2rci-18/26 — Validarea popririi

La 7 noiembrie 2024 Î.C.S. „BN-Proalim” S.R.L. (în procedura falimentului) a depus în instanța de judecată cerere de validare a popririi prin care a solicitat încasarea din contul terțului poprit Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L. (în proces de lichidare) a sumei de 37 147 367,45 lei, cu titlu de datorie.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 2 iunie 2025, s-a admis cererea de validare a popririi depusă de Î.C.S. „BN-Proalim” S.R.L. (în procedura de restructurare) către terțul poprit Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L. (în proces de lichidare) privind încasarea sumei.

Astfel, s-a validat poprirea privind încasarea de la terțul poprit Î.C.S. ”Lidiana-Lux” S.R.L. (în proces de lichidare), IDNO XXX XXX, cu sediul în XXX XXX în beneficiul Î.C.S. ”BN-Proalim” S.R.L., IDNO XXX XXX, cu sediul în XXX XXX a sumei de 37 147 367,45 lei. S-a încasat de la terțul poprit Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L. (în proces de lichidare), IDNO XXX XXX, cu sediul în XXX XXX în beneficiul Î.C.S. „BN-Proalim” S.R.L., IDNO XXX XXX, cu sediul în XXX XXX suma de 37 147 367,45 lei. S-a încasat de la terțul poprit Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L. (în proces de lichidare), IDNO XXX XXX, cu sediul în XXX XXX în beneficiul Statului taxa de stat în mărime de 301 286 (trei sute unu mii două sute optzeci și șase),83 lei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 10 octombrie 2025, lichidatorul Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L. în proces de lichidare, Buga Alexandru a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 2 iunie 2025 solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă ca tardivă cererea de validare a popririi în suma de 37147367,45 lei, înaintată de Î.C.S. „BN-Proalim” S.R.L. (în procedura de restructurare) împotriva Î.C.S. „Lidiana-Lux” SRL (în proces de lichidare), precum și să fie desființată poprirea înființată de Î.C.S. „BN- Proalim” S.R.L. (în procedura de restructurare) împotriva Î.C.S. „Lidiana-Lux” SRL (în proces de lichidare).

La 13 ianuarie 2026, Î.C.S. ”BN-Proalim” S.R.L. a înaintat cerere privind excepție de inadmisibilitate a apelului pentru neplata taxei de stat și obligarea apelantului la achitarea taxei de stat.

La 16 ianuarie 2026, lichidatorul Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L. în proces de lichidare, Buga Alexandru, prin cerere a solicitat scutirea integrală a apelantului Î.C.S. „Lidiana- Lux” S.R.L. (în proces de lichidare) de la achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de apel.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 22 ianuarie 2026 s-a respins cererea de scutire de la plata taxei de stat depusă de lichidatorul Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L. în proces de lichidare, Buga Alexandru, s-a amânat pentru data de 19 februarie 2026, ora 11:00, examinarea cererii de apel declarate de Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L. (în proces de lichidare), împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 2 iunie 2025, adoptată în cauza de insolvabilitate la cererea de validare a popririi depusă de Î.C.S. „BN- Proalim” S.R.L. (în procedura de restructurare) împotriva terțului poprit Î.C.S. „Lidiana- Lux” S.R.L. (în proces de lichidare) privind încasarea sumei.

La 19 februarie 2026, administratorul procedurii planului Î.C.S. „BN-Proalim” S.R.L, Postolachi Gheorghi a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 22 ianuarie 2026, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și trimiterea spre reexaminare a chestiunii privind taxa de stat, în special a cererii de scutire, cu respectarea principiului contradictorialității și a comunicării efective a actelor procedurale.

În motivarea recursului, a indicat prin încheierea Curții de Apel Centru din 27 noiembrie 2025 a fost primită spre examinare cererea de apel declarată de Î.C.S. „Lidiana- Lux” S.R.L. împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 2 iunie 2025, fiind intentată procedura de apel în cauza de insolvabilitate privind validarea popririi depusă de Î.C.S. „BN-Proalim” S.R.L. împotriva terțului poprit Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L., având ca obiect încasarea sumei urmărite prin poprire.

