2r-53/26 — Încasarea cheltuielilor pentru echipamentul militar

La 3 iunie 2025, Inspectoratul General de Carabinieri, Direcția Regională Nord a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Russu Oleg, cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru echipamentul militar.

Prin încheierea din 16 iunie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, cererea de chemare în judecată a fost acceptată spre examinare în procedura scrisă a cererilor cu valoare redusă.

Prin hotărârea din 9 septembrie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, s-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de Inspectoratul General de Carabinieri, Direcția Regională Nord împotriva lui Russu Oleg. S-a încasat din contul lui Russu Oleg în beneficiul Inspectoratului General de Carabinieri, Direcția Regională Nord, suma de 4 050,10 lei, în calitate de valoare restantă a echipamentului militar. S-a încasat din contul lui Russu Oleg în beneficiul statului, suma de 250 lei, cu titlu de taxă de stat și suma de 200 lei, cu titlu de taxă de timbru.

La 6 octombrie 2025, Russu Oleg a declarat apel împotriva hotărârii.

Prin încheierea din 18 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord, nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Russu Oleg și s-a stabilit apelantului termen până la 19 ianuarie 2026 pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat în sumă de 172,13 lei.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, s-a restituit cererea de apel declarată Russu Oleg împotriva hotărârii din 9 septembrie 2025 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

La 2 februarie 2026, Russu Oleg a declarat recurs împotriva încheierii din 22 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului și casarea integrală a încheierii.

Recurentul a invocat că încheierea din 18 decembrie 2025, prin care i s-a pus în sarcină prezentarea dovezii achitării taxei de stat în sumă de 172,13 lei, i-a fost transmisă prin poșta electronică, însă nu a luat cunoștință despre aceasta în termenul stabilit. 1

În acest sens, recurentul a susținut că nu utilizează zilnic poșta electronică și, din acest motiv, nu a observat mesajul expediat de instanță.

Recurentul a mai invocat că despre încheierea prin care cererea de apel a fost restituită a aflat ulterior, în mod întâmplător, în cadrul unei ședințe de judecată la Curtea de Apel Nord.

În opinia recurentului, în aceste circumstanțe, restituirea cererii de apel este nejustificată.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.”

Art. 365 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă: „În cererea de apel se indică: motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.”

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Dacă cererea de apel nu întrunește condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Art. 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanților la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegație judiciară.” 2

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 112 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesați, instanţa de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanţa de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art.116.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanţii la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: 3 „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Examinând recursul declarat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele considerente.

Din materialele cauzei rezultă că, prin încheierea din 18 decembrie 2025, Curtea de Apel Nord nu a dat curs cererii de apel declarate de Russu Oleg împotriva hotărârii Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 9 septembrie 2025, acordând apelantului termen până la 19 ianuarie 2026 pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat în sumă de 172,13 lei.

Potrivit materialelor dosarului, copia încheierii din 18 decembrie 2025 a fost expediată la 29 decembrie 2025, ora 11:08, prin intermediul poștei electronice la adresa indicată de apelant în cererea de apel: o.russu@mail.ru.

Conform art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, actele de procedură pot fi comunicate participanților la proces inclusiv prin intermediul poștei electronice, cu condiția asigurării transmiterii conținutului actului și a posibilității luării la cunoștință de acesta.

Prin urmare, instanța de recurs reține că transmiterea încheierii din 18 decembrie 2025 la adresa electronică indicată de apelant constituie o modalitate legală și valabilă de comunicare a actelor procedurale, aptă să producă efecte juridice, inclusiv sub aspectul începerii curgerii termenului procedural acordat pentru înlăturarea neajunsurilor.

Potrivit constatărilor instanței de apel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar, respectiv data de 29 decembrie 2025, ora 11:08.

În aceste circumstanțe, termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor a început să curgă din momentul comunicării actului procedural, iar apelantul dispunea de un interval suficient pentru a executa indicațiile instanței de apel.

Completul de judecată constată că apelantul nu a prezentat dovada achitării taxei de stat în termenul acordat și nu a înlăturat neajunsurile cererii de apel până la expirarea termenului stabilit și nici nu a solicitat prelungirea termenului procedural.

Susținerile recurentului potrivit cărora nu utilizează poșta electronică și nu ar fi observat mesajul expediat de instanță nu pot fi reținute, întrucât adresa de poștă electronică a fost indicată chiar de acesta în cererea de apel, iar comunicarea actelor 4 procedurale la această adresă este conformă prevederilor art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă și produce efecte juridice din momentul transmiterii actului procedural.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut în mod întemeiat că neexecutarea indicațiilor stabilite prin încheierea emisă în temeiul art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă atrage aplicarea sancțiunii procedurale prevăzute de art. 369 alin. (1) lit. a) din același cod, respectiv restituirea cererii de apel.

Restituirea cererii de apel reprezintă consecința procesuală a nerespectării obligațiilor procedurale stabilite în sarcina apelantului și nu poate fi calificată drept o restrângere a dreptului de acces la justiție, fiind expres prevăzută de normele procedurale aplicabile.

În acest sens, potrivit art. 10 alin. (1) și art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, neîndeplinirea în termen a actelor de procedură atrage sancțiunile procesuale corespunzătoare, participanții la proces fiind obligați să își exercite drepturile procedurale cu bună-credință și cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de instanță.

Respectarea termenelor procedurale constituie o garanție a bunei administrări a justiției și a securității raporturilor procesuale, iar neexecutarea, fără motive obiective, a indicațiilor instanței de apel nu poate fi imputată instanței, ci exclusiv părții care a rămas în pasivitate procedurală.

Prin urmare, Completul de judecată constată că instanța de apel a aplicat corect normele de drept procedural incidente, iar argumentele invocate în recurs nu sunt de natură să justifice casarea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Russu Oleg. Menține încheierea din 22 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General de Carabinieri, Direcția Regională Nord împotriva lui Russu Oleg, privind încasarea cheltuielilor suportate pentru echipamentul militar. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 5