2ra-782/24 — Compensarea cheltuielilor de judecată

La 22 decembrie 2021, Emil Nichitoi a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Imexagro” S.R.L., solicitând încasarea, în beneficiul său, a cheltuielilor de judecată în sumă de 25 000 lei, suportate în cadrul examinării acțiunii inițiale, precum și compensarea cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că, în anul 2013, „Imexagro” S.R.L. a intentat o acțiune în judecată împotriva „Wholcmark-M” S.R.L., executorului judecătoresc Emil Nichitoi, S.A.R. „Donaris Group” S.A. și altor pârâți, solicitând încasarea în mod solidar a prejudiciului în sumă de 1 504 503,9 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 17 iunie 2014, acțiunea a fost admisă integral. Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, au fost admise apelurile declarate de S.A.R. „Donaris Group” S.A., Nichitoi Emil și „Wholcmark-M” S.R.L., fiind casată integral hotărârea primei instanțe și remisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 14 ianuarie 2016, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 februarie 2017, au fost admise apelurile declarate în interesele „Imexagro” S.R.L., „Capriphil” S.R.L. și „Planeta” S.R.L., fiind casată hotărârea instanței de fond și restituită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 10 decembrie 2018, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind dispusă încasarea în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată, constând în taxa de stat în sumă de 18 750 lei, sumă executată ulterior silit de către „Imexagro” S.R.L., prin intermediul executorului judecătoresc. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 5 iunie 2019, apelul declarat de „Imexagro” S.R.L. a fost respins, fiind menținută hotărârea instanței de fond. Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2020, a fost admis recursul declarat de „Imexagro” S.R.L., fiind casată decizia instanței 1 de apel și remisă cauza spre rejudecare Curții de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2020, apelul declarat de „Imexagro” S.R.L. a fost respins, fiind menținută hotărârea primei instanțe. Ulterior, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 6 octombrie 2021, recursul declarat de „Imexagro” S.R.L. a fost declarat inadmisibil, încheierea fiind irevocabilă.

Reclamantul a menționat că, pe parcursul întregului proces, desfășurat în perioada 2013–2021 în toate instanțele naționale, a fost reprezentat de avocatul Iurie Nichitoi, care a participat la ședințele de judecată, a întocmit actele procesuale și i-a apărat interesele. Fiind atras în proces în calitate de pârât și fiind expus riscului obligării la plata unei sume considerabile, a suportat cheltuieli de judecată legate de asistența juridică, care nu au putut fi achitate la acel moment din cauza situației financiare, fiind achitate ulterior, fapt confirmat prin înscrisurile anexate cererii.

La 30 noiembrie 2021, a transmis pârâtei „Imexagro” S.R.L. o somație prin care a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată, anexând dovezile aferente, însă nu a primit niciun răspuns.

Reprezentantul pârâtei „Imexagro” S.R.L., avocatul Gheorghe Macovei, a depus referință prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Acesta a invocat că, în litigiul anterior, calitatea de pârât a avut-o executorul judecătoresc Emil Nichitoi, iar nu persoana fizică cu același nume, astfel încât eventualele cheltuieli de judecată urmau a fi suportate de executorul judecătoresc, și nu de persoana fizică. A susținut că dreptul la compensarea cheltuielilor de judecată aparține exclusiv părții care a avut câștig de cauză, iar întrucât Emil Nichitoi, în calitate de persoană fizică, nu a fost parte în procesul anterior, cererea acestuia este neîntemeiată. Ulterior, prin cerere suplimentară, „Imexagro” S.R.L. a solicitat încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. b) Cod de procedură civilă.

Instanța a reținut că, deși acțiunea inițială a fost intentată în 2013 împotriva executorului judecătoresc, contractul de asistență juridică a fost încheiat ulterior, iar reclamantul nu a prezentat o evidență detaliată a activităților avocatului, 2 inclusiv participarea la ședințe și onorariile aferente, unele acte fiind semnate personal de reclamant; în aceste condiții, suma solicitată a fost redusă la un cuantum apreciat ca fiind rezonabil. Totodată, în privința cheltuielilor din prezenta cauză, instanța a considerat justificată doar parțial suma solicitată, având în vedere implicarea limitată a avocatului, concretizată în formularea unui singur demers și participarea la două ședințe de judecată.

