2ra-792/25 — Rezoluțiunea parțială a contractului de donație cu condiția întreținerii pe viata, cu repunerea părților în poziția inițială

La 9 decembrie 2021, Ivan Negura a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Carabet, intervenient accesoriu din partea pârâtei Valentina Negura, solicitând rezoluțiunea parțială a contractului de donație cu condiția întreținerii pe viață nr. ***** din *****, cu repunerea părților în poziția inițială.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 06 iulie 2018, la biroul notarului Șoldan Iurie, a încheiat cu fiica sa, Natalia Carabet, un contract de donație cu condiția întreținerii pe viață, determinat de starea sa de sănătate, fiind încadrat în gradul II de dizabilitate în urma unui accident de muncă din anul ***** și lipsit de capacitatea de a presta muncă fizică.

În temeiul contractului, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în or. *****, str. ***** nr. *****, compus din casă de locuit (96,8 m.p.), construcție accesorie (24,8 m.p.) și teren aferent (0,07 ha), asumându-și obligația de a asigura întreținerea reclamantului pe viață, inclusiv hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, ajutor necesar, precum și dreptul acestuia de a locui și folosi imobilul.

Potrivit pct. 5 din contract, în cazul neexecutării obligațiilor de întreținere de către dobânditor, beneficiarul întreținerii este îndreptățit să solicite rezoluțiunea contractului, inclusiv pe cale judiciară, cu restituirea bunului.

Reclamantul susține că pârâta nu și-a executat obligațiile contractuale, neacordându-i sprijinul necesar nici în perioada spitalizărilor și nici ulterior, părăsind imobilul împreună cu familia. Totodată, starea sa de sănătate s-a agravat după încheierea contractului, fiind diagnosticat și supus unor intervenții chirurgicale oncologice în anul 2019, necesitând îngrijire permanentă.

În aceste condiții, având în vedere refuzul pârâtei de a-și executa obligațiile și de a accepta rezoluțiunea pe cale amiabilă, reclamantul a solicitat instanței admiterea acțiunii. De asemenea, a menționat că a respectat procedura prealabilă, renunțând la mediere în lipsa acordului pârâtei. 1

Instanța de apel a reținut că, în baza probatoriului administrat, imobilul litigios a constituit proprietate comună în devălmășie a soților Ivan Negura și Valentina Negura, fiind dobândit în timpul căsătoriei.

A constatat că, la 06 iulie 2018, între Ivan Negura și Valentina Negura, în calitate de beneficiari ai întreținerii, și Natalia Carabet, în calitate de dobânditor, a fost încheiat contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață nr. *****, în sensul art. 839 Cod civil (în redacția în vigoare la data încheierii contractului), prin care dobânditorul și-a asumat obligația de a asigura întreținerea pe viață a beneficiarilor.

Instanța de apel a reținut că pârâta Natalia Carabet și-a executat obligațiile contractuale, oferind sprijin material și moral, inclusiv propunând diverse forme de întreținere, însă reclamantul a refuzat nejustificat aceste modalități, insistând asupra unei condiții neprevăzute contractual. S-a constatat că refuzul reclamantului de a accepta întreținerea a fost unul de rea-credință, iar pârâta a manifestat un comportament conform exigențelor bunei-credințe în executarea obligațiilor contractuale.

Instanța de apel a constatat că nu a fost probată neexecutarea culpabilă a obligațiilor de întreținere de către dobânditor, condiție esențială pentru intervenirea rezoluțiunii contractului, în sensul art. 844 Cod civil (în redacția aplicabilă), coroborat cu art. 915–916 Cod civil. Totodată, a reținut caracterul indivizibil al obligației de întreținere, potrivit art. 839 alin. (2) și art. 784 alin. (3) Cod civil, astfel încât, în prezența pluralității beneficiarilor, rezoluțiunea parțială a contractului nu este admisibilă. În consecință, pretențiile privind rezoluțiunea 2 parțială și repunerea parțială în situația anterioară au fost apreciate ca juridic inadmisibile.

Instanța de apel a concluzionat că apelul este nefondat, neexistând temeiuri de casare a hotărârii primei instanțe.

În motivare, recurentul a invocat aplicarea eronată a legii materiale (art. 839, 844 Cod civil), susținând neexecutarea obligațiilor de întreținere de către dobânditor, neaprecierea probelor privind starea sa de sănătate, motivarea insuficientă a deciziei instanței de apel, precum și încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 3 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În speță, recursul declarat de Ivan Negura, prin avocatul Ion Dănoi, deși invocă pretinse erori de aplicare a legii materiale și vicii de motivare, se limitează în esență la reiterarea situației de fapt și la reluarea argumentelor deja examinate de instanțele inferioare. Criticile formulate nu relevă încălcări concrete și determinante ale normelor de drept material sau procedural, ci exprimă dezacordul recurentului față de aprecierea probelor și concluziile instanței de apel, care a constatat inexistența neexecutării culpabile a obligațiilor de întreținere și caracterul indivizibil al acestora.

Deși recurentul a invocat aplicarea eronată a art. 839 și art. 844 Cod civil, precum și pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, argumentele prezentate nu combat considerentele instanței de apel și nu demonstrează existența unor erori de drept în sensul art. 432 Cod de procedură civilă. Or, susținerile privind neexecutarea obligațiilor contractuale au fost analizate și infirmate în mod 4 motivat, instanța reținând că refuzul reclamantului de a accepta formele de întreținere oferite a fost nejustificat și contrar bunei-credințe.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Ivan Negura, reprezentat de avocatul Ion Dănoi. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5