3r-70/26 — Contestarea actului administrativ

La 22 februarie 2018, Ghenadie Petcu a depus chemare în judecată împotriva IP Agenția Servicii Publice, Serviciul Stare Civilă Soroca, intervenient accesoriu Natalia Petcu, solicitând obligarea Serviciului Stării Civile Soroca de a rectifica notarea la pct.13 „Data desfacerii căsătoriei” a actului de divorţ nr. 327 din 6 decembrie 2014, prin indicarea drept dată a desfacerii căsătoriei – 18 septembrie 1998, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi a cheltuielilor de judecată (f. d. 1-3-verso, vol. I).

Prin hotărârea din 24 mai 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Petru (f. d. 212, 218-219, vol. I).

La 06 iunie 2019, Ghenadie Petcu, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 24 mai 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, iar la 16 august 2019 a prezentat apel motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f. d. 234-241, vol. I).

Prin decizia din 28 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bălţi, a fost respins apelul declarat de Ghenadie Petcu şi menținută hotărârea din 24 mai 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central (f. d. 60, 61-67-verso, vol. II).

La 13 aprilie 2020, prin intermediul poştei electronice, Ghenadie Petcu, a depus recurs, împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bălţi, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi remiterea cauzei la rejudecare, sau emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f. d. 83-92, vol. II).

Prin încheierea din 01 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost declarat inadmisibil recursul depus de Petcu Ghenadie (f. d.147-152, vol. II).

La 01 decembrie 2025, prin intermediul poştei electronice, Ghenadie Petcu a depus cerere de revizuire a încheierii din 01 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălţi şi 1 a hotărârii din 24 mai 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă (f. d. 2, 3-6, vol. III).

La 09 februarie 2026, Ghenadie Petcu a înaintat cerere privind transmiterea sesizării de neconstituționalitate către Curtea Constituțională a Republicii Moldova (f. d. 33-34-verso, vol. IV).

Prin încheierea din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, a fost refuzată cererea depusă de Petcu Ghenadie cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate privind revizuirea deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălţi (f. d. 63-65, vol. IV).

Prin încheierea din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Petcu Ghenadie împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălţi (f. d. 66-69- verso, vol. IV).

La 02 martie 2026 şi la 24 aprilie 2026, prin intermediul poştei electronice, Petcu Ghenadie a depus recurs, împotriva încheierii din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire, solicitând admiterea recursului casarea încheierii contestate cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel (f. d. 72, 73-86-verso, vol. IV).

În motivarea recursului Ghenadie Petcu, a indicat că încheierea contestată, este un act de auto-protecție judiciară cu structură unitară şi scop unic: menținerea deciziei din 2020 fără nicio examinare reală, prin utilizarea procedurii de admisibilitate ca instrument de blocare definitivă a oricărei căi de verificare. Toate erorile din această încheiere — calificarea greșită a probelor ASP drept simplă cunoaștere a legii, adăugarea la art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă a unor condiții inexistente în textul normei, ignorarea completă a expertizei grafoscopice și a ordonanței procuraturii, omisiunea totală de pronunțare asupra capătului de cerere privind încheierea CSJ, soluționarea fondului sub aparența inadmisibilității — nu sunt erori izolate sau interpretări divergente. Sunt elementele unui raționament unitar, convergând spre un singur rezultat, produse de același judecător care examina legalitatea propriei decizii anterioare. Nu există o explicație juridică pentru această convergență — există doar un judecător care și-a apărat propria decizie cu instrumentele procedurale pe care funcția i le oferea.

