2r-102/26 — Radierea dreptului de proprietate și repararea prejudiciului moral

La 2 mai 2018, Ghenadie Petcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Servicii Publice, Serviciul Cadastral Teritorial Soroca, intervenient accesoriu Natalia Petcu (Morari) cu privire la radierea dreptului de proprietate şi repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central, din 2 mai 2019, acțiunea civilă depusă de Ghenadie Petcu a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat de la Ghenadie Petcu, în beneficiul IP „Agenția Servicii Publice”, suma de 1 730 lei cu titlu de cheltuieli de transport.

La 3 mai 2019, Ghenadie Petcu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Central, din 2 mai 2019, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea sa să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2019, s-a respins apelul declarat de Ghenadie Petcu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Central, din 2 mai 2019.

La 15 ianuarie 2020, Ghenadie Petcu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2019.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 8 iulie 2020, recursul declarat de Ghenadie Petcu a fost considerat inadmisibil.

La 24 noiembrie 2025, Ghenadie Petcu a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 8 iulie 2020, a deciziei Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2019 și a hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Central, din 2 mai 2019.

Prin încheierea din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Ghenadie Petcu împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2019.

La 26 februarie 2026, prin intermediul poștei electronice, Ghenadie Petcu a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând: 1 i. Declararea prezentului recurs ca admisibil și casarea încheierii Curții de Apel Nord din 10 februarie 2026, pronunțată în dosarul nr. 2rh-19/2025, prin care cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă. ii. Verificarea de către Curtea Supremă de Justiție dacă Curtea de Apel Nord s-a pronunțat corect și complet asupra obiectului cererii de revizuire. Recurentul menționează că, prin cererea de revizuire depusă la 22 noiembrie 2025, a atacat în mod expres atât decizia Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2019, cât și încheierea Curții Supreme de Justiție din 8 iulie 2020. Încheierea Curții de Apel Nord din 10 februarie 2026 a reținut în mod eronat că recurentul nu ar fi contestat și încheierea Curții Supreme de Justiție din 8 iulie 2020, afirmație care contrazice în mod direct conținutul cererii de revizuire depuse și care poate fi verificată în mod obiectiv prin lectura acesteia. Deși, în temeiul art. 448 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța competentă să examineze revizuirea deciziei din 19 noiembrie 2019 este curtea de apel, în calitate de instanță care a menținut hotărârea de fond, Curtea Supremă de Justiție este rugată să constate că Curtea de Apel Nord a denaturat obiectul cererii de revizuire prin omiterea unuia dintre actele atacate și să dispună ca, la reexaminare, instanța să se pronunțe asupra întregului obiect al cererii, astfel cum a fost formulat. iii. În cazul în care Curtea Supremă de Justiție constată că cererea de revizuire în privința încheierii Curții Supreme de Justiție din 8 iulie 2020 este de competența sa, să rețină cauza spre examinare în această parte și să o soluționeze în fond, constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă. iv. Trimiterea cauzei spre reexaminarea admisibilității cererii de revizuire îndreptate împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2019 unui complet de judecată compus exclusiv din judecători care nu au participat anterior la niciun dosar legat de prezenta speță, de actul de divorț nr. 327 din 6 decembrie 2014 sau de acțiunile juridice derivate din acesta, pentru garantarea unui proces echitabil, în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. v. La reexaminare, instanța competentă să califice corect răspunsurile oficiale ale Agenției Servicii Publice, Departamentul stare civilă, nr. 14/P-227/25 din 22 septembrie 2025 și nr. 14/P-251/25 din 30 octombrie 2025 drept circumstanțe faptice noi, în sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, acestea constituind confirmări oficiale ale autorității administrative competente cu privire la fapte juridice determinate, care existau în mod obiectiv încă din anul 1998, dar care nu puteau fi dovedite oficial înainte de anul 2025, și să declare cererea de revizuire admisibilă pentru examinare în fond.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: 2 „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 4261 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii, dacă: c) cererea de recurs nu este semnată sau este semnată necorespunzător. (2) Recursul împotriva încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

Articolul 40 alin. (1) şi (7) al Legii privind identificarea electronică şi serviciile de încredere nr.124 din 19 mai 2022: „(1) Documentul electronic semnat cu semnătură electronică calificată este asimilat, după efectele acestuia, cu documentul similar pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă. (7) Modul de utilizare a documentelor electronice în cadrul procedurilor judiciare este reglementat de legislaţia procesuală.”

