2ra-7/20 — cu privire la rezolutiunea contractului de antrepriză, restituirea contravalorii bunului, încasarea penalitătii si a cheltuielilor de judecată

2ra-7/20 — cu privire la rezolutiunea contractului de antrepriză, restituirea contravalorii bunului, încasarea penalitătii si a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-7/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cotruță, V. Buhnaci, N. Simciuc)

DECIZIE

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ruspin

Grup”, reprezentată de avocatul Daniel Șontea,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țurcan Lilia

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ruspin Grup” cu privire la

rezoluțiunea contractului de antrepriză, restituirea contravalorii bunului, încasarea

penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Lidia Țurcan, a fost casată hotărârea din 21 februarie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 04 septembrie 2017 Lidia Țurcan, reprezentată de avocatul Denis Staruș a

depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ruspin Grup” cu privire la

rezoluțiunea contractului de antrepriză nr.4/17/10/15 din 20 octombrie 2015,

încasarea contravalorii mobilei de bucătărie în sumă de 3994 de euro, încasarea

penalității reduse în mărime de 1000 de euro, conform art. 32 alin. (1) din Legea

privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, pentru

nesoluționarea în termen a reclamației, încasarea penalității reduse în mărime de

1000 de euro conform art. 32 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorilor

nr. 105-XV din 13 martie 2003, pentru întârzierea executării mobilei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta Lidia Țurcan, reprezentată de avocatul Denis

Staruș a invocat că, la 20 octombrie 2015 a încheiat cu SRL „Ruspin Grup”

contractul de antrepriză nr. 4/17/10/15. Conform condițiilor contractuale, SRL

„Ruspin Grup” urma să execute, livreze și să monteze bucătărie în stil clasic cu

fațadă MDF vopsit, carcasă interioară din pal laminat, la prețul total de 5057 de

euro. Conform pct. 4.1 al contractului menționat, termenul producerii mobilierului

1

a fost indicat 9-10 săptămâni din momentul încheierii contractului, adică până la

20 decembrie 2015, însă pârâtul nu s-a încadrat în acest termen. La 16 februarie

2016, mobila de bucătărie a fost instalată, fiind întocmit un proces-verbal (act) de

recepție. Astfel, deși art. 32 alin. (2) al Legii privind protecția consumatorilor nr.

105-XV din 13 martie 2003, prevede o penalitatea de 10 % din prețul serviciului,

fiind astfel mai mare comparativ cu suma contractului, consideră echitabil a fi

încasată doar suma de 1000 de euro, cu titlu de penalitate.

Reclamanta a afirmat că pentru bucătărie a achitat SRL „Ruspin Grup” suma

de 85727 de lei sau suma de 3994 de euro, conform facturii fiscale seria JB3371894

din 11 februarie 2016 și bonurilor fiscale.

Reclamanta a indicat că ulterior instalării mobilei de bucătărie, a depistat că

aceasta a fost instalată greșit cu devieri de la mărime, iar materialele aveau unele

defecte care erau vizibile. Despre defectele observate la mobilier la instalare, le-a

specificat în actul de primire-predare din 16 februarie 2016, însă nu au fost

înlăturate, totodată, au apărut mai multe vicii. După instalare, pe lângă faptul că

defectele au fost indicate în actul de primire-predare, la 29 ianuarie 2017 a depus o

petiție în adresa pârâtului prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de

antrepriză și restituirea contravalorii mobilei, deoarece au fost încălcate esențial

clauzele contractuale, mobila fiind livrată cu întârziere și cu defecte. Prin răspunsul

primit la 09 februarie 2017, SRL „Ruspin Grup” a refuzat să restituie suma achitată

pentru mobilă. La fel, a indicat despre faptul că a încheiat un contract pentru

efectuarea unei expertize de către experți. Astfel, contravaloarea mobilierului nu a

fost restituită și nici expertiza nu a fost efectuată în termenul de 14 zile, prevăzut

de legislație.