Ulterior, la 13 ianuarie 2026, Î.C.S. „BN-Proalim” S.R.L. a depus o cerere de invocare a excepției de inadmisibilitate a apelului pentru neplata taxei de stat, solicitând obligarea apelantei la achitarea sumei de 256 093,82 lei și acordarea unui termen de 10 zile pentru înlăturarea neajunsurilor, sub sancțiunea restituirii apelului ca inadmisibil.

Totodată, recurentul a informat instanța că, prin încheierile Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 3 decembrie 2025 și 15 decembrie 2025, lichidatorul Buga Alexandru fusese revocat, fiind desemnați succesiv Hariton Eugeniu și ulterior Ciuvalschii Iuri, acesta din urmă fiind lichidatorul legal al Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L., fapt confirmat și prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 199501 din 20 ianuarie 2026, unde modificările au fost operate la 19 decembrie 2025. Cu toate acestea, în dosar au fost depuse ulterior datei de 19 decembrie 2025 mai multe acte procedurale, și anume, referința din 15 ianuarie 2026, cererea de scutire de taxa de stat din 16 ianuarie 2026, obiecții și alte cereri – toate semnate de Buga Alexandru în pretinsa calitate de lichidator, deși acesta nu mai deținea această funcție.

A mai reținut că a luat cunoștință de aceste acte abia la 27 ianuarie 2026, când a constatat și lipsa procesului-verbal al ședinței și a încheierii din 22 ianuarie 2026, care i-a fost comunicată doar la 18 februarie 2026, ora 19:15, deși examinarea cauzei era fixată pentru 19 februarie 2026, ora 11:00. În aceste condiții, la 4 februarie 2026 a solicitat înlăturarea actelor depuse de persoana fără calitate de reprezentant, invocând lipsa împuternicirilor lui Buga Alexandru după modificările operate în registru. Cu toate acestea, Curtea de Apel a examinat cererea de scutire de taxa de stat depusă de acesta și a respins- o, fără a analiza cererea Î.C.S. „BN-Proalim” S.R.L. din 21 ianuarie 2026 privind lipsa calității de reprezentant.

De asemenea, a invocat că actele procedurale au fost comunicate în continuare fostului lichidator Buga Alexandru, iar nu lichidatorului legal Ciuvalschii Iuri, fiind astfel încălcat dreptul la apărare, întrucât referința și cererea de scutire nu i-au fost comunicate în termen util pentru a formula obiecții.

A susținut că instanța a încălcat normele privind reprezentarea persoanei juridice, precum și principiul opozabilității datelor din registrul public prevăzut de Codul civil, ignorând faptul că, din 19 decembrie 2025, Buga Alexandru nu mai avea calitate de lichidator, iar această situație era opozabilă inclusiv instanței.

A subliniat că aceste neregularități au afectat grav drepturile garantate de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 26 Cod procedură civilă, fiind încălcate principiile contradictorialității, egalității armelor, dreptului la apărare și la participare efectivă, precum și obligația instanței de a examina argumentele esențiale ale părților. În special, a reținut că acceptarea actelor semnate de o persoană fără calitate, necomunicarea acestora în termen util și omiterea examinării cererii privind reprezentarea legală au creat un dezechilibru procedural și au afectat aparența de imparțialitate a instanței.

A evidențiat că încheierea Curții de Apel Centru din 27 noiembrie 2025 face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului, întrucât a tranșat chestiunea taxei de stat fără contradictorialitate efectivă, etapă care nu mai poate fi refăcută ulterior, iar continuarea procesului ar perpetua un viciu procedural ireversibil, fiind examinată cauza în baza unor acte depuse de o persoană fără calitate de reprezentant.

Prin referință asupra cererii de recurs, lichidatorul Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L., administrator autorizat Ciuvalschii Iuri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea chestiunii privind taxa de stat spre reexaminare.

În susținerea poziției sale a indicat că la momentul examinării cererii de scutire de la plata taxei de stat, Buga Alexandru nu mai deținea calitatea de lichidator al Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L., fapt confirmat prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 199501 din 20 ianuarie 2026, potrivit căruia lichidator era înscris Ciuvalschii Iuri, iar Buga Alexandru era revocat din funcție, modificările fiind operate la 19 decembrie 2025. Aceeași situație juridică este confirmată și prin extrasul nr. 206221 din 18 martie 2026, care atestă continuitatea calității de lichidator a lui Ciuvalschii Iuri și exclude orice incertitudine privind reprezentarea legală a societății.

