2ac-59/26 — Repararea prejudiciului

La 24 octombrie 2025, Russu Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Russu, intervenienți accesorii SC „Girosol-Agro” SRL (în proces de insolvabilitate), Magnet Victor și Russu Savvelii cu privire la repararea prejudiciului.

Prin încheierea din 05 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea s-a acceptat spre examinare.

Totodată, prin încheierea din 05 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de asigurare a acțiunii s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 20 noiembrie 2025, Russu Ecaterina a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 05 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a respins cererea de asigurare a acțiunii.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, cauza a fost repartizată spre examinare în ordine de recurs judecătorului Violeta Gîrleanu în mod automat-aleatoriu la 11 decembrie 2025, care face parte din completul compus din: Serghei Dimitriu (președinte), Eleonora Badan-Melnic (judecător).

Respectiv, ședința s-a stabilit pentru 02 aprilie 2026, ora 14:00.

La 02 aprilie 2026, ora 11:04, Russu Ecaterina a depus în adresa Curții de Apel Centru o cerere, prin care s-a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

În susținerea cererii s-a menționat că, deși încheierea din 05 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost contestată cu recurs la 20 noiembrie 2025, examinarea recursului a fost fixată abia pentru data de 02 aprilie 2026, adică peste patru luni.

Invocă faptul că, un asemenea termen de examinare este vădit incompatibil cu natura juridică a măsurilor de asigurare, care reclamă o intervenție promptă a instanței. 1

Apreciază că, întârzierea nejustificată în examinarea recursului asupra încheierii cu privire la respingerea cererii de aplicare a măsurilor de asigurare, este în contradicție flagrantă cu caracterul urgent și prioritar al acestora, ceea ce constituie un temei pentru admiterea cererii de strămutare, în vederea asigurării unei judecăți imparțiale și într-un termen rezonabil.

Conchide că, suspiciunile de incompatibilitatea evidentă a judecătorilor vizați se extind asupra instanței respective, deoarece magistrații, fiind obligați să judece corect, obiectiv și echidistant cererile de recuzare, fiind obligați să motiveze soluțiile adoptate asupra acestor recuzări, refuză deliberat să își execute aceste obligații și resping cererile de recuzare.

În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 26, art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 10 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Sancţiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. (3) Sancţiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanţei judecătoreşti, ale participanţilor la proces, cît şi ale persoanelor legate de activitatea acestora şi, în funcţie de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligaţia de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea 2 legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătoreşti, în alte măsuri prevăzute de lege. (4) În cazurile expres prevăzute de lege, instanţa sancţionează cu amendă participanţii la proces, reprezentanţii, alte persoane care nu sînt participanţi pentru fapte ce constituie încălcări procedurale.”

Art. 161 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Amenzile judiciare se aplică de către instanţa judecătorească, în cazurile şi în proporţiile stabilite de prezentul cod, persoanelor care au săvîrşit încălcări procedurale. O dată cu aplicarea sancţiunii, se va constata încălcarea. Nu pot fi amendaţi minorii care, la data săvîrşirii încălcării procedurale, nu au împliniţi 16 ani. (2) Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 de lei.”

Art. 203 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Dacă constată că participantul la proces sau reprezentantul lui formulează alte cereri sau demersuri decît cele prevăzute la art.185 alin.(3) ori adresează repetat cereri sau demersuri cu rea-credinţă, ori acestea sînt vădit neîntemeiate sau sînt formulate cu scopul tergiversării examinării cauzei, instanţa aplică acestuia o amendă de pînă la 50 de unităţi convenţionale.”

Completul de judecată menționează că, temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Completul de judecată evidențiază că, în cazul în care Russu Ecaterina a avut obiecții referitor la termenul de examinare a cererii de recurs stabilit de Curtea de Apel Centru, aceasta a fost în drept să solicite accelerarea procedurii de judecare a acesteia, în ordinea prevăzută la art. 192 din Codul de procedură civilă, fapt ce nu a avut loc.

Totodată, deși Russu Ecaterina pretinde că cererile de recuzare se examinează în mod formal, aceasta nu a formulat nici o cerere de recuzare membrilor completului de judecată. 3

Însă, cu toate acestea, în aceeași zi în care a fost stabilită examinarea cererii de recurs – 02 aprilie 2026, Russu Ecaterina a depus prezenta cerere de strămutare.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 §1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că, judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale cazului dedus judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, circumstanțele invocate de Russu Ecaterina în susținerea cererii de strămutare reprezintă argumente declarative, care nu conțin circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cauzei, după cum prevede art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare.

Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe, prin prisma argumentelor invocate în cerere, care ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad. 4

Judecarea de către Curtea de Apel Centru a cererii de recurs respective a fost stabilită prin lege, conform regulilor de competență jurisdicțional- funcționale. Reieșind din regula imutabilității competenței jurisdicționale a instanței de judecată și ținând cont că motive de incompatibilitate colectivă a judecătorilor nu s-au constatat, Completul de judecată atestă lipsa temeiurilor de strămutare.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea depusă de Russu Ecaterina cu privire la strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

Într-o altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în conformitate cu art. 56 alin. (2) – (3) și art. 61 alin. (1) – (3) din Codul procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procesuale, iar exercitarea abuzivă a acestora atrage aplicarea sancțiunilor procedurale. Legiuitorul a prevăzut expres că sancțiunile pot consta inclusiv în aplicarea unei amenzi judiciare, menite să prevină și să descurajeze conduita abuzivă a participantului la proces sau a reprezentantului său.

În temeiul prevederilor procedurale menționate supra, instanța are competența să aplice amendă atunci când constată că participantul la proces adresează repetat cereri cu rea-credință, ori acestea sânt vădit neîntemeiate sau sânt formulate cu scopul tergiversării examinării cauzei.

Completul de judecată notează că, prezenta cerere de strămutare a fost depusă la 02 aprilie 2026, ora 11:04, iar ședința de judecată în vederea examinării cererii de recurs a fost stabilită pentru 02 aprilie 2026, ora 14:00.

Subsecvent, coroborând circumstanțele evidențiate Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, Russu Ecaterina a depus prezenta cerere de strămutare cu scopul tergiversării examinării cauzei la Curtea de Apel Centru. Or, careva circumstanțe obiective, care ar justifica formularea cererii de strămutare în aceeași zi pentru care a fost stabilită ședința de judecată în vederea examinării cererii de recurs, care evident determină amânarea examinării acesteia, nu au fost stabilite.

Prin depunerea cererii de strămutare la 02 aprilie 2026, cu mai puțin de 3 ore până la ședință, Russu Ecaterina a generat o procedură cu scopul de a determina întârzierea soluționării cauzei la Curtea de Apel Centru, ceea ce constituie un exemplu tipic de tergiversare a procesului și de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, la caz se impune aplicarea unei amenzi judiciare 5 Ecaterinei Russu, ca măsură proporțională și necesară pentru restabilirea disciplinei procesuale, prevenirea unor conduite similare pe viitor și protejarea principiului bunei administrări a justiției.

Într-o altă ordine de idei Completul de judecată evidențiază că, la caz nu este relevant că ședința din 02 aprilie 2026, ora 14:00, a fost amânată sau nu a avut loc din alte motive, care nu depind de comportamentul Ecaterinei Russu.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,