatat că după specificul prestației în restituirea mobilierului, aceasta urma a fi demontată și ridicată anume de către SRL „Ruspin Grup”, care sunt specializați în astfel de lucrări. În calitate de debitor al obligației de restituire, acțiunile Lidiei Țurcan urmau a se rezuma la oferirea accesului lucrătorilor SRL „Ruspin Grup” în locuința sa în vederea demontării și ridicării mobilierului. SRL „Ruspin Grup” nu a inițiat astfel procedura de demontare și ridicare a mobilierului.

Prima instanță a reținut ca întemeiată poziția expusă de pârâtă că din moment ce mobilierul nu era ridicat de SRL „Ruspin Grup”, Lidia Țurcan se constituia ca un uzufructuar în procesul de folosire pe o perioadă determinabilă a acestui mobilier. Astfel, Lidia Țurcan nu era obligată să le restituie decât în starea în care se afla la data stingerii uzufructului.

Instanța de judecată a reținut că Lidia Țurcan nu poartă răspundere pentru înrăutățirea stării mobilierului de bucătărie, dacă aceasta survine în urma folosirii acesteia în conformitate cu destinația stabilită în contractul de antrepriză și ca rezultat al întârzierii intenționate a SRL „Ruspin Grup” de a prelua mobila de bucătărie instalată la pârâtă. Suplimentar a fost concluzionat că în urma folosirii mobilei de bucătărie pe parcursul a 6 ani este prezentă o uzură rezultată din folosirea conform destinației a bunului, care conform art. 738 alin. (2) lit. c) din Codul civil în redacția până la 1 martie 2019 nu se ia în considerare și compensarea acestor cheltuieli nu poate fi pusă în sarcina pârâtei Lidia Țurcan.

Referitor la raportul de expertiză extrajudiciară, instanța de judecată a indicat că concluziile acestuia nu sunt obligatorii urmând a fi apreciat și coroborat în raport cu restul probelor din dosar. Suplimentar a fost indicat că în raport nu este indicat care ar fi gradul de deteriorare normal, în rezultatul folosirii bucătăriei conform destinației, pe parcursul a 6 ani, și care ar fi gradul de deteriorare care ar exceda uzura normală, după 6 ani de exploatare. La fel, s-a concluzionat că atât timp cât viciile care urmau a fi remediate și indicate în alte două rapoarte de expertiză extrajudiciară și judiciară din 2 aprilie 2018 și 15 octombrie 2018 nu au fost remediate de către SRL „Ruspin Grup”, nu se poate imputa Lidiei Țurcan faptul nerespectării modului de exploatare și întreținere a mobilierului.

În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că prin decizia irevocabilă a instanței de apel din 19 iunie 2019 contractul de antrepriză nr. *****din 20 octombrie 2015 a fost, inter alia, rezoluționat, iar din contul intimatei în beneficiul Lidiei Ţurcan sa încasat contravaloarea produsului, ce a constituit obiectul acestui contract: bucătărie în stil clasic cu fațada MDF vopsit - 6,4 m.p., carcasă interioară din Pal 18 mm - 26 m.p., urmând ca pârâta să restituie reclamantei bunul mobil ce a constituit obiectul contractului contestat în starea în care i-a fost livrat, obligație instituită inclusiv prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2021.

În consecință, instanţa de apel a ajuns la concluzia că părțile contractului rezoluționat au obligație de a restitui prestațiile executate în baza contractului respectiv, astfel încât adjudecarea din contul intimatei în beneficiul apelantei a contravalorii produsului livrat în baza contractului rezoluționat în speță instituie obligație corelativă a apelantei Ţurcan Lidia de a restitui intimatei produsul livrat în baza aceluiași contract în starea în care i-a fost livrat (excepţie constituind deficiențele determinate de natura bunului, respectiv de dezinstalarea acestuia).

Curtea de Apel Chișinău a indicat că în condiţiile în care pârâta a înaintat acţiunea privind rezoluţiunea contractului încheiat cu reclamanta, se prezumă că aceasta cunoştea efectele rezoluţiunii, stabilite de art. 738 Cod civil şi, astfel, avea sarcina de a asigura conservarea bunului livrat de reclamantă în vederea restituirii acesteia în condiţiile convingerii sale, ca urmare a înaintării, acţiunii despre temeinicia acesteia. Această concluzie rezidă din dispoziţiile art.640 Cod civil, ce statuează că retentorul trebuie să conserve bunul cu diligenţa unui bun proprietar şi el va percepe fructele, fiind obligat să le impute asupra creanţei sale, în condiţiile în care pârâta a reţinut bunul mobil pe care urma să-l restituie reclamantei în urma rezoluţionării contractului.