A subliniat că potrivit art. 75 alin. (2) și (3) Cod procedură civilă, în faza de lichidare, persoana juridică este reprezentată exclusiv de lichidatorul desemnat legal, iar art. 413 – 417 Cod civil consacră caracterul opozabil al înscrierilor din registrul public, astfel încât, odată ce la 19 decembrie 2025 a fost înregistrată revocarea lui Buga Alexandru și desemnarea lui Ciuvalschii Iuri, această situație devenea obligatorie inclusiv pentru instanță.

De asemenea, a menționat că aceste înscrieri nu au fost suspendate, întrucât prin încheierile Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 24 februarie 2026 și 27 februarie 2026 au fost respinse cererile de suspendare a executării deciziei Agenției Servicii Publice din 19 decembrie 2025.

În aceste condiții, a reținut că cererea de scutire de la plata taxei de stat depusă de Buga Alexandru nu putea fi considerată o cerere a apelantei, fiind un act provenit de la o persoană lipsită de calitate de reprezentant, care nu poate produce efecte juridice și nu poate servi drept temei pentru pronunțarea unei încheieri.

A evidențiat că însăși Curtea de Apel Centru, prin încheierea din 19 februarie 2026, a constatat că Buga Alexandru nu mai deținea calitatea de lichidator și că actele procesuale depuse de acesta după revocare sunt lovite de nulitate pentru lipsa capacității de reprezentare, reținând totodată că recursul declarat împotriva actului de revocare nu suspendă efectele acestuia și nu conferă o repunere provizorie în funcție.

Prin urmare, a concluzionat că Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L., prin lichidatorul legal Ciuvalschii Iuri, nu își însușește actele procedurale depuse de Buga Alexandru după data de 19 decembrie 2025, în special cererea de scutire de la plata taxei de stat care a stat la baza încheierii din 22 ianuarie 2026, iar menținerea acestei încheieri ar echivala cu validarea unei proceduri desfășurate în lipsa unei reprezentări legale și cu ignorarea efectului de opozabilitate al registrului public.

La 7 aprilie 2026, lichidatorul Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L., administrator autorizat Ciuvalschii Iuri a depus cerere cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, precum și aprecierea oportunității solicitării unui aviz consultativ al Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, a reținut că recursul separat este admisibil, întrucât, dacă încheierea este calificată drept una privind taxa de stat sau cheltuielile de judecată, aceasta poate fi atacată în temeiul art. 99 Cod procedură civilă, iar potrivit art. 429 alin. (2) Cod procedură civilă, încheierile din apel pot fi atacate separat atunci când fac imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului, or examinarea unei cereri de scutire depuse de o persoană revocată din funcția de lichidator, fără contradictorialitate și cu afectarea dreptului la apărare, se încadrează în această ipoteză.

A invocat existența unei veritabile probleme de constituționalitate, în cazul în care s-ar considera că recursul separat nu este admisibil, arătând că sintagma „numai o dată cu decizia” din art. 429 alin. (2) Cod procedură civilă, coroborată cu art. 8 alin. (7) din Legea insolvabilității nr. 149/2012, în măsura în care exclude orice cale efectivă de atac împotriva unei încheieri pronunțate de instanța de apel în materia insolvabilității, contravine art. 20 și art. 26 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât afectează contradictorialitatea, legalitatea reprezentării, comunicarea actelor de procedură și dreptul la apărare.

În acest sens, a solicitat sesizarea Curții Constituționale în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție și art. 121 Cod procedură civilă, indicând că sunt întrunite condițiile stabilite prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, întrucât există o incertitudine privind constituționalitatea normei aplicabile, excepția este ridicată de o parte în proces, iar problema nu a fost anterior examinată sub aceleași aspecte.

Totodată, a subliniat că problema nu privește doar legalitatea actelor depuse de Buga Alexandru, ci lipsa unui remediu efectiv în situația în care normele speciale din materia insolvabilității fac iluzorie sau exclud calea de atac.