Reclamanta a punctat că la 27 iulie 2017 s-a adresat repetat pîrîtului cu o

petiție, prin care a solicitat soluționarea conflictului pe cale amiabilă, însă la 07

august 2017 de către SRL „Ruspin Grup” a fost remis un răspuns în limba rusă, pe

care nu o posedă.

Reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de antrepriză nr.4/17/10/15

din 20 octombrie 2015, încasarea contravalorii mobilei de bucătărie în sumă de

3994 de euro, încasarea penalității reduse în mărime de 1000 de euro, conform art.

32 alin. (1) din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie

2003, pentru nesoluționarea în termen a reclamației, încasarea penalității reduse în

mărime de 1000 de euro conform art. 32 alin. (2) din Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, pentru întârzierea executării

mobilei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Țurcan împotriva SRL „Ruspin

Grup” cu privire la rezoluțiunea contractului de antrepriză, restituirea contravalorii

bunului, încasarea penalității de întârziere și cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Lidia Țurcan, a fost casată integral hotărârea din 21 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă hotărâre prin care a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Lidia Țurcan și a fost rezoluționat contractul de

antrepriză nr. 4/17/10/15 din 20 octombrie 2015, încheiat între Lidia Țurcan și SRL

„Ruspin Grup”. A fost încasat de la SRL „Ruspin Grup” în beneficiul Lidiei Țurcan

2

contravaloarea produsului în sumă de 3994 de euro sau echivalentul în lei a acestei

sume la data executării hotărârii. A fost încasat de la SRL „Ruspin Grup” în

beneficiul Lidiei Țurcan penalitatea în mărime de 1000 de euro sau echivalentul în

lei a acestei sume la data executării hotărârii. A fost încasat de la SRL „Ruspin

Grup” în beneficiul Lidiei Țurcan cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000

de lei. În rest, cererea de chemare în judecată, a fost respinsă. Totodată, a fost

încasat de la SRL „Ruspin Grup” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3055

de lei.

La 26 iunie 2019 SRL „Ruspin Grup”, iar ulterior la 19 septembrie 2019

reprezentantul SRL „Ruspin Grup”, avocatul Daniel Șontea au declarat recurs

împotriva deciziei din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului recurenta SRL „Ruspin Grup”, reprezentată avocatul

Daniel Șontea a invocat că soluția instanței de apel este eronată în raport cu

circumstanțele cauzei, or circumstanțele cauzei sunt contradictorii cu concluziile

instanței de apel.

Recurenta a indicat că după achitarea prețului de către Lidia Țurcan și

definitivarea proiectului mobilei, aceasta a fost executată și montată în termen. De

altfel, prin actul de predare-primire a lucrării din 16 februarie 2016, semnat de părți,

se confirmă că lucrarea a fost predată, iar la rubrica „observațiile clientului”, Lidia

Țurcan a făcut doar o singură mențiune: „carnizul necesită prefăcut din cauza

defectelor, distanța de jos a fațadei este prea mare ”, defect care ulterior a fost

remediat.

Recurenta a notat că la 29 martie 2016, reprezentanții SRL „Ruspin Grup” au

mers la reclamanta Lidia Țurcan pentru a preda lucrările, însă aceasta din motive

necunoscute a refuzat să semneze actul de predare-primire a lucrării, și nici nu a

indicat careva obiecții sau pretenții care au fost indicate în actul de predare-primire.

Recurenta a precizat că Lidia Țurcan a depus reclamația la 29 ianuarie 2017,

peste o perioadă mai mare de 11 luni de la recepționarea mobilei, în care indică

despre „anularea contractului și restituirea sumei...”, făcând referire la apariția

câtorva defecte.

Recurenta a declarat că în temeiul art. 185 alin.(3) din Legea privind protecția

consumatorilor, a solicitat expertului în domeniu de a efectua expertiza tehnică a

mobilei confecționate pentru reclamanta Lidia Țurcan, în vederea stabilirii

defectelor și cauza apariției lor, despre ce a fost informată Lidia Țurcan, la 09

februarie 2017. Conform prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea privind protecția

consumatorilor, în vigoare la data apariției raportului juridic dintre părți,

consumatorul are dreptul, la opțiunea sa, de a solicita vânzătorului în primul rând

repararea produsului sau înlocuirea acestuia, gratuit în fiecare caz, cu excepția

situației în care măsura reparatorie respectivă este imposibilă sau disproporționată.