Din aceste considerente încălcarea de către pârâtă a sarcinii pozitive de conservare a bunului şi deteriorarea acestuia în urma exploatării necorespunzătoare instituie obligaţia pârâtei de a compensa reclamantei prejudiciul, ce a survenit în acest mod.

În continuare, instanța de apel a observat că deși intimata Ţurcan Lidia invoca că nu folosește mobila, la data când a devenit irevocabilă hotărârea instanței prin care s-a rezoluționat contractul de antrepriză, prin raportul de expertiză extrajudiciară nr.047 din 04 mai 2020 s-a constatat că defectele depistate la mobilierul bucătărie demonstrează că bunul mobil se exploatează cu certitudine şi are gradul de deteriorare în urma exploatării necorespunzătoare de 65 %. Iar, apariția urmelor de grăsime, umiditate, depistate la mobilier dovedesc legătura cauzală cu nerespectarea modului de exploatare şi întreținere a mobilierului bucătărie. Aceasta demonstrează că concluziile primei instanțe referitor la faptul că diminuarea mobilei de fapt constituie o uzură normală, sunt eronate, or, uzura survine în urma folosirii bunului în conformitate cu destinația stabilită a bunului respectiv, condiţie încălcată de către pârâtă.

La fel instanța de apel a apreciat ca fiind eronată concluzia primei instanțe referitor la faptul că datorită neexecutării somațiilor de rezoluțiune a contractului, cu efectul ridicării mobilei de la consumator, constituie pentru Țurcan Lidia ca un uzufructuar în procesul de folosire a mobilei. Prin urmare înrăutățirea stării mobilierului de bucătărie se datorează anume comportamentului necorespunzător al Lidiei Ţurcan, existenţa deficiențelor, ce au stat la baza adoptării hotărârilor judecătorești precedente fiind nedeterminantă în condițiile în care obligația pârâtei de conservare a bunului urma a fi executat corespunzător ca urmare a declarării rezoluţiunii.

În această ordine de idei, din cauza exploatării necorespunzătoare a mobilei, Curtea de Apel Chișinău a indicat că în pofida faptului că consumatorul Ţurcan Lidia trebuia să restituie către SRL „Ruspin Grup” mobila neexploatată la valoarea instalării, cu - 10 % din costul total, valoarea mobilei la ziua restituirii s-a redus semnificativ, ajungând să coste 1774,8 euro (3944 euro - (65%-10%) = 1774,8 euro).

Raportând cadrul legal pertinent la circumstanțele speței instanța de apel consideră ca neîntemeiată hotărârea primei instanțe, impunându-se soluţia de casare a acesteia ca urmare a admiterii apelului şi emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea depusă de SRL „Ruspin Grup” către Ţurcan Lidia cu privire la încasarea recompensei pentru reducerea valorii prestației supuse restituirii ca urmare a înrăutățirii stării prestației şi obligarea lui Ţurcan Lidia să achite companiei SRL„ Ruspin Grup” suma de bani în mărime de 2169,2 euro (3944 euro - 1774,8 euro = 2169,2 euro) ce constituie drept recompensă pentru reducerea valorii prestației supuse restituirii ca urmare a înrăutățirii stării prestației, ori mobila la moment se află într-o stare iremediabilă (nu se supune remedierii).

În motivarea recursului, recurentul a indicat că normele de drept material au fost încălcate prin neaplicarea legii care trebuia aplicată. În acest sens s-a făcut trimitere la prevederile art. 409 și 738 din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019 și art. 604, 624, 930 din Codul civil în vigoare după 1 martie 2019. Astfel, recurenta susține că în perioada în care intimata intenționat nu executa somațiile de ridicare a mobilierului, ea se constituia și ca uzufructuar în procesul de folosire a acestui mobilier, prin urmare nu este obligată să le restituie decât în starea în care se află la data stingerii uzufructului.

La fel, instanța de apel nu ar fi luat în considerațiune că SRL „Ruspin Grup” a inacționat intenționat pentru a executa cerințele de a ridica mobilierul necalitativ. Astfel, instanța de apel ar fi interpretat eronat prevederile art. 913 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Codul civil. Potrivit recurentei, eronat instanța de apel a interpretat și prevederile art. 903 și 938 din Codul civil în conformitate cu care neexecutarea obligației este justificată în măsura în care debitorul demonstrează că creditorul a cauzat neexecutarea obligației debitorului, inclusiv prin întârziere.

În plus, recurenta susține că aprecierea probelor de către instanța de apel a fost arbitrară. Astfel a indicat că instanţa de apel a neglijat faptul că chiar din afirmațiile intimatei se confirmă că valoarea reală a reducerii valorii, pretins a fi existentă, în perioada 16.02.2016-10.01.2022 (în care mobilierul de bucătărie confecţionat necalitativ de reclamant, a suferit o uzură normată în contextul inacţiunii intenţionate a fi ridicat de SRL „Ruspin Grup” de la domiciliul pârâtei) - este de doar 16.000 lei.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiţie până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,,Părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „(1) Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.”