La 3 martie 2023, Emil Nichitoi a declarat apel, solicitând admiterea integrală a acțiunii, reiterând argumentele din cererea de chemare în judecată și a susținut suplimentar că instanța de fond a ignorat prevederile art. 63 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, potrivit cărora onorariul avocatului se stabilește prin acordul părților și nu poate fi modificat de instanță.

Instanța de apel a reținut că, în anul 2013, „Imexagro” S.R.L. a inițiat acțiune împotriva „Wholemark-M” S.R.L., ulterior modificând cererea prin atragerea în proces a lui Emil Nichitoi și a S.A. „Donaris Group” și solicitând repararea prejudiciului și a cheltuielilor de judecată. Cauza a fost examinată în perioada 2013–2021 și s-a finalizat cu respingerea definitivă a acțiunii, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 10 decembrie 2018, menținută de Curtea de Apel Chișinău și rămasă irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 6 octombrie 2021, fiind dispusă și încasarea în beneficiul lui Emil Nichitoi a sumei de 18 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a mai reținut că Emil Nichitoi a depus prezenta acțiune, invocând că, în litigiul anterior, a beneficiat de asistență juridică acordată de avocatul Iurie Nichitoi, în baza mandatului avocațial seria MA nr. 0068567 din 1 octombrie 2014, pentru care a achitat suma de 25 000 lei, solicitând recuperarea acestei sume și a sumei de 5 000 lei aferente prezentei cauze. Prima instanță a admis acțiunea parțial, încasând 10 000 lei și 2 000 lei, respectiv, și 360 lei taxă de stat, respingând restul pretențiilor. 3

Verificând legalitatea hotărârii, instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt și a aplicat corect normele de drept material și procesual. În acest sens, instanța de apel a făcut trimitere la art. 96 alin. (1) și (1/1) din Codul de procedură civilă, reținând că partea care a pierdut procesul este obligată să compenseze cheltuielile de asistență juridică ale părții care a avut câștig de cauză, în măsura în care acestea sunt reale, necesare și rezonabile și dacă partea a fost reprezentată de avocat. Totodată, în temeiul art. 60 din Legea cu privire la avocatură, a subliniat că asistența juridică se acordă în baza unui contract scris, iar împuternicirile avocatului se confirmă prin mandat. Având în vedere și recomandările Uniunii Avocaților, precum și jurisprudența CtEDO, potrivit cărora compensarea cheltuielilor este condiționată de prezentarea dovezii achitării, a contractului de asistență juridică și a unei evidențe detaliate a activităților avocatului.

Instanța de apel a constatat că reclamantul a prezentat bonul de plată seria PL nr. 667708 din 24 septembrie 2020 și contractul de asistență juridică, însă a apreciat că suma de 25 000 lei este excesivă, confirmând corectitudinea reducerii acesteia la 10 000 lei, în raport cu complexitatea cauzei și activitatea efectiv prestată de avocat.

Cu referire la suma de 5 000 lei solicitată pentru prezenta cauză, instanța a reținut că reducerea acesteia la 2 000 lei a fost justificată, având în vedere implicarea limitată a avocatului, concretizată în formularea unui demers și participarea la două ședințe de judecată.

Instanța de apel a respins argumentul pârâtei potrivit căruia Emil Nichitoi, ca persoană fizică, nu ar fi îndreptățit să solicite compensarea cheltuielilor de judecată, reținând că, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură, orice persoană are dreptul de a-și alege liber avocatul, iar calitatea sa de jurist nu îl împiedica să beneficieze de asistență juridică.

Instanța de apel a constatat că motivele invocate în apel nu justificau casarea hotărârii atacate, întrucât acestea reluau, în esență, apărările formulate în fața primei instanțe, fără a aduce elemente noi sau probe apte să răstoarne concluziile deja stabilite.