Articolul 171 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererile de chemare în judecată, cererile de apel, de recurs, de revizuire, de eliberare a ordonanţelor judecătoreşti, precum şi oricare alte cereri sau acte procedurale pot fi depuse în instanţa de judecată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, care este unic pentru întreg sistemul judecătoresc. În acest caz, cererea şi actele anexate la ea sub formă de documente electronice trebuie să fie semnate cu semnătura electronică calificată. (2) Verificarea autenticităţii documentelor depuse prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se realizează în regim automatizat, la momentul depunerii acestora.”

Articolul 40 alin.(1), (7) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere: „(1) Documentul electronic semnat cu semnătură electronică calificată este asimilat, după efectele acestuia, cu documentul similar pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă. (7) Modul de utilizare a documentelor electronice în cadrul procedurilor judiciare este reglementat de legislația procesuală.”

Articolul 43 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere: „(1) Documentul electronic este considerat autentic dacă întruneşte cumulativ următoarele condiții: a) semnătura electronică sau sigiliul electronic este aplicat de persoana abilitată, în modul stabilit, să semneze cu semnătură olografă documentul echivalent pe suport de hârtie; b) pe documentul electronic este aplicată semnătura electronică autentică sau sigiliul electronic autentic al semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic indicat în document.

Articolul 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Întru respectarea modalității de semnare electronică a documentelor digitale, a fost creat Serviciul guvernamental de semnătură electronică (MSign), care în sensul pct. 3 subpct. 1 și 2 din Regulamentul privind serviciul electronic guvernamental integrat de semnătură electronică (MSign), aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 405 din 02 iunie 2014, este serviciu ce are ca funcții principale: 3 1) asigurarea aplicării semnăturii electronice de către utilizatori, inclusiv în contextul utilizării sistemelor informaționale ale beneficiarilor serviciului MSign; 2) asigurarea verificării autenticității semnăturii electronice aplicate.”

Conform dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă data declarării recursului şi semnătura recurentului/reprezentantului. În așa mod, una din cerințele strict-obligatorii de formă ale recursului este ca acesta să fie semnat nemijlocit de către recurent sau reprezentantul împuternicit al acestuia (olograf sau cu semnătură electronică avansată calificată). În caz contrar din motivul îndeplinirii defectuoase a actului de procedură survine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzute la art. 4261 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, cum ar fi restituirea recursului ca nefiind semnat sau este semnat necorespunzător (încheierea nr. 2r-152/25, § 13-15).

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că cererea de recurs depusă de Petcu Ghenadie, la 26 februarie 2026, prin intermediul poștei electronice, împotriva încheierii din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, nu are nici semnătura olografă a recurentului și nici semnătura electronică avansată calificată. Prin urmare, actul procedural nu întrunește cerințele de autentificare prevăzute de art. 43 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere.

Simpla expediere a unei cereri de recurs prin poșta electronică nu poate suplini cerința legală a semnării actului procedural. Transmiterea cererii nu echivalează, prin ea însăși, cu asumarea juridică a conținutului acestuia de către persoana de la care pretinde că emană. În lipsa semnăturii olografe ori a unei semnături electronice avansate calificate, instanța nu poate verifica în mod legal autenticitatea cererii și nici manifestarea certă de voință a recurentului de a exercita calea de atac. Neîndeplinirea cerinței privind semnarea cererii afectează însăși valabilitatea actului de procedură. Un recurs nesemnat sau semnat necorespunzător nu poate fi considerat o cerere de recurs valabil formulată, întrucât lipsește elementul care îi conferă autor, asumare și eficiență juridică. În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a subliniat că, un act juridic nesemnat nu poate produce efectele juridice așteptate (încheierea nr. 2ac- 139/25, § 13).

În consecință, având în vedere că recursul depus de Petcu Ghenadie nu întrunește cerințele legale de formă referitoare la semnătură, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că sunt incidente dispozițiile art. 4261 4 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Codul de procedură civilă, motiv pentru care cererea de recurs urmează a fi restituită.

În conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Codul de procedură civilă,