Art. 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: f) să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe;.”

Art. 579 din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019, corespondentul art. 859 din Codul civil în vigoare: „Dacă locul executării nu este determinat sau nu rezultă din natura obligaţiei, executarea urmează a fi efectuată: a) la domiciliul sau sediul creditorului la momentul naşterii obligaţiei – în cazul obligaţiei pecuniare; b) la locul aflării bunului în momentul naşterii obligaţiei – în cazul obligaţiilor de predare a unui bun individual determinat; c) la locul unde debitorul îşi desfăşoară activitatea legată de obligaţie, iar în lipsa acestuia, la locul unde debitorul îşi are domiciliul sau sediul – în cazul unor alte obligaţii.”

Art. 593 din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019, corespondentul art. 882 din Codul civil în vigoare: „(1) Creditorul este în întîrziere atunci cînd nu acceptă fără un temei legal prestaţia scadentă ce i se oferă. (2) În cazul în care pentru executarea prestaţiei este necesară o acţiune din partea sa, creditorul este în întîrziere dacă prestaţia îi este oferită, iar el nu efectuează acea acţiune. (3) Debitorul nu poate fi în întîrziere în măsura în care creditorul este în întîrziere.”

Art. 597 alin. (1) lit. a) și b) din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019, corespondentul art. 886 alin. (1) lit. a) și b) din Codul civil în vigoare: „(1) Indiferent de vinovăţia sa în întîrziere, creditorul: a) este obligat să compenseze debitorului cheltuielile suplimentare necesare păstrării obiectului de contract şi oferirii executării; b) suportă riscul deteriorării sau pieirii fortuite a bunului”.

Având în vedere aceste considerațiuni, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că locul executării obligației de restituire a mobilei de către Lidia Țurcan era locul aflării mobilierului de bucătărie, adică domiciliul acesteia.

Încă din 25 iulie 2017 (f.d. 115) Lidia Țurcan a solicitat SRL „Ruspin Grup” ridicarea mobilei, însă aceasta a fost ridicată de SRL „Ruspin Grup” abia la 10 ianuarie 2022, adică peste 4 ani jumătate de la prima solicitare.

În aceste condiții, completul de judecată observă că SRL „Ruspin Grup” în calitate de creditor al obligației de restituire a mobilei a fost în întârziere. Or, potrivit art. 593 alin. (2) din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019, corespondentul art. 882 alin. (2) din Codul civil în vigoare după 1 martie 2019, în cazul în care pentru executarea prestaţiei este necesară o acţiune din partea sa, creditorul este în întîrziere dacă prestaţia îi este oferită, iar el nu efectuează acea acţiune.

Potrivit prevederii legale citată supra, creditorul este de asemenea în întârziere, atunci când nu săvârşeşte actele în absenţa cărora debitorul nu-şi poate executa prestaţia datorată. Actele pe care trebuie să le săvîrşească creditorul pentru a primi prestaţia de la debitor, pot rezida inclusiv din esenţa obligaţiei.

Faptul că, în speță, recurenta a fost nevoită să se adreseze în judecată și pretențiile sale să fie admise, că SRL „Ruspin Grup” a considerat că are șanse de câștig în procesul anterior și a ales să aștepte soluția procesului sau că, mai târziu, a fost emisă o decizie suplimentară privind obligarea Lidiei Țurcan la restituirea mobilei nu schimbă natura și conținutul obligației de restituire a mobilei. Aceste împrejurări nu transferă asupra consumatorului sarcina materială de demontare și transport, ci cel mult confirmă pe cale judiciară o obligație care, în substanță, exista deja.

Instanța de recurs apreciază critic argumentul instanței de apel că Lidia Țurcan a încălcat sarcina de conservare a bunului și deteriorarea acestuia în urma exploatării necorespunzătoare instituie obligația pârâtei de a compensa reclamantei prejudiciul.

Or, din momentul în care consumatorul a notificat că solicită restituirea și a pus bunul la dispoziția SRL „Ruspin Grup” pentru preluare, riscurile legate de întârzierea ridicării mobilei și de eventuala diminuare a valorii acesteia nu mai puteau fi puse, în principiu, în sarcina recurentei.

Această concluzie este fundamentată și pe prevederea art. 597 alin. (1) lit. a) și b) din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019, corespondentul art. 886 alin. (1) lit. a) și b) din Codul civil în vigoare după 1 martie 2019, indiferent de vinovăţia sa în întârzierea, creditorul este obligat să compenseze debitorului cheltuielile suplimentare necesare păstrării obiectului de contract şi oferirii executării și suportă riscul deteriorării sau pieirii fortuite a bunului.

