2r-68/26 — Încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres

La 8 august 2024, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Munteanu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 7 martie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a dispus încasarea de la Ion Munteanu în beneficiul SA „Moldasig” a despăgubirii de asigurare în mărime de 2 500,19 lei, precum și a cheltuielilor de judecată, și anume: 250 lei – taxa de stat achitată de reclamant la înaintarea acțiunii, 200 lei – taxa de timbru, 2 000 lei – cheltuieli de asistență juridică, apreciate ca reale, necesare și rezonabile, și 195 lei – cheltuieli de înștiințare publică, în total 5 145,19 lei.

La 22 mai 2025, Ion Munteanu a declarat apel împotriva hotărârii din 7 martie 2025, solicitând admiterea apelului, repunerea în termenul de declarare a apelului, anularea hotărârii din 7 martie 2025 emisă de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea înaintată de SA „Moldasig” împotriva lui Ion Munteanu, ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2025, Curtea de Apel Centru a respins cererea înaintată de apelantul Ion Munteanu privind repunerea în termenul de declarare a apelului și a restituit apelul declarat de acesta, pe motiv că a fost depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat repunerea în termen.

La 4 februarie 2026, Ion Munteanu, a depus recurs împotriva încheierii din 18 noiembrie 2025, Curtea de Apel Centru, solicitând casarea încheierii contestate ca fiind emisă preamatur și ilegal, cu trimiterea cauzei pentru examinarea pentru elucidarea tuturor aspectelor juridice în alt complet de judecată.

La 4 februarie 2026, Ion Munteanu a depus recurs împotriva încheierii din 18 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea încheierii contestate ca fiind emisă prematur și ilegal, cu trimiterea cauzei spre reexaminare, pentru elucidarea tuturor aspectelor juridice, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului, acesta a invocat că nu a fost înștiințat legal și nu a cunoscut despre existența procesului. Din aceste considerente, a solicitat repunerea în termen. Ulterior, la 16 ianuarie 2026, a fost înștiințat despre emiterea încheierii judecătorești prin care a fost informat că cererea de repunere în termen a fost 1 respinsă, iar apelul a fost restituit. De asemenea, a menționat că nu a fost posibil să depună recursul mai devreme, întrucât a fost bolnav și s-a aflat în concediu medical în perioada 27 ianuarie 2026 – 2 februarie 2026. Prin urmare, în prima zi lucrătoare, la 3 februarie 2026, a înaintat recursul la Curtea Supremă de Justiție.

Articolul 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii, dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 116 alin. alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Articolul 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.” 2

Din materialele dosarului, rezultă că, încheierea din 18 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, care constituie obiectul prezentului recurs, a fost comunicată în temeiul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recurentului la adresa electronică ***** @gmail.com, la 15 ianuarie 2026, fapt ce se confirmă prin extrasul din poşta electronică atașat la materialele cauzei (f.d.60).

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că din conținutul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că principalul criteriu după care se realizează comunicarea actelor de procedură este cel al asigurării eficiente a transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui (Decizia nr. 2ra-435/25, §23). Instanța de apel a transmis în mod legal și în conformitate cu art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă copia încheierii, îndeplinind astfel obligațiile procedurale privind comunicarea actelor procesuale.

Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii din 18 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru a început să curgă la 16 ianuarie 2026, ziua imediat următoare recepționării încheierii contestate, ultima zi a termenului fiind 30 ianuarie 2026.

Recurentul Ion Munteanu nu s-a conformat prevederilor legale și a depus cererea de recurs împotriva încheierii din 18 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru la 4 februarie 2026, în afara termenului prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă.

Drept urmare, Completul de judecată conchide că Ion Munteanu, a omis să depună cererea de recurs în termenul prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă, iar acest fapt atrage sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de recurs, în temeiul art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

În acest context, instanța constată că recurentul Ion Munteanu nu a formulat o cerere de repunere în termen pentru declararea recursului, în condițiile art. 116 din Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, din argumentele expuse în cererea de recurs rezultă că recurentul invocă imposibilitatea depunerii recursului în termenul legal, motivând că s-a aflat în concediu medical în perioada 27 ianuarie 2026 – 2 februarie 2026. Potrivit susținerilor acestuia, cererea de recurs a fost depusă la 3 februarie 2026, prima zi lucrătoare după perioada indicată. 3

Completul de judecată reține că motivul invocat de recurent nu poate justifica depășirea termenului legal de declarare a recursului.

În jurisprudența Curții Supreme de Justiție, aceasta a tranșat în situații comparative faptul că aflarea unui participant la proces în concediu medical nu constituie în mod automat o imposibilitate absolută de a întreprinde acțiuni procesuale. În acest caz, urmează a fi verificată conduita acestuia pe perioada concediului și dacă acesta a avut o posibilitate obiectivă de a comunica cu instanțele și de a-și proteja drepturile procesuale (decizia nr. 2r-479/25, §48-51).

Recurentul invocă faptul că s-a aflat în concediu medical în perioada 27 ianuarie 2026 – 2 februarie 2026, anexând în acest sens un certificat medical. Instanța de recurs reține însă că încheierea din 18 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, care constituie obiectul prezentului recurs, a fost comunicată recurentului la 15 ianuarie 2026, astfel încât termenul de declarare a recursului a început să curgă la 16 ianuarie 2026. Prin urmare, în intervalul 16 ianuarie 2026 – 27 ianuarie 2026, anterior perioadei invocate de concediu medical, recurentul a dispus de un interval de timp suficient pentru a formula și depune cererea de recurs în termenul prevăzut de lege. În aceste circumstanțe, împrejurarea invocată de recurent nu demonstrează existența unei imposibilități obiective de a exercita calea de atac în termenul legal.

Din considerentele expuse şi având în vedere că cererea de recurs depusă de Ion Munteanu, la 4 februarie 2026, a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra restituirii recursului.

În conformitate cu art. 4261 lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă,