2r-93/26 — Restituirea mijlocului de transport si compensarea cheltuielilor de judecată

La 7 octombrie 2021, Eugeniu Malai a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Costovici și Mihail Costovici cu privire la restituirea mijlocului de transport și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central a fost admisă acțiunea depusă de Eugeniu Malai. S-au obligat Mihail Costovici și Gheorghe Costovici, să restituie reclamantului Eugeniu Malai, mijlocul de transport xxxxx. S-a încasat în mod solidar din contul lui Mihail Costovici, și Gheorghe Costovici în beneficiul lui Eugeniu Malai, cheltuielile suportate în legătură cu plata taxei de stat, cheltuielile pentru citarea publică, cheltuielile pentru obținerea informației și cheltuielile pentru asistența juridică acordată în mărime totală de 16 689,38 de lei.

La 11 septembrie 2024, Gheorghe Costovici, reprezentat de avocatul Iulian Cașu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând casarea integrală a acesteia cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță. Totodată, a cerut repunerea în termenul de declarare a cererii de apel.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea înaintată de avocatul Iulian Cașu în interesele lui Gheorghe Costovici cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit apelul declarat împotriva hotărârii din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Malai Eugeniu, pe motiv că a fost depus în afara termenului legal.

La 4 martie 2026, Gheorghe Costovici, reprezentat de avocatul Iulian Cașu a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 27 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitînd admiterea acesteia, casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi decizii de repunere în termen a cererii de apel și restituirea cauzei la rejudecare, pentru judecarea în fond a apelului. 1

În esență, în argumentarea recursului a indicat că despre hotărârea din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central a aflat abia la 9 septembrie 2024, prin intermediul avocatului său, în cadrul unui alt litigiu privind schimbarea modului de executare a aceleiași hotărâri.

A menționat că, pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, nu a fost citat legal, citațiile fiind expediate pe adrese diferite și eronate, respectiv pe adresa din satul xxxxx, ulterior pe str. Grigore Vieru nr. 3, fiind returnate instanței de judecată fără a fi recepționate.

Totodată, recurentul/reprezentantul a precizat că, potrivit informației de pe portalul poștal, s-ar fi consemnat avizarea acestuia, însă acest fapt este imposibil, întrucât, conform datelor oficiale privind traversarea frontierei de stat, acesta a părăsit teritoriul Republicii Moldova la 15 august 2021 și nu s-a aflat în țară în perioada examinării cauzei.

A mai invocat că, pentru una dintre ședințele de judecată, instanța de fond a recurs la citarea prin aviz publicitar, fără a asigura o comunicare efectivă a actelor de procedură.

De asemenea, a specificat că instanța a utilizat adrese necorespunzătoare, în condițiile în care, potrivit informațiilor oficiale, adresa corectă a acestuia era în satul Lozova, str. xxxxx.

În continuare, recurentul/reprezentantul a susținut că nici citația pentru ședința din 13 decembrie 2022, când a fost pronunțată hotărârea, nu i-a fost comunicată în mod efectiv, fiind expediată pe o adresă greșită și returnată instanței. Totodată, mențiunile privind pretinsa avizare sunt, în opinia sa, imposibile, în condițiile în care nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova în acea perioadă. Potrivit datelor oficiale ale Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, recurentul nu s-a aflat în Republica Moldova pe întreaga perioadă de examinare a cauzei în prima instanță, ultima traversare a frontierei fiind la 15 august 2021, pe direcția de ieșire, ceea ce demonstrează imposibilitatea obiectivă de a participa la proces și de a exercita calea de atac în termenul legal.

De asemenea, recurentul/reprezentantul a invocat că instanța de apel nu a ținut cont de aceste circumstanțe și a restituit cererea de apel fără a dispune repunerea în termen, deși existau motive întemeiate pentru omisiunea acestuia.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: 2 „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din considerentele ce urmează. 3

Din materialele dosarului rezultă că, dispozitivul hotărârii judecătorești, a fost pronunțat la 13 decembrie 2022, iar termenul de declarare a apelului este de 30 zile, de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, ultima zi a termenului de declarare a apelului fiind 12 ianuarie 2023, inclusiv.

La 11 septembrie 2024, Gheorghe Costovici, reprezentat de avocatul Iulian Cașu a depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central. Totodată a solicitat repunerea în termenul de depunere a apelului.

În vederea repunerii în termen, recurentul/reprezentantul a invocat lipsa comunicării efective a citațiilor privind examinarea cauzei și a hotărârii, precum și faptul că a luat cunoștință despre aceasta la 9 septembrie 2024, prin intermediul avocatului său.

Argumentele recurentului privind lipsa citării legale și expedierea actelor la adrese eronate nu pot fi reținute. Aici, se reține că dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost expediat în adresa lui Gheorghe Costovici, însă corespondența a fost returnată cu mențiunea „nereclamat”.

Conform pct. 82 din Regulile privind prestarea serviciilor poştale, anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.1457 din 30 decembrie 2016, trimiterile poştale cu mențiunea „Predarea în mâna proprie, „Citaţie” sau „înştiinţare” se înmânează personal destinatarului. În lipsa acestuia, în cutia poştală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poştală. Trimiterile poştale adresate persoanelor fizice şi juridice, sediul cărora se află în afara localităților (staţii meteorologice, ferme etc), se ridică în unităţile poştale, cu forţele şi mijloacele proprii, de către destinatari.

În temeiul art. 102 alin. (7) din Codul de procedură civilă, citațiile și înștiințările judiciare trimise la sediul persoanelor juridice și nerecepționate la expirarea termenelor de reclamare se consideră înmânate la data expirării termenului de reclamare chiar dacă destinatarul nu a reclamat corespondența de la oficiul poștal.

În ceea ce privește susținerea referitoare la aflarea recurentului în afara teritoriului țării, se menționează că acest fapt, chiar dacă ar fi real, nu echivalează cu imposibilitatea absolută de a exercita drepturile procesuale, or, din actele prezentate se atestă intrări/ieșiri din țară la intervale scurte de timp, respectiv acestea nu demonstrează imposibilitatea obiectivă de a lua cunoștință despre proces sau despre hotărârea judecătorească.

În așa mod, se deduce că instanța de fond a respectat dispozițiile legale ce guvernează instituția comunicării actelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 4 (6), art. 106 și art.107 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, or, la caz, Gheorghe Costovici nu a reclamat actele de dispoziție remise de instanță de fond.

Completul de judecată remarcă că în cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Astfel, Gheorghe Costovici nu a prezentat probe justificate şi incontestabile în susținerea solicitării cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, care ar confirma imposibilitatea de a lua cunoștință cu hotărârea din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Or, după cum s-a stabilit însuși avocatul Iulian Cașu cunoștea despre existența hotărârii supuse apelului încă în luna aprilie 2024 când a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, reprezentând interesele lui Costovici Mihail, fratele apelantului Costovici Gheorghe din prezenta cauză, cerere care a fost restituită prin încheierea din 25 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind depusă în afara termenului legal, încheierea menținută ulterior și prin decizia din 19 februarie 2025 a Curții Supreme de Justiție.

În această ordine de idei, chiar și raportându-se la momentul cunoașterii efective a hotărârii, recurentul nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă pentru solicitarea repunerii în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel, prin prisma dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, just a respins solicitarea lui Gheorghe Costovici, reprezentat de avocatul Iulian Cașu, cu privire la repunerea în termenul de declarare a cererii de apel și a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 13 decembrie 2022 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, ca fiind depusă în afara termenului legal.

Din considerentele menționate, și având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,