2ac-56/26 — Încasarea venitului ratat, prejudiciului material, moral si biologic cauzat în urma contraventiei

La 25 martie 2025, Țenchiu-Cornea Snejana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasilos Igor cu privire la încasarea venitului ratat, prejudiciului material, moral și biologic cauzat în urma contravenției.

Prin hotărârea din 19 iunie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s- a admis parțial acțiunea.

La 02 iulie 2025, Vasilos Igor a depus cerere de apel, solicitând casarea integrală a hotărârii din 19 iunie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 31 octombrie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a acceptat apelul spre examinare și s-a intentat procedura de apel.

La 01 aprilie 2026, Vasilos Igor a depus cerere, prin care s-a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În susținerea cererii s-a menționat că, deși a solicitat acordarea un termen suplimentar pentru a lua cunoștință cu materialele dosarului, instanța nu a ținut cont de aceasta și a stabilit următoarea ședință pentru examinarea fondului cauzei, creând dubii rezonabile de imparțialitate a completului care examinează prezenta cauză.

Totodată, instanța a respins cererea de amânare formulată de reprezentantul apelantului.

În drept, s-au invocat prevederile art. 5, 33, 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, art. 6 §1, art. 13 din CEDO.

Completul de judecată menționează că, temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Completul de judecată evidențiază că, temeiurile pe care se întemeiază cererea de strămutare formulată de Vasilos Igor nu pot fi reținute ca fiind pertinente și întemeiate. Or, dezacordul părții cu actele de dispoziție a completului de judecată al instanței care judecă cauza în ordine de apel nu este un fundament temeinic de a presupune că există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 §1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă. 2

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că, judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale cazului dedus judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, circumstanțele invocate de Vasilos Igor în susținerea cererii de strămutare reprezintă argumente declarative, care nu conțin circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Nord la examinarea cauzei, după cum prevede art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare.

Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe, prin prisma argumentelor invocate în cerere, care ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Nord la o altă instanță de același grad.

Judecarea de către Curtea de Apel Nord, în ordine de apel, a cauzei civile respective a fost stabilită prin lege, conform regulilor de competență jurisdicțional-funcționale. Reieșind din regula imutabilității competenței jurisdicționale a instanței de judecată și ținând cont că motive de incompatibilitate colectivă a judecătorilor nu s-au constatat, Completul de judecată atestă lipsa temeiurilor de strămutare.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea depusă de Vasilos Igor cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,