2r-115/26 — Stabilirea hotarelor în natura, demolarea construcțiilor neautorizate, înlăturarea obstacolelor de exercitare a dreptului de proprietate

La 20 iunie 2023, avocatul Adrian Bumbu, în interesele lui Eugeniu Calmîc, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Doinei Gorceac și a Primăriei orașului Anenii Noi, privind stabilirea hotarelor în natură, demolarea construcțiilor neautorizate și înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate.

Prin hotărârea din 8 mai 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi, acțiunea a fost respinsă.

La 9 iunie 2025, avocatul Adrian Bumbu, în interesele lui Eugeniu Calmîc a declarat apel împotriva hotărârii din 8 mai 2025.

Prin încheierea din 2 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel, acordându-se apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheiere pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel, în original sau cu semnătură electronică avansată calificată, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, precum și pentru prezentarea dovezii achitării taxei de stat în mărime de 425 lei și a taxei de timbru în sumă de 200 lei, în original. Totodată, apelantului i s-a explicat că, în cazul în care nu va înlătura neajunsurile indicate, cererea de apel va fi restituită, în conformitate cu prevederile art. 369 alin. (11) Cod de procedură civilă.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel depusă de avocatul Adrian Bumbu, în interesele lui Eugeniu Calmîc.

La 27 februarie 2026, avocatul Adrian Bumbu, în interesele lui Eugeniu Calmîc a declarat recurs împotriva încheierii din 18 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acestei, constatarea caracterului nelegal al comunicării actului procedural și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea examinării apelului.

Recurentul invocă faptul că instanța de apel a reținut greșit începutul curgerii termenului procedural, întrucât încheierea din 2 septembrie 2025 nu a fost comunicată la adresele procesuale indicate expres în cererea de apel, ci la o adresă electronică neindicată și nedeclarată oficial. În aceste condiții, nu putea fi considerată realizată o comunicare legală. Totodată, recurentul invocă lipsa unei comunicări 1 efective, menționând că nu există dovada recepționării actului, instanța rezumându- se la simpla expediere tehnică a acestuia, ceea ce nu putea justifica sancțiunea decăderii. Totodată, invocă că, instanța nu a examinat în mod real posibilitatea repunerii în termen potrivit art. 116 Cod de procedură civilă, deși au existat împrejurări concrete care justificau o asemenea analiză, inclusiv reacția promptă a reprezentantului, achitarea taxelor și depunerea apelului suplimentar într-un termen foarte scurt.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Articolul 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, preevde că: ,,(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii”.

Articolul 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii”.

Articolul 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: 2 „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Articolul 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1)Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25).

Prin încheierea din 2 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru a acordat apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheiere pentru înlăturarea neajunsurilor. Din actele cauzei rezultă că încheierea menționată a fost comunicată avocatului apelantului la data de 24 septembrie 2025, prin expediere la adresa sa electronică (f.d. 147).

În aceste condiții, reprezentantul apelantului, avocatul Adrian Bumbu era ținut să manifeste diligența procesuală necesară și să urmărească în mod efectiv corespondența transmisă de instanță, cu atât mai mult cu cât cunoșteau că cererea de apel fusese depusă cu neajunsuri privind forma și achitarea taxei de stat și a taxei de timbru. Într-o asemenea situație, emiterea unei încheieri de a nu da curs cererii de apel era pe deplin previzibilă. Obligația exercitării cu bună-credință a drepturilor procedurale nu se reduce la formularea actului de procedură, ci presupune și urmărirea diligentă a consecințelor acestuia.

Totodată, termenul acordat prin încheierea de a nu da curs, a fost unul suficient și rezonabil în raport cu obligațiile impuse apelantului. Prin urmare, instanța de apel i-a oferit acestuia o posibilitate reală și efectivă de a remedia neajunsurile constatate și de a-și valorifica dreptul la examinarea apelului. Faptul că apelantul nu a uzat de această posibilitate nu poate fi imputat instanței.

În susținerea recursului, recurentul invocă lipsa unei comunicări efective, menționând că nu există dovada recepționării actului, iar instanța s-ar fi limitat la simpla expediere tehnică a acestuia, ceea ce, în opinia sa, nu putea justifica aplicarea sancțiunii decăderii. Aceste susțineri nu pot fi reținute. Potrivit jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, confirmarea expedierii și a recepționării unui document transmis prin poșta electronică se atestă prin extrasul generat de operatorul serviciului electronic, din care rezultă datele expeditorului și ale destinatarului, data și ora expedierii, precum și atașamentul transmis. În mod corespunzător, în ipoteza unei neexpedieri ori a unei erori tehnice, sistemul generează mențiuni exprese privind imposibilitatea transmiterii mesajului sau returnarea acestuia către expeditor. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau 4 extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi emailuri (decizia nr. 2r-363/24, §54; nr. 2r-385/25, §38 ).

În speță, în lipsa unor asemenea mențiuni de eroare și în prezența extrasului aferent din portalul poștei electronice a instanței de apel, se confirmă că încheierea Curții de Apel Centru din 2 septembrie 2025, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, a fost notificată reprezentantului apelantului, avocatul Adrian Bumbu la 24 septembrie 2025 (f.d. 147).

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului potrivit cărora încheierea din 2 septembrie 2025 nu a fost comunicată la adresele electronice indicate expres în cererea de apel, ci la o adresă electronică neindicată și nedeclarată oficial. Or, instanța de apel a comunicat această încheiere la aceeași adresă de poștă electronică de pe care a fost transmisă cererea de apel nemotivată, și anume *****@gmail.com (f.d. 135). Împrejurarea că avocatul utilizează mai multe adrese electronice pentru transmiterea și recepționarea actelor de procedură și nu asigură verificarea sistematică a corespondenței electronice ține de propria sa culpă, iar nu de conduita instanței. În aceste condiții, având în vedere că cererea de apel nemotivată a fost transmisă de pe adresa electronică *****@gmail.com, instanța de apel era îndreptățită să comunice actele de procedură la aceeași adresă.

Avocatul Adrian Bumbu, acționând în interesele lui Eugeniu Calmîc, avea obligația de a manifesta diligența și prudența corespunzătoare raporturilor juridice la care participa. Nerespectarea acestei obligații constituie, în temeiul art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa sa, culpă care, potrivit art. 14 din Codul civil, nu poate fi invocată, întrucât ar echivala cu obținerea unor foloase prin invocarea propriei culpe și conduite neconforme.

Potrivit jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, odată ce instanța de apel a emis o încheiere de a nu da curs cererii de apel, indicând clar și neechivoc obligațiile ce reveneau apelantei pentru remedierea neajunsurilor, sarcina conformării în termen cu aceste indicații revenea exclusiv părții interesate. Apelantul era, așadar, obligată să manifeste diligența necesară pentru a executa integral și în termen cerințele instanței și pentru a înlătura în mod corespunzător toate neregularitățile constatate (decizia nr. 2r-208/25, §27).

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel corect și legal a restituit apelul depus de avocatul Adrian Bumbu, în interesele lui Eugeniu Calmîc.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, 5