3ra-749/25 — Obligarea emiterii actului administrativ

La 19 ianuarie 2023 Delibaș Ramazan s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ către Inspectoratul General pentru Migrație, cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (f. d.5-9).

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 6231/22/DAI din 04 noiembrie 2022 a Direcţiei azil şi integrare a Biroului migrație şi azil al MAI a fost respinsă cererea de acordare a unei forme de protecţie depusă de către Delibaş Ramazan.

Reclamantul a susținut că Delibaș Ramazan a afirmat că, s-a născut la XX XXXXX, în reg. XXX, XXX. Este de naționalitate XX şi de religie XXXXX.

Delibaș Ramazan a solicitat azil în Republica Moldova din motiv că în Turcia, a fost reţinut la 10 noiembrie 2009 în casa sa, poliţia a efectuat percheziția în casă, când toată familia era acasă.

Ulterior familia lui a fost dusă la secție de Poliţie fiind judecată ca o organizație în care tatăl este liderul iar, restul sunt membrii.

În plus, acesta a precizat că a stat închis ani de zile iar acum vrea să-şi construiască o nouă viaţa. De asemenea, a invocat că nu a deţinut nici o armă în casă.

În drept, reclamantul a făcut referire la art. 17 alin.(1), art. 42 alin. (2), art. 48 alin.(1) Legii nr. 270 privind azilul în Republica Moldova, art.3, art. 5, art.6, art. 7, art. 10, art. 17, art. 20, art. 21, art. 3, art. 6, art. 39 alin.(2), art. 189 alin.(1), art. 206 din Codul administrativ.

Reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 6231/22/DAI din 4 noiembrie 2022 a Direcției Azil și Integrare a Biroului de migrație şi Azil al MAI, obligarea Direcției Azil și Integrare a Biroului de migrație şi Azil al MAI să acorde azil pe teritoriul Republicii Moldova. 1

Curtea de Apel Centru verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, a constatat că aceasta urmează a fi menținută, ori concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în corespundere cu circumstanţele cauzei şi normele de drept material au fost aplicate corect.

Instanța de apel a reţinut că actul administrativ individual – decizia nr. 6231/22DAI din 04 noiembrie 2022 Biroului Migrațiune și Azil, constituie act defavorabil reclamantului, întrucât prin actul respectiv ultimului i-a fost refuzată cererea de azil iar, din analiza actului administrativ contestat, reieșind din solicitările înaintate, se atestă că acțiunea dedusă judecății este una în obligare conform art.206 Cod administrativ.

De asemenea, instanța de apel a menţionat că în țara sa de origine – Turcia, în privința reclamantului Delibaș Ramazan a fost emis mandatul de arest din 14 iulie 2020 (dosar nr. 2020/343, Procuratura Republicană Generală Adana), din care rezultă faptul că acesta a fost condamnat la 8 ani şi 4 luni de închisoare pentru „jaf cu scopul favorizării grupării criminale”, o infracţiune comisă la 16 noiembrie 2009 în regiunea Adana.

Totodată, la 17 martie 2022 Procuratura Republicană Adana a expediat către autoritățile competente din Republica Moldova un demers, în vederea extrădării reclamantului Delibaș Ramazan pentru executarea pedepsei. 2

Instanţa de apel a menţionat că din conținutul demersului rezultă că reclamantul Delibaș Ramazan este acuzat de cămătărie (împrumuturi cu dobânzi excesive) şi ameninţări, activităţi desfășurate împreună cu rudele sale (fratele Ihsan Delibaş, tatăl Adil Ozdil şi alţii) pentru a obține profituri ilicite.

În acest context se mai reține și faptul că reclamantul Delibaș Ramazan a fost anunțat în căutare internațională, fapt ce rezultă din raportul Interpol (dosar XXXXX, valabilă până la 06.11.2025), din care rezultă că acesta a comis infracțiunea de jaf cu scopul favorizării grupării criminale.

Completul specializat a evidențiat faptul că Republica Moldova a aderat la Organizația Internațională a Poliției Criminale – Interpol în baza deciziei Adunării Generale a Organizaţiei Internaționale a Poliţiei Criminale (O.I.P.C.; Interpol) devenind membru al acestei organizații din 28 septembrie 1994.

Potrivit art. 3 al Constituției Organizaţiei Internaționale a Poliţiei Criminale –Interpol, Organizației îi este interzis să întreprindă orice intervenție sau activitate cu caracter politic, militar, religios sau rasial.

Colegiul specializat a reținut faptul că Organizația Interpol contracarează și nu dă curs solicitărilor abuzive motivate din punct de vedere politic, religios sau rasial, iar emiterea notificării în acest sens sugerează că acuzaţiile sunt considerate legitime.

Instanţa de apel a specificat că la caz, reieșind din natura acuzațiilor aduse reclamantului Delibaș Ramazan, rezultă cu certitudine că ultimului i se incriminează comiterea unor infracțiuni de o gravitate ridicată – jaful în scopul favorizării grupării criminale şi activităţi de cămătărie şi ameninţări. Prin urmare, Inspectoratul General pentru Migrațiune intemeiat a concluzionat că aceste infracţiuni sunt clasificate ca fiind de ordin comun și nicidecum nu pot fi catalogate ca fiind politice, iar documentele prin care se solicită extrădarea ultimului, nu denotă asupra faptului că acuzațiile aduse au tangență cu naționalitatea XXX sau religia XXXX a apelantului.

Totodată, Colegiul specializat a menționa faptul că, din demersul de extrădare se descrie o activitate de cămătărie desfășurată de reclamant și rudele sale, prin care se ofereau împrumuturi cu dobânzi excesive, iar plata acestora se asigura prin amenințări, activităţi ce au avut loc în regiunea Adana, iar victimele nu sunt identificate ca aparținând unui grup specific (ex. XXX), ceea ce exclude o motivație etnică sau politică.

Cu referire la argumentele apelantului potrivit cărora acuzațiile aduse împotriva sa ar avea o motivație politică, instanța de apel a precizat că nu au fost prezentate probe în acest sens. Totuși, la dosar au fost administrate probe care indică faptul că urmărirea penală împotriva sa a fost declanșată ca urmare a acuzării de comiterea unei infracțiuni comune, fără implicarea unor elemente etnice sau 3 politice. Faptul că apelantul a fost pus în căutare internațională confirmă elocvent acest aspect și arată că acuzațiile nu au nicio legătură cu naționalitatea XXX sau religia alevită, reflectând, în schimb, activități infracționale organizate, așa cum rezultă din mandatul de arest, notificarea Interpol și demersul de extrădare.

Instanța de apel, a reţinut cu referire la raportul Centrului „Memoria” nr. 445 din 18 decembrie 2024, prin care reclamantul invocă un risc ridicat de tortură în cazul extrădării, dat fiind faptul că acesta este bazat primordial pe presupusele acte de tortură suferite în detenţie între 2009 şi 2018, inclusiv lovituri, „falaka”, violenţă sexuală, detenţie în condiţii inumane (lipsa apei potabile, supraaglomerare, lipsa luminii naturale) şi amenințări psihologice, care au fost invocate nemijlocit de către reclamant și sunt fundamentate pe declarațiile acestuia, fără de a fi coroborate cu alte mijloace de probă care să demonstreze credibilitatea alegațiilor acestuia, precum ar fi documente oficiale emise de autorităţile din statul de origine al reclamantului, rapoarte de expertiză medico-legală, plângeri în vederea denunțării torturii în adresa sa, declarații al martorilor sau apărătorilor săi în acest sens, sau rapoarte ale organizațiilor internaționale.

Cu referire la evaluarea medicală al reclamantului, instanţa de apel a concluzionat că Delibaș Ramazan, suferă de anumite probleme de sănătate, însă nu există nicio probă, că diagnozele stabilite acestuia sunt o consecință directă al pretinselor acțiuni de tortură, or, o confirmare documentară al cauzării acestor afecțiuni de către autoritățile turce nu există.

Astfel, Colegiul a constatat că în acest sens lipsește legătura cauzală, nefiind confirmat că acesta a fost supus unor tratamente contrare prevederilor art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din partea autorităților Turciei.

La 21 octombrie 2025 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Biroului Migraţiei şi azil, Direcţia Azil şi Integrare copia recursului depus de Delibaş Ramazan.

Prin referinţă depusă la 30 octombrie 2025, Inspectoratul General pentru Migraţie, reprezentat de Igor Armanu a solicitat respingerea cererii de recurs şi menţinerea actului administrativ. 4

În opinia recurentului instanța de apel nu a dat apreciere probelor emise de autorităţile turce prin care recurentul a fost maltratat în detenție.

De asemenea, invocă că fost supus unei violente sexuale pentru a nu-şi susține plângere pe marginea actelor de tortură, aspect care a şi dus la retragerea plângerii.

În opinia recurentului, o altă dovadă de aprecierea vădit nerezonabilă a probelor constituie critica Curţii de Apel Centru a raportului preliminar de evaluare/constatare în baza fișei medicale nr. 445 cu nr. 11 din 18 decembrie 2024 emis de Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” or, instanţa de apel a constatat că nu a fost prezentate mijloace de probă care să demonstreze credibilitatea alegațiilor acestuia, precum ar fi documente oficiale emise de autorităţile statului de origine al reclamantului.

Recurentul Delibaș Ramazan susţine că examinarea formală realizată de către Judecătoria Chişinău, sediul Centru şi Curtea de Apel Centru este o încălcare directă a art.6§1 CEDO.

Consideră recurentul că interpretarea efectuată de către instanţa de apel este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie făcând referire la cauza 3ra-1063/21.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 5 d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Art. 246 alin. (1) şi (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Delibaș Ramazan, reprezentat de avocatul Veaceslav Ropot la data de 16 octombrie 2025, a fost depus în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de Apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Delibaș Ramazan, reprezentat de avocatul Veaceslav Ropot, nu se încadrează în 6 temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Centru şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că recursul depus, conţine obiecţii de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecinţă, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie, notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Centru şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate. 7

Cu referire la argumentul recurentului privind interpretarea legii în hotărârea contestată, pretins a fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, Completul de judecată reține că speța invocată de către parte nu prezintă un grad suficient de similitudine sub aspectul circumstanțelor de fapt și al cadrului juridic aplicabil. În consecință, aceasta nu este analogică şi pertinentă, respectiv, nu poate fi invocată ca temei pentru susținerea criticilor formulate.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Delibaș Ramazan, reprezentat de avocatul Veaceslav Ropot. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8