Dacă vânzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamația consumatorului conform

prevederilor alin.(1), ei sunt obligați să dovedească vina consumatorului în ceea ce

privește deficiențele apărute la produsul vândut, serviciul prestat prin expertiza

tehnică efectuată de o terță parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate

cu legislația, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării

pretenției de către consumator. În caz contrar, ei sun obligați să îndeplinească

cerințele prevăzute la alin.(1). Astfel, dreptul reclamantei ca consumator ce rezultă

3

conform acțiunilor sale, de depunere în termen a solicitării, este de

remediere/reparație a bunului. Mai mult, la momentul instalării bunului, reclamanta

a indicat despre o singură neconformitate - „carnizul” cu mențiunea pentru soluția

care o solicită – necesită perfectat. În cererea din 29 ianuarie 2017 reclamanta a

indicat despre mai multe neconformități, care pot fi rezultatul utilizării, odată ce

reclamanta a avut posibilitatea reală ca la momentul instalării să indice toate

,,neconformitățile ”, în situația în care le-a depistat cele referitor la „carniz”. La fel,

s-a referit la cele două expertize, în care se indică despre defecte cu mențiunea de

apariție a lor în procesul de utilizare și defecte de producție, cu indicarea despre

posibilitatea remedierii lor. Astfel, conform mențiunii inițiale a reclamantei din

actul de predare primire - „necesită prefăcut”, aceasta și-a exprimat opțiunea - de

remediere, care și urmează să fie realizată. Reclamanta poate să aleagă una din

opțiunile date de lege, dar nu poate pretinde la toate aceste opțiuni. În contextul în

care inițial a optat pentru remediere, anume această soluție urmează să fie aplicată

față de bunul de care a beneficiat, fără de posibilitatea și de a solicita restituirea

contravalorii. Mai mult, cum s-a indicat supra, bunul dat a fost utilizat o perioadă,

iar utilizarea acestuia impune diminuarea contravalorii și respectiv impunerea

prestatorului la compensarea contravalorii inițiale este inadmisibilă, urmând a fi

aplicată soluția de remediere, care este prevăzută de lege și care a fost acceptată

inițial și de reclamantă, posibilă și conform rapoartelor de expertiză existente la

dosar. De asemenea, conform art. 18 alin. (16) din Legea privind protecția

consumatorilor, în vigoare la momentul apariției raportului juridic, consumatorul

nu are dreptul să solicite restituirea contravalorii produsului prin rezoluțiunea

contractului dacă neconformitatea este minoră. Se consideră minoră

neconformitatea care nu exercită o influentă substanțială asupra utilizării ului.

După cum rezultă din rapoartele de expertiză, neconformitățile apărute la mobilă

sunt minore și pot fi remediate, iar mobila poate fi exploatată în continuare cu

condiția de a fi remediate neconformitățile. Astfel, consideră că instanța de fond

corect a constatat netemeinicia solicitării reclamantei de rezoluțiune a contractului

cu restituirea contravalorii.

Recurenta a învederat că consideră neîntemeiată solicitarea reclamantei cu

privire la încasarea penalității de întârziere în sumă de 1000 de euro, în temeiul art.