Prevederea legală menționată supra prevede două chestiuni importante și anume, pe de o parte se îndreptățește debitorul obligației să păstreze obiectul restituirii, iar pe de altă parte stabilește că riscul deteriorării bunului este suportat de creditor, indiferent de vinovăția sa în întârziere.

Suplimentar, potrivit art. 887 alin. (1) din Codul civil în vigoare, aplicabil pentru perioada de după 1 martie 2019 în raport cu obligația de a restitui mobilierul de bucătărie, Lidia Țurcan, fiind persoana obligată să predea sau să restituie un bun corporal, altul decât banii, care a rămas în posesia lui din motiv că creditorul nu a preluat bunul, este obligată să ia măsuri rezonabile de a-l proteja şi păstra.

În aceste condiții, argumentele instanței de apel în partea în care a considerat că Lidia Țurcan a reținut un bun pe care urma să-l restituie SRL „Ruspin Grup” în urma rezoluțiunii contractului de antrepriză.

În sensul art. 887 alin. (2) din Codul civil în vigoare, aplicabil după 1 martie 2019, Lidia Țurcan se putea elibera de obligația de a preda sau restitui bunul prin, la alegerea sa: a) depozitarea ori, după caz, consemnarea bunului la un terţ în condiţii rezonabile, pe care îl va preda la prima cerere a creditorului, şi notificarea creditorului despre depozitare ori, după caz, consemnare; b) vânzarea bunului în condiţii rezonabile după expirarea unui termen suplimentar pe care debitorul i l-a stabilit prin notificare creditorului şi plata venitului net în folosul creditorului.

Totuși, recurgerea la alte măsurii decât protejarea și păstrarea bunului de către debitorul obligației a cărei creditor întârzie să săvârșească acte necesare reprezintă un drept și nu o obligație a Lidiei Țurcan.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție indică asupra faptului că contrar poziției instanței de apel, recurenta nu putea fi pusă în situația de a realiza singură acțiunile necesare restituirii mobilierului, imputabile creditorului, cu eforturi și resurse proprii, în condițiile în care nici montarea mobilei nu a fost efectuată de Lidia Țurcan, ci de SRL „Ruspin Grup”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că astfel de concluzii, de principiu, sunt aplicabile și în raport cu perioada de la momentul comunicării despre necesitatea ridicării mobilei de la Lidia Țurcan și până la intrarea în vigoare a modificărilor la Codul civil, din 1 martie 2019.

Or, în astfel de raporturi, se impune regula simetriei prestațiilor – dacă profesionistul a intrat în raportul juridic prin confecționarea, transportarea, montarea și fixarea mobilei în locuința consumatorului, tot el trebuia, ca efect al rezoluțiunii, să asigure și operațiunile inverse, și anume demontarea preluarea și evacuarea bunului. Mai ales, aceste concluzii sunt aplicabile în situațiile în care rezoluțiunea contractului a fost determinată de o neconformitate a produsului livrat.

Ar fi nerezonabil și excesiv să se pretindă consumatorului să efectueze asemenea manipulări tehnice specifice fără cunoștințe de specialitate, fără schemă tehnică, fără lucrători, fără transport și fără logistica necesară.

Astfel, în lipsa unei dovezi că recurenta a împiedicat accesul, a deteriorat intenționat bunul ori a refuzat efectiv predarea lui, consecințele patrimoniale ale nepreluării la timp trebuie suportate de SRL „Ruspin Grup”, care era partea ținută să organizeze și să execute operațiunile de demontare și ridicare.

Completul de judecată în acest sens observă că prima instanță corect a determinat că Lidia Țurcanu nu poartă răspundere pentru înrăutățirea stării mobilierului de bucătărie în condițiile întârzierii intenționate a SRL „Ruspin Grup” de a prelua mobila de bucătărie instalată la domiciliul Lidiei Țurcan. La fel, instanţa de recurs aderă și la concluzia instanței de fond potrivit căreia raportul de expertiză nu oferă răspuns la întrebarea în ce măsură deteriorarea de 65% s-ar datora faptului că mobila era cu vicii de producere și a continuat a fi folosită cu prezența acestor vicii. În ceste condiții, este rezonabilă concluzia primei instanțe că dacă mobila ar fi fost ridicată la prima solicitare, adică în anul 2017, este evident că mobilierul avea să aibă o calitate mai bună, fără o uzură, în raport cu momentul în care de facto a fost ridicat de SRL „Ruspin Grup” peste 6 ani.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 445 lit. f) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Lidia Țurcan, reprezentată de avocatul Vasile Foltea, Casează decizia Curții de Apel Chișinău din 4 mai 2023 și menține hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 14 decembrie 2022 în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Ruspin Grup”, împotriva Lidiei Țurcan, privind încasarea sumei. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat