2r-88/26 — Încasarea prejudiciului moral

La 31 martie 2025, Galina Malcoci a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Nadejdei Bivol, solicitând încasarea prejudiciului material și moral, precum și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la 30 mai 2025, avocata Svetlana Coșneanu, în interesele Nadejdei Bivol, a depus o cerere reconvențională împotriva Galinei Malcoci, solicitând încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiuni pretins ilegale, în cuantum de 50 000,00 lei, a sumei de 3 000,00 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și a sumei de 1 016,00 lei cu titlu de cheltuieli pentru procurarea medicamentelor.

Prin hotărârea din 5 noiembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, s- a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Malcoci Galina și s-a încasat de la Nadejda Bivol în beneficiul Galinei Malcoci suma de 7 680,00 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 10 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 6 000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 710,40 lei. Totodată, s-a admis parțial cererea reconvențională înaintată de Nadejda Bivol și s-a încasat de la Galina Malcoci în beneficiul Nadejdei Bivol suma de 1 016,00 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 5 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 3 000,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 240,48 lei.

La 1 decembrie 2025, Nadejda Bivol a declarat apel împotriva hotărârii din 5 noiembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii cu emiterea unei hotărâri prin care acțiunea inițială va fi respinsă integral.

La 3 decembrie 2025, Galina Malcoci a declarat apel împotriva hotărârii din 5 noiembrie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, solicitând casarea parțială a hotărârii cu emiterea unei hotărâri prin care acțiunea reconvențională va fi respinsă integral.

Prin încheierea din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord, nu s-a dat curs cererilor de apel depuse de Galina Malcoci și Nadejda Bivol. S-a comunicat apelantei Nadejda Bivol despre necesitatea prezentării cererii de apel în original, în care să fie indicată esența și temeiurile apelului, argumentul ilegalității sau 1 netemeiniciei hotărârii contestate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul și probele invocate în susținerea apelului; să prezinte bonul de plată a taxei de stat în mărime de 516,09 și timbru în mărime de 200 lei stabilindu-i termen până la data de 12 ianuarie 2026. S-a comunicat apelantei Nadejda Bivol despre necesitatea prezentării cererii de apel în original, în care să fie indicată esența și temeiurile apelului, argumentul ilegalității sau netemeiniciei hotărârii contestate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul și probele invocate în susținerea apelului; să prezinte bonul de plată a taxei de stat în mărime de 340 și timbru în mărime de 200 lei stabilindu-i termen până la data de 12 ianuarie 2026. S- a explicat apelantelor că, în caz dacă nu vor lichida neajunsurile menţionate, cererile de apel nu vor fi considerate depuse și vor fi restituite.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2026, Curtea de Apel Nord a restituit apelul declarat de Galina Malcoci.

La 21 februarie 2026, avocata Adela Frunză, în interesele Galinei Malcoci, a declarat recurs împotriva încheierii din 29 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând casarea încheierii contestate ca fiind neîntemeiată.

Recurenta susține că a înlăturat în termen toate neajunsurile indicate prin încheierea Curții de Apel Nord din 30 decembrie 2025, respectiv a depus apelul motivat, semnat, și a prezentat dovezile achitării taxei de stat și a taxei de timbru până la data-limită de 12 ianuarie 2026. Recurenta menționează că instanța de apel a reținut în mod eronat că apelul nu ar fi fost semnat și că taxele judiciare nu ar fi fost achitate, deși actele anexate la dosar ar demonstra contrariul. Susține că instanța de apel a aplicat greșit art. 368 CPC, întrucât, odată ce neajunsurile au fost înlăturate în termenul acordat, cererea de apel trebuia considerată depusă la data prezentării inițiale. Recurenta invocă și nerespectarea rolului diriguitor al instanței, prevăzut de art. 9 CPC, susținând că instanța de apel nu a verificat cu suficientă diligență actele expediate și dovezile de plată prezentate. În consecință, afirmă că încheierea de restituire a apelului a fost pronunțată cu aplicarea eronată a normelor procedurale și a avut ca efect împiedicarea continuării examinării cauzei în instanța de apel. Totodată, recurenta invocă încălcarea dreptului de acces la instanță și a dreptului la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 CEDO, prin faptul că i-a fost împiedicată examinarea apelului pe motive considerate neîntemeiate.

Articolul 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii, dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.” 2

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 116 alin. alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 22 alin. (1), (3), (4) lit. c) și alin. (5) al Codului civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.

Articolul 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un 3 asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Articolul 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Din materialele dosarului rezultă că încheierea din 29 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord, care constituie obiectul prezentului recurs, a fost comunicată, în temeiul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, atât recurentei, la adresa din r-nul Telenești, sat. Zgărdești, cât și reprezentantei acesteia, la adresa electronică *****@mail.ru, la data de 2 februarie 2026, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 147).

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că din conținutul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că principalul criteriu după care se realizează comunicarea actelor de procedură este cel al asigurării eficiente a transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui (Decizia nr. 2ra-435/25, §23). Instanța de apel a transmis în mod legal și în conformitate cu art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă copia încheierii, îndeplinind astfel obligațiile procedurale privind comunicarea actelor procesuale.

În absența oricăror probe care să ateste imposibilitatea tehnică de transmitere ori recepționare a mesajului, precum și în lipsa unei notificări de eroare generate de sistemul de poștă electronică, nu există niciun temei factual sau juridic pentru a pune la îndoială valabilitatea comunicării. În aceste condiții, transmiterea actului judecătoresc la adresa electronică utilizată de reprezentant urmează a fi considerată legal și valabil efectuată.

În consecință, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii din 29 ianuarie 2026 a Curții de Apel Nord a început să curgă la 3 februarie 2026, respectiv din ziua imediat următoare comunicării încheierii, ultima zi a termenului fiind 17 februarie 2026, inclusiv. Prin urmare, recurenta nu s-a conformat prevederilor legale și a depus cererea de recurs împotriva încheierii din 29 ianuarie 2026 a Curții de 4 Apel Nord la 21 februarie 2026, în afara termenului prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă.

Drept urmare, Completul de judecată conchide că Galina Malcoci, a omis să depună cererea de recurs în termenul prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă, iar acest fapt atrage sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de recurs, în temeiul art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

În acest context, instanța reține că recurenta Galina Malcoci nu a formulat cerere de repunere în termen pentru declararea recursului, în condițiile art. 116 din Codul de procedură civilă. Or, atât recurenta, cât și reprezentanta sa aveau obligația de a depune diligențele necesare pentru protejarea efectivă a dreptului de acces la instanță, prin exercitarea căii de atac cu respectarea exigențelor legale, astfel cum se desprinde și din jurisprudența CtEDO (cauza Van Harn v. Germania, 11 septembrie 2007).

Din considerentele expuse şi având în vedere că cererea de recurs depusă de Galina Malcoci, la 21 februarie 2026, a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra restituirii recursului.

În conformitate cu art. 4261 lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă,