2ra-612/25 — Încasarea în ordin de regres a despăgubirii de asigurare, cheltuielilor de instrumentare a dosarului de daune si a dobânzii de întârziere

La 07 octombrie 2022, Asociația Profesională „BIROUL NAŢIONAL AL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICOLE” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liviei Țurcan cu privire la încasarea în ordin de regres a despăgubirii de asigurare, cheltuielilor de instrumentare a dosarului de daune și a dobânzii de întârziere.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, la 10 aprilie 2021, Țurcan Livia a provocat un accident rutier, fiind sancționată contravențional în temeiul art. 242 alin. (2) din Codul contravențional.

S-a invocat faptul că la 15 aprilie 2021, păgubitul a solicitat despăgubiri, întrucât pârâta nu deținea o poliță RCA valabilă.

Pârâta a fost înștiințată și a participat la constatarea inițială a daunelor.

S-a menționat că, la 12 mai 2021, pârâtei i-a fost expediată o notificare privind achitarea despăgubirii și formularea eventualelor obiecții, aceasta fiind restituită ca nereclamată.

BNAA a aprobat plata despăgubirii de 226 528 lei din Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în baza actelor de evaluare, iar despăgubirea a fost transferată către S.A. „DAAC HERMES”.

Ulterior, au fost depistate deteriorări ascunse ale automobilului, fiind solicitată o evaluare suplimentară.

Pârâta a fost notificată despre evaluarea suplimentară, însă nu s-a prezentat, iar procesul-verbal a fost întocmit în lipsa acesteia.

Valoarea deteriorărilor suplimentare a fost stabilită la 6 579 lei, iar BNAA a aprobat și a achitat despăgubirea suplimentară respectivă.

Pârâta a fost informată despre dosarul de daune și despre obligația de a achita suma totală de 233 107 lei, precum și cu privire la cheltuielile de evaluare de 400 lei.

Întrucât pârâta nu și-a executat obligațiile, reclamanta a fost nevoită să promoveze acțiunea. Or, prin lipsa unei polițe RCA și achitarea 1 despăgubirii de către BNAA, reclamanta a dobândit dreptul de regres împotriva pârâtei.

S-a invocat că, pârâta a fost pusă în întârziere la 08 decembrie 2021, fiind solicitată și dobânda de întârziere de 13 066,16 lei.

În temeiul celor expuse, reclamanta a solicitat încasarea despăgubirii de 233 107 lei, a cheltuielilor de instrumentare de 400 lei, a dobânzii de întârziere de 13 066,16 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 08 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la Țurcan Livia, în beneficiul Asociației Profesionale „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” suma de 233107 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, suma de 13066,16 lei cu titlu de dobânda de întârziere, suma de 7397,19 lei cu titlu de recompensa taxei de stat, suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică acordată și suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de instrumentare a dosarului de daune.

La 07 martie 2023, Țurcan Livia a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 08 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 08 septembrie 2023 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 25 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de apel declarată de Țurcan Livia și s-a menținut hotărârea din 08 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit corect circumstanțele cauzei, a apreciat corespunzător probele și a soluționat întemeiat litigiul.

Instanța de apel a constatat că Țurcan Livia a fost legal citată despre examinarea cauzei, astfel încât lipsa acesteia la ședința de judecată nu constituia temei pentru rejudecarea cauzei.

Totodată, Curtea de Apel a reținut că SRL „Eurotaxglas”, SA „DAAC HERMES” și Albot Vladimir nu aveau calitatea de participanți la proces, iar soluția pronunțată nu influența în mod direct drepturile sau obligațiile acestora, motiv pentru care neintroducerea lor în proces nu constituie temei de casare a hotărârii.

Curtea de Apel a constatat că Țurcan Livia a participat la constatarea prejudiciului, a avut posibilitatea să formuleze obiecții cu privire la cuantumul daunelor, însă nu a prezentat o evaluare proprie și nici nu a contestat valoarea prejudiciului.

Instanța de apel a reținut că, întrucât pârâta nu deținea o poliță RCA valabilă, iar BNAA a reparat prejudiciul cauzat în urma accidentului 2 rutier, aceasta a dobândit dreptul de regres împotriva pârâtei pentru suma despăgubită.

De asemenea, Curtea de Apel a apreciat ca întemeiată încasarea dobânzii de întârziere, reținând că pârâta a fost notificată despre achitarea despăgubirii în sumă de 233 107 lei și despre obligația de restituire a acesteia, însă nu și-a executat obligația în termenul acordat.

În consecință, instanța de apel a considerat întemeiată încasarea de la Țurcan Livia a despăgubirii de 233 107 lei, a cheltuielilor de instrumentare a dosarului de daune de 400 lei, a dobânzii de întârziere de 13 066,16 lei, precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică de 3 500 lei.

La 23 august 2025, Țurcan Livia, reprezentată de avocatul Postu Marin a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cu transmiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului s-a menționat că, completul Curții de Apel Chișinău care a examinat cauza în fond a fost modificat față de completul care a soluționat chestiunile inițiale privind admisibilitatea apelului și scutirea de la plata taxei de stat. În acest context, s-a pus la îndoială dreptul judecătorului Andrei Cașcaval de a participa la examinarea cauzei, susținând că Hotărârea CSM nr. 298/20 din 04 iunie 2024 privind transferul temporar al acestuia la Curtea de Apel Chișinău nu era definitivă la data examinării cauzei.

A susținut că, instanța de apel în mod neîntemeiat a respins solicitarea privind atragerea în proces, în calitate de intervenienți accesorii, a SA „DAAC HERMES”, SRL „Eurotaxglas” și Albot Vladimir. Or, participarea acestora era necesară pentru verificarea modului de stabilire a prejudiciului, a efectuării lucrărilor de reparație și a formării obligației de regres, precum și pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil.

Recurenta a mai invocat faptul că, instanțele nu au motivat dacă BNAA este îndreptățită să solicite dobândă de întârziere pentru suma achitată în regres, susținând că încasarea dobânzii de la persoana vinovată, în condițiile în care durata procedurii de despăgubire a fost determinată de BNAA, ar constitui o îmbogățire nejustificată a acesteia. În opinia recurentei, problema impune schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție.

În drept, s-au invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), d), f), art. 445 alin. (1) lit. c), c1) din Codul de procedură civilă. 3

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Însă, până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimatul nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată notează că, în temeiul art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 din același Cod.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

Referitor la art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, consolidarea sau schimbarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, recurentul nu identifică o problematică de drept asupra căreia Curtea Supremă de Justiție ar fi chemată să-și revizuiască ori să-și unifice practica. Criticile se axează pe particularități factuale ale speței și nu descriu interpretări divergente ale normelor de drept, în cazurile similare.

La caz nu poate fi reținută susținerea privind îmbogățirea nejustificată a BNAA. Instanța de apel a stabilit că, după achitarea despăgubirii către persoana păgubită, BNAA a dobândit dreptul de regres față de persoana vinovată de producerea prejudiciului, iar recurenta a fost notificată despre obligația de restituire a sumei achitate și termenul de executare.

Neexecutarea obligației bănești după punerea în întârziere justifică aplicarea dobânzii de întârziere, în condițiile legii.

Prin urmare, critica referitoare la lipsa temeiului pentru acordarea dobânzii de întârziere reprezintă, în esență, o nemulțumire față de aprecierea dată de instanța de fond, iar ulterior de instanța de apel și nu 5 justifică intervenția instanței de recurs prin prisma temeiului de drept nominalizat.

Referitor la art. 432 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, precum că hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, critica adusă de recurent este neîntemeiată, deoarece SRL „Eurotaxglas”, SA „DAAC HERMES” și Albot Vladimir nu sunt părți ai raportului juridic litigios dintre BNAA și Țurcan Livia, iar soluția asupra acțiunii în regres nu le afectează în mod direct drepturile sau obligațiile.

Eventualele întrebări ale recurentei privind modul de evaluare a prejudiciului ori efectuarea reparațiilor puteau fi valorificate prin prezentarea probelor corespunzătoare, inclusiv prin efectuarea unei evaluări proprii sau solicitarea unei expertize judiciare. Or, după cum a reținut instanța de apel, recurenta a participat la constatarea prejudiciului, a fost informată despre cuantumul despăgubirii și nu a prezentat nici în prima instanță, nici în apel probe care să infirme valoarea prejudiciului.

Referitor la art. 432 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, precum că instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, argumentele recurentei nu pot fi reținute, întrucât participarea judecătorului Andrei Cașcaval la examinarea cauzei a avut la bază Hotărârea CSM nr. 298/20 din 04 iunie 2024 privind transferul temporar al acestuia la Curtea de Apel Chișinău.

Iar, în conformitate cu art. 139 din Codul administrativ, un act administrativ individual devine valabil când acesta însuși stabilește o dată ulterioară pentru obligativitatea sa și se respectă de către autoritatea publică emitentă, alte autorități publice, destinatarii acestora și persoanele terțe.

Prin urmare, simpla existență a unui termen de contestare a actului administrativ nu pune în discuție legalitatea compunerii completului și nici nu afectează valabilitatea actelor procesuale îndeplinite de judecător în exercitarea atribuțiilor sale.

Completul menționează că, în cazul din speță circumstanțele cauzei au fost analizate și apreciate de către instanța de apel în modul corespunzător, care nu au fost combătute de către Țurcan Livia, reprezentată de avocatul Postu Marin, în cerere de recurs.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanțelor 6 ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,