La 02 martie 2026 şi la 24 aprilie 2026, prin intermediul poştei electronice, Petcu Ghenadie a depus recurs, împotriva încheierii din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, prin care a fost refuzată cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate privind revizuirea 2 deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Nord, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului Ghenadie Petcu, a indicat dezacordul cu încheierea contestată, fiind afectată de erori ce vizează aplicarea eronată a normelor de drept material, procedural şi participarea unui judecător incompatibil în temeiul art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă, în coroborare cu prevederile art. 121 alin.(5) şi art. 50 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Ulterior, la 17 martie 2026, prin intermediul poştei electronice, Petcu Ghenadie a depus cerere suplimentară privind administrarea unei noi probe în temeiul art.449 lit. b) din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii suplimentare Petcu Ghenadie a indicat că, ulterior depunerii cererii de revizuire a apărut o probă nouă autonomă, care nu derivă din răspunsurile ASP din 2025 şi nu se confruntă cu acestea şi anume: Certificatul de Naştere Român seria BXN nr.2647171, eliberat la 12 februarie 2026 de Biroul de Stare Civilă Bucureşti Sectorul 2. Pe versoul acestui certificat, cu aprobarea DGEPMB nr. 523 din 22 ianuarie 2026, este înscrisă mențiunea oficială de divorţ cu următorul cuprins: „Căsătoria cu Petcu Natalia a fost desfăcută la data 03.09.1998 conform extrasului de pe actul de divorț seria EDI-I nr. 016561 din 06.12.2017 emis de Direcția generală stare civilă Chișinău, țara Republica Moldova”.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătoreşti se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătoreşti împreună cu dosarul judiciar instanţei competente să soluţioneze recursul.”

Art. 243 alin. (1) lit. a), b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: a) declară recursul inadmisibil; b) respinge recursul; 3 (2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.”

Art. 121 alin. (1)-(5) din Cod de procedură civilă: (1) „În cazul existenţei incertitudinii privind constituţionalitatea legilor, a hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze, instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituţională. (2) La ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale, instanţa nu este în drept să se pronunţe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, limitîndu-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii: a) obiectul excepţiei intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie; b) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu; c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei; d) nu există o hotărîre anterioară a Curţii Constituţionale avînd ca obiect prevederile contestate. (3) Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă pînă la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate se amînă pledoariile. (4) Dacă nu sînt întrunite cumulativ condiţiile specificate la alin.(2), instanţa refuză ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul cauzei. (5) Instanţa de judecată poate ridica excepţia de neconstituţionalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărîrii sau deciziei curţii de apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile şi deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.”

Art. 449 din Codul de procedură civilă, prevede că: ,,Revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu cauza care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale cauzei care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a cauzei; 4 c) instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere; e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi la judecarea cauzei a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, iar instanţa de judecată a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale sau din hotărârea Curţii Constituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului; g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a informat Guvernul Republicii Moldova cu privire la depunerea unei cereri din care se deduce existenţa unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care ridică dubii temeinice privind corectitudinea soluţiei din hotărârea atacată; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.”

Art. 450 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Cererea de revizuire se depune: b) în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale cauzei care nu i-au fost şi nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai târziu de 5 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, încheierii sau deciziei – în cazul prevăzut la art. 449 lit. b).

Art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449, cu anexarea probelor ce le confirmă şi a dovezii de plată a taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în mărimea prevăzută de Legea taxei de stat nr. 213/2023.”

Art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „(1) După ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite unul din următoarele acte de dispoziţie: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.”

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în cererile de recurs, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menținerea încheierilor contestate, din considerentele ce urmează. Cu referire la încheierea din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, prin care a fost refuzată cererea depusă de Petcu Ghenadie cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate privind revizuirea deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălţi.

Din actele şi lucrările dosarului se atestă că Ghenadie Petcu a depus cerere cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate solicitând interpretarea și aplicarea normelor legale care permit menținerea în circuitul civil a unui act administrativ de stare civilă întocmit pe bază de fals, în contradicție cu o hotărâre judecătorească definitivă.

Art. 195 din Codul administrativ, prevede că procedura acțiunii în contencios administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.121 alin.(1) – (5) din Codul de procedură civilă, (1) În cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituțională. (2) La ridicarea excepţiei de neconstituționalitate şi sesizarea Curţii Constituționale, instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, limitând-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții: a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit. a) din Constituţie; b) excepția este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect prevederile contestate. (3) Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă până la pronunțarea Curții 6 Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate se amâna pledoariile. (4) Dacă nu sânt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin.(2), instanța refuză ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul cauzei. (5) Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Potrivit paragrafului 82 din hotărârea nr.2 din 09 februarie 2016 a Curții Constituționale, pentru interpretarea articolului 135 alin.(1) lit. a) și g) din Constituție, Curtea a reținut că, judecătorul ordinar nu se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții: obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție; excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

În paragraful 83 din hotărârea menționată, Curtea a reținut că verificarea constituționalității normelor contestate constituie competenta exclusivă a Curții Constituționale, iar judecătorii ordinari nu sunt în drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar în condițiile menționate la paragraful 82.