32 alin. (1) din Legea privind protecția consumatorilor și în sumă de 1000 de euro,

în temeiul art. 32 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorilor, or potrivit

art.18 alin. (1) al Legii privind protecția consumatorilor, în vigoare la momentul

încheierii contractului - remedierea gratuită a deficiențelor apărute la produs,

serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului

necorespunzător în cadrul termenului de garanție sau termenului de valabilitate,

deficiențe care nu sunt imputabile consumatorului, se face necondiționat de către

vânzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data

înaintării reclamației de către consumator sau în termenul stabilit prin contract. La

caz, reclamanta a înaintat reclamatei la 29 ianuarie 2017, respectiv în termenul

stabilit în norma citată supra, în a 11 zi, și anume la 09 februarie 2017, a informat

reclamanta despre antrenarea unui expert, acțiune ce este conformă art. 18 alin. (2)

din Legea privind protecția consumatorilor și nu implică nesoluționarea reclamației

pentru care ar surveni aplicarea sancțiunii în formă de penalitate de întârziere.

Așadar, termenul de 14 zile stipulat în art. 185 din Legea privind protecția

4

consumatorilor, a fost respectat, iar în interiorul acestuia a solicitat dispunerea

efectuării expertizei de către o terță parte competentă în domeniu, pentru

constatarea vinovăției consumatorului sau a prestatorului. Însă, instanța de apel

prin interpretarea eronată a normelor de drept (art. 185 din Legea privind protecția

consumatorilor) în raport cu circumstanțele cauzei, a concluzionat greșit că acest

termen de 14 zile nu a fost respectat.

Recurenta a subliniat că aceeași situație se atestă și referitor la al doilea temei

pentru care reclamanta solicită încasarea penalității de întârziere, or conform

condițiilor contractuale s-a stabilit termenul de 9-10 săptămâni de executare a

lucrării de la data încheierii contractului și precizării rectificărilor definitive la

proiect. La contract se conține anexa cu descrierea bunului, act care este o parte

componentă a contractului. Actul dat este unul dactilografiat. Totodată, la anumite

poziții, acesta cuprinde anumite adăugiri, rectificări cu scris de mână, care au fost

făcute de părți ulterior încheierii contractului. Iar, aceste adăugiri, rectificări

implică anume definitivarea proiectului. Apoi, după achitarea integrală a prețului

contractului de către reclamantă, bunul a fost transmis beneficiarului/reclamantei

Lidia Țurcan, la 10 februarie 2016, iar în actul de predare-primire aceasta nu a făcut

nici o mențiune referitor la încălcarea termenului de efectuare a lucrării.

Recurenta a subliniat că conform clauzei contractuale, și anume pct.4.1 din

contractul de antrepriză, termenul contractului începe a curge după precizarea

rectificărilor definitive la proiect, iar conform pct.3.3 al contractului, începerea

lucrărilor de montare a mobilei au loc anume după achitarea integrală a prețului.

Prin urmare, instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a respinge ca

neîntemeiată cerere de chemare în judecată depusă de Țurcan Lidia, iar soluția

instanței de apel este una eronată în raport cu circumstanțele cauzei, ori

circumstanțele cauzei sunt în contradicție cu concluziile instanței de apel.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de apel a pronunțat decizia contestată la 19 iunie 2019, iar SRL

„Ruspin Grup” și avocatul Daniel Șontea au declarat recurs 26 iunie 2019, ceea ce

denotă că recursul este depus în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 30 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

neîntemeiat și urmează a fi respins, din următoarele considerente.

5

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea

din 21 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a conchis asupra

netemeiniciei acțiunii Lidiei Țurcan, motivând că, la caz, soluția este remedierea

bunului și nu restituirea contravalorii lui, rezoluțiunea contractului nu era prevăzută

conform legii în vigoare la acel moment, iar conform normelor generale, temei de

reziliere nu s-a constatat, precum nu s-a stabilit a fi în întârziere pârâtul conform

invocărilor reclamantei.

Instanța de apel, prin decizia din 19 iunie 2019, a reținut ca fiind parțial

întemeiată acțiunea depusă de Lidia Țurcan. Astfel, la examinarea cauzei în ordine

de apel, instanța a apreciat ca fiind întemeiate cerințele privind rezoluțiunea

contractului de antrepriză, restituirea contravalorii produsului, încasării penalității

în mărime de 1000 de euro și compensării cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 5000 de lei, iar în rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

În justificarea concluziei sale, instanța de apel a conchis că SRL „Ruspin

Grup” nu și-a onorat cu diligență obligațiile contractuale și a prestat Lidiei Țurcan

un serviciu necalitativ, iar din circumstanțele cauzei nu se desprind anumite acțiuni

prompte și necondiționate ale SRL „Ruspin Grup” în vederea înlăturării defectelor

mobilei instalate, despre care a fost informată prin pretențiile adresate, care în final

s-au soldat cu refuzul consumatorul de remediere/înlocuire a produsului.

