2ra-607/24 — Restituirea îmbogătirii nejustificate

La 19 octombrie 2022, Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică „Coopalimentara” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andruh Andrei, intervenient accesoriu Inspectoratul de Poliție Bălți cu privire la restituirea îmbogățirii nejustificate.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică „Coopalimentara” administrează o parcare auto specializată cu un nivel sporit de securitate, acces limitat al terților și asigurarea condițiilor necesare pentru asigurarea integrității corpurilor delicte.

Astfel, începând cu luna ianuarie 2017, primește la parcarea specializată pentru păstrare corpurile delicte – mijloacele de transport, reținute de organele de urmărire penală și agenții constătători pe marginea cauzelor penale și contravenționale.

Evidențiază că, în condițiile prevederilor art. 159 Cod de procedură penală și în temeiul Actului primirii la păstrare a unității de transport nr. 00849 din 10.01.2018, ÎCAP „Coopalimentara” a primit de la inspectorul de poliție Zamocea Sergiu și posesorul Andruh Andrei la păstrare în parcarea specializată din str. Otovasca 19a, mun. Chişinău, automobilul de model „Audi 80” cu numărul de înmatriculare XXX XX, recunoscut în calitate de corp delict pe marginea cauzei penale nr. 2018040642 privind învinuirea lui Andruh Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod penal.

Precizează că, potrivit informației parvenite, proprietarul automobilului nominalizat este Andruh Andrei.

Susține că, după primirea la păstrare a mijlocului de transport, ÎCAP „Coopalimentara” nu a fost informată despre rezultatele examinării cauzei.

Ulterior, în baza ordonanței de ridicare din 04.03.2021, automobilul respectiv a fost ridicat gratis de la parcare specială auto de către reprezentantul organului de urmărire penală SUP al IP Bălți, Igor Spînu. 1

Invocă faptul că, la 04 martie 2021, Andruh Ada (soția lui Andruh Andrei) a primit corpul delict nominalizat de la parcarea specializată fără achitarea plății pentru păstrarea automobilului.

Remarcă faptul că, cheltuielile legate de păstrarea automobilului în afara procesului penal sunt reglementate de legislația civilă. Astfel, în decurs de 1149 zile, în perioada 10.01.2018 – 04.03.2021 (data eliberării automobilului), ÎCAP „Coopalimentara” ca depozitar, în lipsa unui contract formal de depozit, cu strictețe și responsabilitate și-a îndeplinit obligațiunile sale în ceea ce privește asigurarea integrității automobilului respectiv, astfel este în drept de a solicita recuperarea cheltuielilor suportate conform tarifelor stabilite.

Precizează că, potrivit listei de prețuri pentru serviciile acordate de păstrarea autoturismelor situate pe str. Otovasca 19a, aprobată prin ordinul directorului ÎCAP „Coopalimentara” nr. 164 din 26 decembrie 2016, prețul de păstrare a automobilelor constituie: intrarea pe teritoriul parcării - 450 lei; păstrarea până la 5 zile - 15 lei ora = 1800 lei; păstrarea în termen mai mult de 5 zile - 200 lei pentru o zi.

Conchide că, în total, la 04.03.2021 creanța ÎCAP „Coopalimentara” pentru păstrarea automobilului nominalizat, constituie 231 050 lei (450 lei + 1800 lei + 1144 zile x 200 lei/zi).

Apreciază că, în condițiile legii, Andruh Andrei s-a îmbogățit nejustificat din contul serviciilor de depozit acordate și este obligat să le achite, conform tarifelor stabilite și anunțate de ÎCAP „Coopalimentara”.

Precizează că, deși ÎCAP „Coopalimentara” se consideră în drept de a solicita suma de 231 050 lei, acumulată la data de 04.03.2021, actualmente solicită doar suma de 35 050 lei pentru depozitarea automobilul respectiv în perioada 25.10.2019 – 11.04.2020 (450 lei + 1800 lei + 164 zile x 200 lei/zi).

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 500, 537, 960, 1537, 1539, 1979, 1980, 1984-1986, 1991, 1992 din Codul civil.

Prin urmare, s-a solicitat restituirea îmbogățirii nejustificate în mărime de 35 050 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcurs, Andruh Ada a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, acțiunea s-a admis.

La 20 septembrie 2023, Andruh Andrei a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 12 septembrie 2023 a Judecătoriei 2 Edineț, sediul Central, iar la 20 decembrie 2023 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 12 septembrie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul declarat de avocatul Rădeanu Gheorghi în calitate de reprezentant al apelantului Andruh Andrei, s-a casat integral hotărârea din 12 septembrie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu emiterea unei noi hotărâri, potrivit căreia acțiunea civilă formulată de Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică „Coopalimentara” s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin răspunsul nr.34/23-6455 din 30.03.2023, Inspectoratul de Poliție Bălți a comunicat că, în gestiunea organului de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Bălți a fost cauza penală nr. 2018040642, urmărirea penală pe care a fost începută în baza art. 276 alin. (1) Cod penal. În cadrul efectuării urmării penale s-a stabilit că, într-o perioadă de timp nestabilită, persoane neidentificate de organul de urmărire penală, au supus modificării numărul de marcaj al blocului motorului de la automobilul de model Audi 80 cu număr de înmatriculare XXX XX, fapt depistat la 10.01.2018, când automobilul menționat a fost stopat de către angajații INP al MAI și în urma verificării s-a stabilit că are semne vizibile de falsificare. În cadrul cauzei penale nu a fost identificat autorul comiteri infracțiunii, cât și nu au fost acumulate careva probe pertinente și concludente, care ar demonstra vinovăția lui Andruh Andrei în comiterea infracțiunii cercetate, astfel încât ultimul nu a avut statut de bănuit, învinuit în cadrul cauzei penale date. Organul de urmărire penală pe cauza dată a efectuat tot spectrul de acțiuni de urmărire penală și măsuri speciale de investigație, în urma cărui fapt urmărirea penală pe cauza dată a fost suspendată în baza art. 2871 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală. La răspuns au fost anexate actele procedurale întocmite de organul de urmărire penală.

În raport cu probele menționate supra instanța de apel a reținut că, apelantul/pârât Andruh Andrei, proprietarul automobilului de model Audi 80 cu numărul de înmatriculare XXX XX, în cauza penală nr. 2018040642, aflată în gestiunea Secției Urmărire Penală a Inspectoratului de Poliție Bălți, nu a avut statut de învinuit și cauza penală nu a fost transmisă în instanța de judecată, respectiv nu s-a finalizat cu sentință de condamnare a lui Andruh Andrei, astfel dânsul nu are statutul de condamnat.

În aceste circumstanțe instanța de apel a apreciat că, nu se justifică argumentul intimatului/reclamant ÎCAP „Coopalimentara” privind 3 încasarea cheltuielilor pentru parcare de la Andruh Andrei în temeiul dispozițiilor art. 227, 229 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a evidențiat că, la materialele cauzei nu este anexată nici o probă, ce ar confirma că între reclamanta/apelantă și pârâtul/intimat ar exista un raport juridic în baza unui contract de depozit.

Instanța de apel a menționat că, deși normele Codului civil referitor la contractul de depozit nu conțin dispoziții speciale referitor la forma acestui contract, în condițiile art. 210 alin. (1) Cod civil, actele juridice cu o valoare a obiectului mai mare de 1 000 lei urmează să fie încheiate în formă scrisă. Subsecvent, în cazul în care valoarea obiectului depășește 1 000 lei, partea interesată poate face dovada probei actului juridic doar print-un înscris corespunzător, la caz, prin întocmirea în formă scrisă a unui contract de depozit, reieșind din valoarea datoriei revendicate de reclamanta, ce ar rezulta din obiectul contractului.

Instanța de apel a concluzionat că, actele primirii la păstrare a unității de transport nu pot fi asimilate unor contracte de depozit, or, în actele respective lipsesc datele despre depozitar și deponent, care în aceste acte nu sunt identificate. În același context, instanța de apel a punctat că, din conținutul actelor primirii la păstrare a unității de transport, nu rezultă că mijlocul de transport a fost transmis pentru depozitare reclamantei, în aceste acte fiind indicate doar numele și prenumele persoanei care a primit la păstrare automobilul, precum și numele, prenumele persoanelor care au asistat la întocmirea actului. Nu pot fi reținute la caz nici prevederile cu privire la îmbogățirea nejustificată, or, pentru aplicarea acestor prevederi este important ca îmbogățirea să se producă în lipsa unui temei legal, adică actul de îmbogățire fără justă cauză să fie lipsit de un temei legal care să-l justifice.

La 14 mai 2024, Întreprinderea Cooperatistă de Alimentație Publică „Coopalimentara” a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți și menținerea hotărârii din 12 septembrie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțe de fapt și de drept ce vizează fondul litigiului invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.

În drept, s-au invocat prevederile art. 429-432, art. 432 alin. (1) lit. e), art. 434, 436, 437 din Codul de procedură civilă. 4

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Însă, până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimații nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată notează că, în temeiul art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 din același Cod.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanței ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, 6