În motivarea recursului, recurenta „Imexagro” S.R.L. a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând caracterul arbitrar al deciziei instanței de apel, exprimat prin contradicții în motivare, aprecierea nerezonabilă a probelor și examinarea superficială a cauzei. Deși instanța de apel a menționat necesitatea prezentării unui set complet de probe pentru dovedirea cheltuielilor de asistență juridică, aceasta a considerat suficientă doar prezentarea contractului și a bonului de plată, fără dovezi privind volumul și complexitatea activității avocatului. Or, aceste cheltuieli nu erau necesare, întrucât Emil Nichitoi, în calitate de executor judecătoresc și jurist, își putea asigura singur apărarea. De asemenea, s-a susținut că instanța de apel a interpretat eronat calitatea procesuală a reclamantului, întrucât în cauza anterioară parte a fost executorul judecătoresc, și nu persoana fizică, astfel că dreptul la compensarea cheltuielilor nu îi aparținea.

La 2 august 2024, Emil Nichitoi, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2024, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, Emil Nichitoi a susținut că hotărârile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate și adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept, solicitând casarea acestora și admiterea integrală a acțiunii. A invocat că, în litigiul anterior, a fost reprezentat de avocatul Iurie Nichitoi în baza mandatului avocațial seria MA nr. 0068567 din 1 octombrie 2014, iar cheltuielile de 25 000 lei au fost dovedite prin bonul de plată din 24 septembrie 2020. A susținut că instanțele au redus nejustificat cuantumul despăgubirilor, deși acestea erau reale, necesare și rezonabile, raportat la complexitatea cauzei și activitatea avocatului, și că au aplicat greșit prevederile art. 94 și 96 Cod de procedură civilă, precum și art. 63 din Legea cu privire la avocatură, solicitând încasarea integrală a sumei de 25 000 lei pentru litigiul anterior și 5 000 lei pentru prezenta cauză.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin 5 prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursurile declarate de „Imexagro” S.R.L. și Emil Nichitoi, Completul de judecată constată că acestea nu se circumscriu cerințelor art. 432 CPC. Astfel, „Imexagro” S.R.L. a invocat caracterul pretins arbitrar al deciziei instanței de apel, insuficiența probelor privind cheltuielile de asistență juridică, lipsa necesității acestora și calitatea procesuală a reclamantului, iar Emil Nichitoi a criticat reducerea cuantumului cheltuielilor, susținând că acestea erau reale, necesare și rezonabile. În esență, ambele recursuri urmăresc reevaluarea modului în care instanța de apel a apreciat probele și a stabilit 6 cuantumul cheltuielilor, reiterând argumente deja examinate în apel, fără a evidenția erori de drept susceptibile de casare.

Susținerile „Imexagro” S.R.L. nu sunt însoțite de argumente juridice pertinente care să demonstreze o aplicare greșită a normelor de drept. Instanța de apel a motivat concluziile prin raportare la prevederile art. 94 și 96 din Codul de procedură civilă, precum și art. 60 și art. 63 din Legea nr. 1260/2002 cu privire la avocatură, reținând corect existența raportului de asistență juridică, dovada achitării onorariului și caracterul compensabil al acestor cheltuieli.

Completul de judecată reține că recurenții nu indică norme concrete de drept material a căror aplicare ar fi fost denaturată și nici încălcări procedurale apte să atragă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, argumentele acestora exprimând, în esență, dezacordul cu soluția instanței de apel. Or, criticile referitoare la aprecierea probelor și la cuantumul cheltuielilor de asistență juridică vizează aspecte de fapt și de evaluare a probatoriului, care țin de competența instanței de apel și nu pot fi supuse reexaminării în recurs, în lipsa unor erori de drept.

Astfel, se constată că motivele invocate în recurs nu relevă încălcări de drept material sau procedural, ci urmăresc, reexaminarea fondului cauzei, inadmisibilă în procedura de recurs.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursurile nu întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respinse ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarat de avocatul Gheorghe Macovei, în numele „Imexagro” S.R.L., și de Emil Nichitoi. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7