Respectiv, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea privind protecția

consumatorilor nr.105-XV din 13 martie 2003, instanța de apel a conchis asupra

admiterii integrale a cerinței reclamantei privind rezoluțiunea contractului și

restituirea contravalorii bunului.

Prin urmare, odată ce antreprenorul a încălcat termenul și dreptul

consumatorului de a beneficia de remedierea gratuită a deficiențelor depistate la

produs, care nu sunt imputabile consumatorului, în temeiul art. 32 alin. (1) al Legii

privind protecția consumatorilor nr.105-XV din 13 martie 2003, precum și având

în vedere că reclamanta a solicitat încasarea penalității în cuantum redus, instanța

de apel a considerat necesar de a încasa penalitatea în mărime de 1000 de euro

pentru neremedierea în termen a deficiențelor apărute. Cerința cu privire la

încasarea penalității în mărime de 1000 de euro pentru întârzierea executării

mobilei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Concomitent, instanța de apel a dispus

compensarea Lidiei Țurcan de către SRL „Ruspin Grup” a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 5000 de lei, iar în beneficiul statului a fost încasat de la SRL

„Ruspin Grup” taxa de stat în sumă de 3055 de lei.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, verificând și analizând legalitatea deciziei contestate, prin

prisma circumstanțelor cauzei și cadrului normativ aplicabil speței, constată că

decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău este legală și corespunde

întocmai prevederilor legale ce guvernează prezentul litigiu.

Astfel, după cum rezultă din materiale cauzei, la 20 octombrie 2015, între

Lidia Țurcan, în calitate de beneficiar și SRL „Ruspin Grup”, în calitate de

antreprenor, a fost încheiat contractul de antrepriză, potrivit căruia antreprenorul s-

6

a obligat să execute, livreze și să monteze bucătărie în stil clasic cu fațadă MDF

vopsit – 6,4 m2, carcasă interioară din Pal 18 mm- 26 m2, iar beneficiarul s-a obligat

să achite și să recepționeze lucrarea efectuată (f.d. 10-11).

Conform prevederilor contractuale, valoarea mobilei constituie 5057 de euro,

însă cu o reducere de 22% este de 3944 de euro (f.d.10).

La fel, conform mențiunilor efectuate în contract, Lidia Țurcan a achitat în

avans suma de 2000 de euro.

Conform pct. 4.1. al contractului de antrepriză nr. 4/17/10/15 din 20

octombrie 2015, termenul de fabricare a articolelor este de 9-10 săptămâni din

momentul încheierii contractului, după precizarea rectificărilor definitive la

proiect, în conformitate cu anexa nr. 2 la contract.

În anexa nr. 2 la contractul menționat, au fost indicate elementele bucătăriei,

dimensiunile acesteia și numărul de unități (f.d. 12)

Conform bonului de plată din 0 februarie 2016 și facturii fiscale nr.

JB3371894 din 11 februarie 2016, Lidia Țurcan a transferat antreprenorului SRL

„Ruspin Grup” suma de 85727 de lei, echivalentul a 3994 de euro (f.d. 15, 16).

La 16 februarie 2016, antreprenorul SRL „Ruspin Grup” a instalat bucătăria

la adresa beneficiarului Lidia Țurcan, iar în acest sens a fost întocmit și semnat

actul de predare-primire din aceeași dată (f.d. 14).

Conform actului de predare-primire a lucrărilor din 16 februarie 2016, la

rubrica observațiile clientului, Lidia Țurcan a indicat că „carnizul necesită prefăcut

din cauza defectelor, distanța de jos a fațadei este prea mare”.

La 29 ianuarie 2017 Lidia Țurcan s-a adresat cu cerere către SRL „Ruspin

Grup”, prin care a solicitat rezilierea contractului de antrepriză, din motiv că au fost

încălcate esențial clauzele contractuale, adică mobila a fost livrată cu defecte și

întârziere (f.d. 17).

Prin răspunsul din 09 februarie 2017, SRL „Ruspin Grup”, a menționat că

întru soluționarea cerințelor înaintate, expertul independent contractat de

companie, urmează să examineze mobila pretins defectuoasă, iar pentru

concretizarea dății și orei petrecerii expertizei, va fi contactată suplimentar (f.d.

18).

La caz, Colegiul lărgit va raporta circumstanțele prezentate mai sus la normele

de drept relevante speței, pe care le va aplica în redacția anului 2015-2017. Or,

conform art. 6 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea

nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice

constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale

unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

În conformitate cu art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face

sau a nu face.

Conform art. 513 alin. (1) Cod civil, debitorul și creditorul trebuie să se

comporte cu bună-credință și diligență la momentul nașterii, pe durata existenței,

la momentul executării și stingerii obligației.

7

În conformitate cu art. 572 alin (1) și (2) Cod civil, temeiul executării rezidă

în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu

bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Articolul art. 946 alin. (1) Cod civil, prevede că prin contractul de antrepriză

o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte

părți (client), iar aceasta se obligă să recepționeze lucrarea și să plătească prețul

convenit.

În temeiul art. 948 alin. (1) și (2) Cod civil, antreprenorul trebuie să transmită

clientului lucrarea liberă de orice viciu material sau juridic. Lucrarea este liberă de

vicii materiale dacă are calitățile convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra

unor calități, lucrarea este liberă de vicii materiale dacă este corespunzătoare

utilizării presupuse în baza contractului sau, dacă nu se poate deduce o asemenea

utilizare, utilizării obișnuite.

În temeiul art. 960 alin.(1) Cod civil, dacă lucrarea are vicii, clientul poate

cere remedierea lor. Antreprenorul poate alege fie remedierea viciilor, fie

efectuarea unei noi lucrări.

În conformitate cu art. 1 din Legea din Legea privind protecția consumatorilor

nr. 105-XV din 13 martie 2003, termen de garanție - perioadă de timp, prescrisă

sau declarată, care curge de la data achiziționării produsului, serviciului și în cadrul

căreia produsul, serviciul trebuie să-și păstreze caracteristicile prescrise sau

declarate, iar producătorul, vânzătorul, prestatorul își asumă responsabilitatea

remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului necorespunzător

dacă deficiențele nu sînt imputabile consumatorului.

Conform art. 18 alin. (1), (2) și (5) din Legea privind protecția consumatorilor

nr. 105-XV din 13 martie 2003, remedierea gratuită a deficiențelor apărute la

produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului,

serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanție sau termenului de

valabilitate, deficiențe care nu sînt imputabile consumatorului, se face

necondiționat de către vânzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile

calendaristice de la data înaintării reclamației de către consumator sau în termenul

stabilit prin contract.

Dacă vânzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamația consumatorului

conform prevederilor alin. (1), ei sînt obligați să dovedească vina consumatorului

în ceea ce privește deficiențele apărute la produsul vândut, serviciul prestat prin

expertiza tehnică efectuată de o terță parte competentă în domeniu, abilitată în

conformitate cu legislația, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la

data înaintării pretenției de către consumator. În caz contrar, ei sînt obligați să

îndeplinească cerințele prevăzute la alin. (1).

Vânzătorul, prestatorul restituie contravaloarea produsului vândut, serviciului

prestat imediat după constatarea imposibilității folosirii acestora dacă deficiența nu

este imputabilă consumatorului și dacă consumatorul a refuzat remedierea sau

înlocuirea produsului, serviciului.