În subsidiar, a solicitat instanței să aprecieze oportunitatea adresării unei cereri de aviz consultativ către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în temeiul Protocolului nr. 16 la Convenție, asupra chestiunii dacă art. 6 §1 impune existența unei căi efective de atac împotriva unei încheieri pronunțate în apel atunci când dreptul intern prevede atacarea acesteia numai odată cu decizia, iar în procedura specială decizia instanței de apel este definitivă și nu se supune recursului.

Astfel, lichidatorul Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L., administrator autorizat Ciuvalschii Iuri a solicitat admiterea cererii, ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale cu privire la sintagma „numai o dată cu decizia” din art. 429 alin. (2) Cod procedură civilă, coroborată cu art. 8 alin. (7) din Legea insolvabilității nr. 149/2012, precum și, în subsidiar, aprecierea oportunității solicitării unui aviz consultativ al Curții Europene a Drepturilor Omului.

Art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă: ,,Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile de apel.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității şi fără participarea părților.”

Art. 4261 alin. (1) lit. e), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: e) încheierea nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii. (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Art. 121 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul existenţei incertitudinii privind constituţionalitatea legilor, a hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze, instanța de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituţională. (2) La ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale, instanța nu este în drept să se pronunţe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, limitîndu-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii: a) obiectul excepţiei intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie; b) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; d) nu există o hotărîre anterioară a Curţii Constituționale avînd ca obiect prevederile contestate. (3) Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă pînă la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate se amînă pledoariile. (4) Dacă nu sînt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin. (2), instanța refuză ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul cauzei. (5) Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărîrii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform legii.”

Astfel, analizând natura juridică a încheierii contestate, Completul de judecată constată că aceasta reprezintă o încheiere care soluționează un incident procesual, pronunțată în cadrul procedurii de apel în materie de insolvabilitate, procedură în care Curtea de Apel constituie instanța finală sub aspectul examinării fondului litigiului.

Completul de judecată subliniază că acest caracter al procedurii nu doar că nu extinde sfera căilor de atac, ci, dimpotrivă, impune o interpretare strictă și restrictivă a normelor ce reglementează admisibilitatea recursului. Or, în lipsa unei reglementări exprese, instanța nu poate crea, pe cale jurisprudențială, o cale de atac împotriva unor încheieri care soluționează incidente procesuale, sub pretextul asigurării unui control suplimentar.

Potrivit art. 423 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, încheierile pot fi atacate separat cu recurs numai în cazurile expres prevăzute de lege sau atunci când acestea fac imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului. Această normă are caracter limitativ și nu admite interpretări extensive.

În speță, încheierea Curții de Apel Centru din 22 ianuarie 2026 nu întrunește condițiile legale pentru a fi supusă recursului separat. Aceasta nu pune capăt procesului, și nu face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului.

Completul de judecată apreciază ca fiind neîntemeiat argumentul recurentului potrivit căruia caracterul definitiv al deciziei Curții de Apel în materia insolvabilității ar legitima exercitarea recursului separat împotriva încheierilor care soluționează incidente procesuale. O asemenea teză ignoră în mod flagrant arhitectura normativă a Codului de procedură civilă și conduce la o deturnare inadmisibilă a rolului recursului, transformându- l dintr-o cale extraordinară și strict reglementată într-un instrument general de contestare a oricărui act procedural.

Totodată, susținerile recurentului se circumscriu exclusiv unei nemulțumiri față de modul în care instanța de apel a soluționat incidentul privind taxa de stat, inclusiv sub aspectul pretinsei lipse a calității de reprezentant a lui Buga Alexandru, al înscrierilor din Registrul de stat din 19 decembrie 2025 și al comunicării actelor procesuale. Aceste critici, chiar dacă ar fi întemeiate, nu au aptitudinea de a transforma încheierea într-un act susceptibil de recurs separat, ci vizează, în mod evident, aspecte de legalitate ce țin de desfășurarea procedurii în fața instanței de apel.

Prin urmare, Completul de judecată conchide că recursul declarat este îndreptat împotriva unei încheieri care, potrivit legii, nu poate fi atacată separat, motiv pentru care urmează a fi restituit în temeiul art. 426¹ alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă.