În circumstanțele descrise, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că Curtea de Apel Nord corect a constatat că în litigiul dedus judecății nu sunt întrunite condițiile necesare pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate stabilite în art.121 alin. (2) din Codul de procedură civilă și de hotărârea nr.2 din 09 februarie 2016 a Curții Constituționale.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Ghenadie Petcu şi a menține încheierea din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord. Cu referire la încheierea din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă 7 de Petcu Ghenadie împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălţi.

Din actele şi lucrările dosarului se atestă că, la 01 decembrie 2025, Ghenadie Petcu a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălţi, care prin încheierea din 10 februarie 2026 a Curţii de Apel Nord, a fost respinsă ca inadmisibilă. Drept temei de revizuire a deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălţi, Ghenadie Petcu a indicat prevederile art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, invocând în calitate de circumstanțe noi descoperite, răspunsurile Agenției Servicii Publice (Departamentul stare civilă), emise la 22 septembrie 2025 (nr.14/P- 227/25) și 30 octombrie 2025 (nr. 14/P-251/25).

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, Curtea de Apel Nord, corect a apreciat că răspunsurile IP „Agenția Servicii Publice”, eliberate la sfârșitul lunilor septembrie și octombrie 2025, nu pot fi interpretate drept circumstanțe, care au existat, dar despre existența cărora nu s-a cunoscut în cadrul examinării litigiului la acțiunea lui Ghenadie Petcu către IP „Agenția Servicii Publice” Serviciul Stării Civile Soroca, intervenient accesoriu Natalia Petcu privind contestarea actului administrativ. Or, pentru a primi un răspuns la o petiție sau interpelare a sa, Ghenadie Petcu nu avea decât să întreprindă aceste acțiuni până la depunerea acțiunii în instanța de judecată, ori să ceară aportul instanței în cadrul judecării fondului cauzei.

Prin urmare, Curtea de Apel Nord a notat că răspunsurile Agenției Servicii Publice (Departamentul stare civilă), emise la 22 septembrie 2025 (nr.14/P-227/25) și 30 octombrie 2025 (nr. 14/P-251/25), anexate la cererea de revizuire de către Ghenadie Petcu, nu constituie circumstanțe care s-ar încadra în prevederile art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, deoarece răspunsurile din 22 septembrie 2025 și 30 octombrie 2025 au fost întocmite după emiterea deciziei din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel Bălţi, a cărei revizuire se solicită.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Ghenadie Petcu şi a menține încheierea din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord.

Cu privire la cererea suplimentară privind administrarea unei probe noi în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, depusă la 17 martie 2026, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reține că obiectul examinării în calea de atac exercitată îi constituie verificarea legalității şi 8 temeiniciei încheierii din 10 februarie 2026 a Curţii de Apel Nord, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de revizuire depusă de Ghenadie Petcu, în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă.

În ordine de recurs, instanța de recurs verifică dacă instanța de apel ca instanță de revizuire a aplicat corect normele de drept procesual şi dacă soluția adoptată corespunde circumstanțelor invocate în cererea de revizuire existentă la momentul pronunțării încheierii contestate.

Or, procedura recursului nu presupune continuarea examinării cererii de revizuire şi nici completarea acesteia cu noi temeiuri, argumente sau probe care nu au constituit obiect al examinării revizuirii în instanța de apel.

Prin urmare, cererea suplimentară depusă de recurent în cadrul recursului, privind administrarea unei probe noi în susținerea revizuirii întemeiate pe art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, nu poate fi examinată de instanța de recurs, întrucât aceasta excedează limitelor controlului judiciar exercitat în prezenta cale de atac. Admiterea unor asemenea demersuri ar echivala cu transformarea instanței de recurs într-o instanță care examinează în fond cererea de revizuire, contrar naturii şi limitelor procedurii de recurs.

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de Ghenadie Petcu şi de a menține încheierile din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord.

În corespundere cu art. 195, art. 243 alin. (1) lit. a), b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursurile depuse de Ghenadie Petcu, și menține încheierile din 10 februarie 2026 a Curții de Apel Nord. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9