La caz, Colegiul atestă indubitabil că la semnarea actului de predare-primire

din 16 februarie 2016, la rubrica obiecțiile beneficiarului privind calitatea lucrării,

Lidia Țurcan a indicat că „carnizul necesită prefăcut din cauza defectelor, distanța

de jos a fațadei este prea mare” (f.d. 14).

8

Așadar, Colegiul lărgit relevă că inițial reclamanta/intimată Lidia Țurcan, a

solicitat remedierea bunului, însă deficiențele menționate nu au fost remediate la

momentul depistării lor, de fapt SRL „Ruspin Grup” nu a executat careva acțiuni

prompte în vederea înlăturării acestora, precum și nici după sesizarea

antreprenorului de către beneficiara Lidia Țurcan, fapt confirmat prin rapoartele de

expertiză nr. 13 din 02 aprilie 2018 și nr. 0412823 din 28 septembrie 2018, din care

rezultă indubitabil că bucătăria are defecte și exploatarea mai departe a acesteia

poate avea loc dor după remedierea lor.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit conchide că, deși SRL „Ruspin Grup” a

invocat și a insistat asupra faptului că deficiențele depistate au fost remediate la

29 martie 2019, iar Lidia Țurcan nu a dorit să semneze actul de remediere, în actele

și lucrările dosarului lipsește un asemenea act, respectiv se atestă neexecutarea

obligațiunii de probare în instanță a circumstanțelor pe care le invocă drept temei

al obiecțiilor sale conform art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Mai mult ca atât, conform raportului de expertiză extrajudiciară nr. 136 din

02 aprilie 2018 (f.d.60-76) și raportul de expertiză nr.0412823 din 15 octombrie

2018 (f.d. 92-97), s-a constat clar și fără echivoc că bucătăria poate fi folosită doar

după remedierea viciilor.

În circumstanțele descrise, Colegiul lărgit învederează că instanța de apel

corect a dispus în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, rezilierea contractului de antrepriză

nr. 4/17/10/15 din 20 octombrie 2015 și restituirea contravalorii produsului, or

imposibilitatea folosirii produsului și refuzul de a fi remediat sau înlocuit atestă

temeinicia cerinței reclamantei Lidia Țurcan cu privire la rezilierea contractului de

antrepriză nr.4/17/10/15 din 20 octombrie 2015 și restituirea contravalorii

produsului.

De altfel, eșuarea etapei de remediere a produsului, confirmă dreptul

consumatorul de a solicita restituirea contravalorii produsului și nu cum a constatat

greșit instanța de fond că fiind inițial optat pentru remediere, anume această soluție

urmează a fi aplicată față de bun, fără posibilitatea restituirii contravalorii.

Concomitent, Colegiul evidențiază că, deși în raportul de expertiză nr. 136 din

02 aprilie 2018, se menționează că defectele constatate puteau apărea în timpul

utilizării mobile, acesta corect, în temeiul art. 156 alin. (6) Cod de procedură civilă,

a fost apreciat critic de către instanța de apel, or concluzia în cauză vine în

contradicție însăși cu mențiunile din acest raport precum că defectele date se

datorează lucrului necalitativ la asamblarea și instalarea mobilei.

Prin urmare, conjunctura redată supra atestă că instanța de apel corect a

conchis asupra temeiniciei cerinței reclamantei Lidia Țurcan cu privire la

rezoluțiunea contractului de antrepriză și restituirea contravalorii bunului, or

neconformitățile bunului nu permit utilizarea bunului decât după înlăturarea

acestora, iar consumatorul a solicitat restituirea contravalorii produsului ca rezultat

al refuzului de înlocuire sau remediere a produsului.

În ceea ce vizează cerința reclamantei privind încasarea penalității în cuantum

redus de 1000 de euro, pentru nesoluționarea în termen a reclamației, la acest

aspect, Colegiul va reține la fel ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel,

reieșind din următoarele considerente.

