2r-118/26 — Declararea persoanei decedate

La 15 iulie 2020, avocata Maria Antoci, în interesele Elenei Cuciuc, parte interesată Î.S. „Agenția Servicii Publice”, a depus cerere de chemare în judecată privind declararea persoanei ca fiind decedată.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi, s-a declarant cet. *****, născut la *****, cu ultimul domiciliu cunoscut în r. *****, s. *****, ca fiind persoană decedată.

La 21 ianuarie 2025, Elena Cuciuc a declarat apel împotriva hotărârii din 26 ianuarie 2021 a Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi, solicitând anularea mandatelor de avocat pe numele avocatului Maria Antoci din 17 martie 2020 și din 2 februarie 2018, anularea cererii de chemare în judecată privind declararea fratelui ***** dispărut fără veste.

Prin încheierea din 2 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă în afara termenului legal.

La 4 martie 2026, Elena Cuciuc a depus o cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 2 februarie 2026, prin care a solicitat să fie transmise la expertiză mandatele de avocat și cererile de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a invocat circumstanțele de fapt ale cauzei și și-a exprimat dezacordul față de actele emise.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: 1 „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Articolul 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Articolul 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Articolul 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, stipulează că: „(3) Participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. În speță, hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi, a fost pronunțată la 26 ianuarie 2021, astfel încât termenul legal de apel a expitat la 25 februarie 2021. Cererea de apel a fost depusă abia la 21 ianuarie 2025, cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege.

Mai mult, din materialele cauzei rezultă că recurenta a recepționat copia hotărârii la 26 ianuarie 2021, fapt confirmat prin recipisa semnată, anexată la dosar. În aceste condiții, exercitarea căii de atac la aproape patru ani de la acel moment este în mod vădit tardivă.

În cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Instanța de recurs observă că apelanta, prin cererea sa de apel, nu a solicitat repunerea în termenul omis. În asemenea circumstanțe, Curtea de Apel Centru a aplicat corect dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, restituind cererea de apel ca fiind depusă peste termen, în lipsa unei cereri de repunere în termen.

Susținerile formulate în recurs, referitoare la circumstanțele de fond ale cauzei și la necesitatea verificării unor înscrisuri, nu sunt apte să răstoarne legalitatea încheierii contestate. Aceste argumente nu înlătură constatarea reținută de instanța de apel, și anume că apelul a fost exercitat tardiv, fără a fi însoțit de o cerere de repunere în termen. Or, instanța de recurs verifică legalitatea încheierii atacate în raport cu situația procedurală existentă la data pronunțării ei, fără a putea suplini omisiunile procesuale ale părții.

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de recurs depusă de Elena Cuciuc ca fiind pasibilă de respingere, cu menținerea încheierii Curții de Apel Centru din 2 februarie 2026.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, 3