În ceea ce privește cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, Completul de judecată reține că aceasta este formulată în afara cadrului procesual permis de lege.

Astfel, mecanismul excepției de neconstituționalitate, reglementat de art. 121 Cod de procedură civilă, nu poate fi activat în mod autonom, ci presupune existența unei cauze pendinte în care instanța este legal învestită și urmează să aplice norma contestată. În condițiile în care recursul este inadmisibil ab initio, instanța nu poate proceda la examinarea fondului și, cu atât mai puțin, nu poate declanșa controlul de constituționalitate.

Completul de judecată reține, suplimentar, că dispozițiile invocate de autorul cererii, și anume, art. 429 alin. (2) Cod de procedură civilă și art. 8 alin. (7) din Legea insolvabilității nr. 149/2012 reglementează limitele exercitării recursului în Secțiunea a II- a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă și nu instituie, în niciun mod, un drept autonom de a ataca separat încheierile care soluționează incidente procesuale.

Completul de judecată reține că cererea privind sesizarea Curții Constituționale tinde la eludarea regulilor de examinare a recursului și la obținerea, pe o cale indirectă, a unui control judiciar asupra unei încheieri pentru care legea nu prevede o cale de atac. O asemenea utilizare a excepției de neconstituționalitate este contrară finalității acesteia și nu poate fi tolerată.

De asemenea, solicitarea subsidiară privind aprecierea oportunității sesizării Curții Europene a Drepturilor Omului pentru emiterea unui aviz consultativ este lipsită de suport procesual, întrucât, în absența unui litigiu aflat pe rolul instanței de recurs, nu sunt întrunite condițiile pentru activarea mecanismului prevăzut de Protocolul nr. 16 la Convenție.

În consecință, având în vedere caracterul nefondat al recursului declarat, Completul de judecată conchide că recursul urmează a fi restituit, iar cererea de sesizare a Curții Constituționale și celelalte solicitări accesorii urmează a fi lăsate fără examinare.

Exonerarea arbitrară a recurentului de sancțiunile procedurale stabilite de prevederile legale citate, în sensul prevederilor art.10 Cod de procedură civilă, afectează exigențele unui proces echitabil în sensul art.6 a Convenției, potrivit cărora instanța de judecată are obligația de a asigura aparențele de imparțialitate şi de a nu admite acte de intervenție arbitrară în favoarea sau defavoarea uneia din părți, având obligația concretizată și de jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia una din caracteristicile constituționale ale statului de drept o constituie obligațiunea statului, autorităților lui publice, instituțiilor, persoanelor oficiale de a activa în limitele atribuțiilor lor, stabilite de Constituție și legi, or, instanțele de judecată nefiind o excepție în acest sens.(HCC nr.2 din 19.01.1998, M.O. nr.12-13/8 din 19.02.1998).

Colegiul reține că în circumstanțele speței, sacrificarea principiului preeminenței dreptului în sensul exonerării recurentului de sancțiunile procedurale va avea inter alia drept efect defavorizarea procesuală a intimatului, deoarece asemenea acțiuni nu pot fi admise de către instanța de judecată decât în condițiile expres stabilite de lege, în caz contrar, acțiunile arbitrare ale instanțe sunt incompatibile testului de imparțialitate obiectivă perceput de un observator informat şi dezinteresat.

Din considerentele expuse, Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție conchide restituirea recursului declarat de Topciu Piotr împotriva încheierii Curții de Apel Sud, sediul Comrat din 13 noiembrie 2025, ca fiind depus împotriva unei încheieri care conform legii nu se supune recursului.

În conformitate cu art. 269-270, art. 424 alin. (2), art. 4261 alin.(1) lit. e), alin. (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Restituie cererea de recurs depusă de administratorul procedurii planului Î.C.S. „BN- Proalim” S.R.L., Postolachi Gheorghi împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 22 ianuarie 2026. Respinge cererea depusă de lichidatorul Î.C.S. „Lidiana-Lux” S.R.L., administrator autorizat Ciuvalschii Iuri, privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, precum și solicitarea subsidiară privind aprecierea oportunității sesizării Curții Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Gheorghe Stratulat /semnătură/ Ion Munteanu