9

Conform art. 32 alin. (1) al Legii nr. 105-XV din 13 martie 2013, pentru

încălcarea termenelor prevăzute la art. 18 alin. (1), vânzătorul, prestatorul achită

consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depășită

o penalitate în mărime de 5% din prețul produsului, serviciului în vigoare la data

examinării reclamației consumatorului.

Art. 18 alin. (1) Legii nr.105-XV din 13 martie 2013, statua că remedierea

gratuită a deficiențelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea

contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de

garanție sau termenului de valabilitate, deficiențe care nu sânt imputabile

consumatorului, se face necondiționat de către vânzător, prestator într-un termen

de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamației de către

consumator sau în termenul stabilit prin contract.

Colegiul reiterează că la data semnării actului de predare-primire din

16 februarie 2016, Lidia Țurcan a specificat asupra neconformităților bunului și

anume: „carnizul necesită prefăcut din cauza defectelor, distanța de jos a fațadei e

prea mare” (f.d.14), însă probe în favoarea remedierii acestui defect nu au fost

prezentate. De fapt, chiar și dup cererea din 29 ianuarie 2017, SRL „Ruspin Grup”,

a menționat că întru soluționarea cerințelor înaintate, expertul independent

contractat de companie, urmează să examineze mobila pretins defectuoasă, iar

pentru concretizarea dății și orei petrecerii expertizei, va fi contactată suplimentar,

însă careva acțiuni din partea antreprenorului așa și nu au mai fost întreprinse.

Așadar, ținând cont de cele expuse supra, instanța de recurs consideră

întemeiată concluzia instanței de apel precum că SRL „Ruspin Grup” nu a

întreprins măsuri pentru remedierea defectelor, deși, s-a obiectat la calitatea

bunului.

În această ordine de idei, pornind de la faptul că însăși reclamanta a pretins

penalitatea în cuantum redus în mărime de 1000 de euro în temeiul art. 32 alin. (1)

al Legii nr.105-XV din 13 martie 2013, instanța de apel just a dispus încasarea

penalității în cuantumul solicitat, având în vedere nesoluționarea în termen a

reclamației și neremedierea în termen a deficiențelor menționate.

Referitor, la cerința Lidiei Țurcan privind încasarea penalității reduse în

mărime de 1000 de euro conform art. 32 alin.(2) al Legii nr.105-XV din 13 martie

2013, pentru întârzierea executării mobilei, Colegiul va reține concluzia instanțelor

ierarhic inferioare în favoarea respingerii acțiunii în această parte, or în litigiul

deferit judecății, nu s-a stabilit existența unei întârzieri la executarea lucrării de

către pârât.

De altfel, în actele și lucrările cauzei nu se găsesc careva probe confirmative

care să probeze data când a fost efectuată precizarea rectificărilor definitive la

proiect așa cum a fost prevăzut de părțile litigante în pct. 4.1 a contractului de

antrepriză nr. 4/17/10/15 din 20 octombrie 2015.

Finalmente, Colegiul civil decelează că instanța de apel corect a dispus în

temeiul art. 96 alin. (1) și (11) Cod de procedură civilă, încasarea de la SRL „Ruspin

Grup” în beneficiul Lidiei Țurcan a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

5000 de lei, care sunt necesare, reale și rezonabile.

Astfel, cele descrise mai sus conduc la concluzia că procedura desfășurată în

instanța de apel corespunde exigențelor legale ce guvernează prezentul litigiu, iar

modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel poate echivala cu o

10

soluționare efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă menținerea deciziei instanței de

apel.

În atare circumstanțe, Colegiul reține că recursul declarat de SRL „Ruspin

Grup” este neîntemeiat și care necesită a fi respins, or decizia din 19 iunie 2019 a

Curții de Apel Chișinău este adoptată cu respectarea exigențelor prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a) Cod

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ruspin

Grup”, reprezentată de avocatul Daniel Șontea.

Se menține decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Țurcan Lilia împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Ruspin Grup” cu privire la rezoluțiunea contractului de

antrepriză, restituirea contravalorii bunului, încasarea penalității și a cheltuielilor

de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Nina Vascan

11